Dacă m-ar întreba cineva de ce mă tem cel mai tare, aș răspunde fără ezitare: de eșec! De ce? Păi cui îi place să investească într-un proiect de care se alege praful, într-un plan care se oprește la poarta unei instituții sau într-o relație care nu e benefică niciunuia dintre parteneri? Mie nu. Sunt aproape sigură că nici vouă. Am constatat, la distanță de ani, că fiecare eșec a venit la pachet cu o lecție. Una pe care am rumegat-o, am întors-o pe toate părțile și din care am extras esențialul: oportunitatea de a o lua de la capăt cu promisiunea că nu voi repeta aceleași greșeli. Într-o lume ideală, aș învăța din prima și nu aș mai repeta. Dar lumea mea nu e una ideală.
Cum te privesc oamenii când eșuezi
Am citit undeva că un juriu, referindu-se la prima audiție a lui Fred Astaire, a notat că acesta nu poate interpreta un rol, nu poate cânta, dar știe să danzeze un pic, și că Walt Disney a fost concediat de la un ziar pentru că îi lipsea imaginația și nu avea idei bune și atunci m-am întrebat: ce resurse au avut acești oameni și ce
forță, ascunsă mie, i-a făcut să persevereze? Să fi fost perioada, țara, mediul în care au trăit, benefice pentru evoluția acestor doi oameni? Cum au știut să-și păstreze optimismul și încrederea în ei înșiși, când toți le spuneau că nu sunt suficient de buni?
Noi, majoritatea, ne consolăm cu gândul că nu există om care să nu fi avut parte de eșecuri, că nimeni nu scapă de eșecuri. Pe sistemul internațional nici capra vecinului nu e mai brează. Dar asta nu atenuează cu nimic dezamăgirea din ochii celor care au crezut în tine, nici vorbele nespuse din spatele unui n-a fost să fie sau nu ți-a fost scris.
Și eu fac parte din majoritate. Dar (încă) încerc să învăț că eșecul nu este un capăt de drum, ci doar un popas-prilej de a-ți reorganiza gândurile, acțiunile, opțiunile. Cineva m-a învățat asta, fără să știe. L-am văzut într-o seară la tv.
Cosmin Răileanu la Imperiul Leilor
Mai auzisem despre Vindem-Ieftin.ro, dar nu știam povestea din spatele afacerii și nici nu știam despre Cosmin Răileanu că mai participase la aceeași emisiune și fusese respins de investitori atunci când solicitase o investiție de 780.000 de euro. Revenise acum, la doi ani distanță, și cerea 2,5 milioane de euro pentru 10% din acțiunile companiei sale. Ei, primul meu gând a fost ceva de genul: serios, nu ți-au dat un deget și-ai venit să le ceri toată mâna? Și probabil ca mine a gândit trei sferturi din audiență. Celălalt sfert însă, împreună cu investitorii, probabil că au ciulit urechile. Care investitori au decis că, de data aceasta, era oportun să-l susțină. Nimic interesant, veți spune. Poate până aici nu, dar a devenit într-o secundă, când Cosmin Răileanu, cel care venise să le solicite investiția, i-a refuzat pe investitori. Păi de ce? Cum să refuzi ce-ai cerut? Calul de dar nu se caută la dinți, nu așa ne-au învățat bunicii? Nu, se pare că lui Cosmin nu i-a spus nimeni, sau dacă i-a spus cineva el nu a
ascultat, și a decis că-și poate crește afacerea și fără a accepta compromisuri; a ales să-și dezvolte afacerea pe cont propriu și să-și păstreze conceptul propriei afaceri nealterat de viziunea cuiva antrenat în a mirosi
profitul de la distanță.
Succesul nu este despre noroc, ci despre perseverență
După acea emisiune am început să privesc altfel eșecul. Am înțeles că un refuz nu trebuie să însemne sfârșitul unui vis. Că nu există succes fără perseverență. Cândva, dacă mi-ar fi spus cineva toate aceste lucruri l-aș fi trimis să cânte la altă masă. De ce? Pentru că sunt româncă, pentru că nu mă cheamă nici Astaire, nici Disney, nici nu sunt vreun Picasso, Mozart, Jobs sau Rowling? N-am niciun talent ascuns, n-am excelat la școală și nici în viața privată, dimpotrivă.
Aș putea să număr pe degete dățile în care am avut oarece succes în vreun domeniu fără ca, la mică distanță în timp, să mă împiedic cu talent de primul nu auzit. Pentru că n-am avut un exemplu
concret în apropiere, real, neholiwoodian, necosmetizat de istorie, care să îmi spună că nu eșecul te definește, ci felul în care te ridici după un eșec. Cine să-mi fi spus asta? Cei care m-au crescut sub deviza eu te hrănesc, eu sunt Dumnezeul tău, sau vecinii care-și dădeau coate, mustăcind, când luam câte un trei la matematică? Sau colegii, atunci când nu am reușit să prind clientul la care râvneau opt firme concurente? Sau poate partenerul de viață, atunci când am încercat – și am eșuat – să rămân însărcinată?
Nu, nu mi-a spus niciunul dintre ei că succesul înseamnă, aproape întotdeauna, perseverență. Nu, nu m-a trimis nimeni la dicționar, nu mi-a atras atenția nimeni că a fi perseverent este sinonim cu stăruință, statornicie, insistență, tenacitate. Dimpotrivă, toți m-au sfătuit să renunț. Dar atunci, uitându-mă la povestea lui Cosmin Răileanu, am înțeles esențialul: eșecul este doar o etapă – o cărămidă din care îți poți zidi viitorul succes.
Când ai înțeles de ce ai eșuat, succesul e aproape
Așa am învățat că eșecul nu este niciodată rușinos. Sau poate că este, dar numai atunci când nu îl iei ca pe o lecție, ci ca pe o pedeapsă divină. A fost de-ajuns o emisiune TV ca să învăț de la Cosmin Răileanu ceea ce ar fi trebuit să mă învețe părinții, scoala, viața: un eșec nu trebuie lăsat să însemne sfârșitul unui vis, nu trebuie să fie perceput ca un semn de slăbiciune. Eșecul trebuie privit ca pe un prilej de a învăța din greșeli, de a ne accepta greșelile, de a ne ierta pe noi înșine și pe ceilalți. Succesul este întotdeauna despre eșec și perseverență.
Faptul că Vindem-Ieftin.ro are astăzi o cifră de afaceri de 15 milioane de euro spune multe despre succesul afacerii cu materiale de construcții, dar și despre Cosmin Răileanu.
Astăzi, acum, dacă m-ar întreba cineva de ce mă tem cel mai tare n-aș răspunde, ca altădată, de eșec. Aș spune: de a nu încerca din nou.
foto și video: Vindem-Ieftin.ro
Articol scris pentru proba cu numărul 2 din competiția SpringSuperBlog2025