Frunză verde (astă vară, că acum e toamnă iară) de arțar şi… păpuşoi
Veni iarăşi Brumărel, mohorât şi plin de ploi
Cum îi şade numa’ bine climei de la noi.
Evident, veni în pripă, făr’ să-ntrebe dacă am
În dulap haine de toamnă şi-n cămară leuştean.
Nu c-ar fi problemă mare, deşi e, vă spun cinstit!
De-ați avea timp de-o cafea m-aş pune la povestit:
La un inventar sumar, garderoba mi-a şoptit
C-ar fi cazul s-o mai mângâi c-o gheatã sau alt outfit;
N-ar strica ş-un pulovăraş, deşi dresingul meu are, alte doi’şpe, făr’ de care,
Toamna n-ar avea nici gust, nici miros şi nici culoare.
Dacă mă gândesc mai bine, să spun drept, am cam de toate,
Între ele cele şapte care, bine combinate,
Mă salvează şi de rece şi mă scot şi din impas,
Fie că mã duc la piață, la birou sau la taifas.
Primul e paltonul Only, roşu ca sângele-n clocot. De la Answear l-am luat
E în trend, cu nasturi doi şi uşor de asortat
În zile bacoviene şi-n seri cu cer înstelat,
Când mustul fierbe-n butoaie şi la geamuri bruma se apucă de brodat,
La al doilea mare must, blugii Guess cu fason skinny
Sau la fusta elegantă, dreaptă, în carouri, Western, mini.
Evident, din cele şapte nu-mi lipseşte-ncălțăminte:
Cizme R and B comode, pentru paşi al căror număr nu îl ştiu de dinainte.
Cel de-al cincilea must have şade mândru pe-un spătar:
Medicine, eşarfa Basic, pentru când vântul cărunt sugerează un fular,
Să-mi apere decolteul de al recelui amar.
Al şaselea? O rochiță tricotată şi drăguță
Ea îmi dă încredere, o notă de eleganță
In zile ori seri mai seci, când vreau să eman prestanță.
Al şaptelea? Vedeți voi… Calvin Klein mi-e amic bun în nopțile lungi, ploioase,
Când al nostru Brumărel mă-nconjoară cu angoase
Moliciunea pijamalei mă îmbrățişează tandră şi-mi alină tremur vag
Răsărit în miez de noapte sau al înserării prag.
Şapte sunt, cum vă spuneam, piesele de rezistență
Pentru zile-n care toamna, fãcând verii reverență,
Lasă vântul să adoarmă ruginiu de frunze-adulte
Şi lacrimi de ploaie rece strugurii copți să sărute.
Alte haine, noi sau vechi, toate-aliniate-n raft
Se-odihnesc ca gândul scris, aşezat cu grijă-n draft.
Îşi aşteaptă cu blândețe rând în lume să le vină;
Pân-atunci visează ziua când vor respira lumină
De soare cu gust de brumă sau vreo noapte-n lumânări străjuind de taină cină.
Toate-s multe, şapte-s stele. Împreună, separate,
Îmi fac bine, mă-ncălzesc, mă poartă-n lume fără stres
C-aş fi cumva nearanjată. De vrei să vezi de unde şi cum mi le-am ales
Priveşte-n tine, sigur ştii să porți cu nonşalanță
De toamnă culori şi-al brumelor alb în propria viață.
De ți s-a părut c-am scris
Despre frunze, haine, toamnă, într-un fel cam… indecis
Nu mă judeca prea aspru, asta sunt, iar Brumărel.. la fel ca mine-i şi el:
Mai întâi glumeț, se joacă; cu lumini, culori-pastel;
Mai apoi, când vremea-i trece şi îşi simte propriul rece,
Se-nfioară şi încearcă gândurile să-şi ferece
În a garderobei rimă, în a hainelor croială
Până când toamna îi vine ca turnată. Ideală.
Articol scris pentru proba cu numărul 1 din competiția Superblog 2020 pentru sponsorul Answear.ro