Am ajuns la al 49-lea interviu.  Care 49  este un interviu cu Ramona Gheorghe. Rokolla. Am întrebat-o despre blog, blogging, blogosferă, fashion. În răspunsuri o veți descoperi o Ramona, cea care are, de fapt, nu unul, ci trei bloguri. Și veți mai descoperi că, în acest interviu, câteva întrebări nu-mi aparțin. Cine a pus unele dintre întrebări, ce a răspuns intervievata, despre ce scrie Ramona, cine și cum este, citiți în interviul de mai jos:

Io: Cine este Ramona Gheorghe?
Ramona: Sunt o persoană cât se poate de simplă sau cel puțin așa îmi place să mă consider. Mi-am făcut mulți prieteni în mediul virtual cu ajutorul blogului și în viața de zi cu zi mă atașez mult mai greu de persoane. Am fost dezamăgită de-a lungul timpului de diverse așa zise prietene și nu-mi vine să mă apropii de oricine. Simplă și dezamăgită?  Acu’… tu te consideri cum vrei, dar io, de fel, prefer la întrebarea asta un răspuns de genul: îs Ramona că așa m-au botezat, îs femeie, am x ani, fac-dreg, de-astea. Just kidding, tu fii cum vrei, aflu io restu’ pană la final.

Io: Ai blog. Ești blogger?
Ramona: Rokolla a apărut în 2009 după ce am văzut blogul unui fost coleg de facultate. Chiar dacă am o vechime considerabilă, nu pot să zic că am fost constantă în tot acest timp. Am început cu entuziasm și scriam tot felul de prostii despre diverse. La fel de repede am și renunțat după câteva luni pentru că nu mă citea nimeni. Pe vremea aia nu știam ce-i aia promovare și cum se face. Consideram că este suficient să scriu și lumea să apară pe blog peste noapte și să mă citească. Nu pot să mint și să spun că atunci când mi-am făcut blog nu m-am gândit și la un eventual câștig suplimentar. Citeam diverse articole despre marketingul afiliat și pentru unii era un fel de joacă. Am început să scriu în speranța unui câștig care să-mi rotunjească venitul de bugetar din acea perioadă. Câștigurile au început să apară după aproape 6 luni și de atunci am început să scriu ceva mai des. Ca să revin la întrebarea adresată de tine, pot să spun că da! Sunt blogger prin prisma faptului că scriu pe un blog. Mai am multe lucruri de învățat și de îmbunătățit și sper ca o dată cu trecerea timpului să pot să-mi cresc blogul frumos. Vezi… de-aia nu-mi place mie să mă uit în curtea vecinului! Tu i-ai văzut colegului ăluia și ți-ai făcut unul. Cum mie, de obicei, îmi sar în ochi numai tâmpeniile… mai bine nu mă uit. Doamne fere’, dacă văd vreo partidă de s… vânătoare? Lăsând gluma la o parte, de apreciat sinceritatea ta, puteai foarte bine să zici că te-a pălit o pasiune subită pentru zgomotul tastelor. Deci… prisma zice că ești blogger. Să-ț’ crească cât vrei tu de frumos… blogurile.

Io: De ce Rokolla?
Ramona: Rokolla este o combinație de litere care sună bine și care totuși te duc cu gândul la Ramona. Aveam nevoie de un nume scurt, ușor de reținut și care să nu mai fie folosit. Nu înseamnă nimic concret și pur și simplu este o combinație pe care nu am mai văzut-o în alte părți și mi-am însușit-o. Sincer-sincer? Pe mine m-a dus gândul fix în lanul cu rucola! Nah, imaginația! Sau o fi foamea?

Io: Ai început să scrii cu entuziasm, zici. Cum scrii acum?
Ramona: Scriu cu la fel de mult entuziasm. Îmi place să văd că prietenele mele află de pe blog lucruri înainte de a apuca eu să le povestesc. Este o senzație extraordinară să vezi că lumea îți dă mesaje prin care îți spune că te admiră și te urmărește și asta mă motivează și mă face să scriu orice fel de prostii. Recunosc că mi-aș dori să îmi petrec mai mult timp blogului. Ăh? Cum prostii, măh? Mnah, cum mie nu-mi prea dă nimeni mesaje, nu știu care-i senzația. Oare dacă-mi trimit io mie un mesaj… ? Neah, lasă că-mi povestești tu cum e. 🙂

Io: Despre ce scrii? În ce nișă ți-ai încadra blogul?
Ramona: Mi-ar fi plăcut să pot spune că este un blog de fashion. În realitate este un blog generalist, cu de toate. Așa a fost de la început. Colaborările mele cu diverse site-uri de afară m-au făcut să dezvolt și această latură a blogului meu și recunosc că îmi plac articolele de acest gen. Par banale într-o primă fază, dar nu este chiar așa. Ca să pot merge să fac niște poze pentru blog, am nevoie de o grămadă de lucruri. În primul rând îmi place să fiu aranjată și să arăt bine, să am o ținută interesantă care să mă scoată în evidență și mai am nevoie de o prietenă care să mă pozeze. Soțul meu nu are suficientă răbdare să mă pozeze și se văd pozele făcute de el. Domnu’ soțu’ lu’ Rokolla, di ci n-ai, bre, răbdare? Deci… cu de toate, da’ spre feșăn. Feșăn? Haoleo, nu știu nimic de feșăn, ce-o întreb acuma? Mai bine schimb subiectu’!

Io: Bun, generalist, deci. În afară de fashion, ce alte subiecte abordezi?
Ramona: Cosmeticele sunt în topul preferințelor mele. Îmi place să experimentez și să încerc diverse produse despre care să povestesc și cititorilor mei ulterior. Atunci când am ocazia o încadrez în decor și pe fetița mea. Povestesc despre problemele din viața cotidiană, despre sănătate, vacanțe, orice. Cel mai puțin am vorbit despre soțul meu pe blog. Cred că este singurul subiect mai puțin dezbătut. În rest povestesc cam despre orice! Acilea m-am apucat de răscolit blogul cu pricina. Ș-am răscolit… m-am plimbat prin articole, m-am uitat la poze și… m-a apucat iar doru’ de feșăn. Ca să mă dau mare, mi-am rugat prietenii să-mi sugereze niște intrebări. Sper să m-ajute vreunul, când vine vorba de haine și modă îs fix ca soțul blogăriței noastre.

Io: Hai să rămânem un pic la fashion. Cât succes au ținutele pe care le prezinți? Este românca o femeie elegantă, iubitoare de tot ce e la modă?
Ramona: Tinutele prezentate de mine au un impact foarte bun în rândul cititoarelor mele. Nu cred că sunt și bărbați. Nu știu de ce, dar cred că sunt urmărită preponderent de femei. Vizualizările pe care le am la ținutele puse pe blog și la mesajele primite referitoare la diversele haine mă fac să cred că acest capitol este apreciat. Mai am de lucrat puțin la acest capitol în ceea ce privește calitatea pozelor și a prelucrării acestora. Până una alta mă mulțumesc cu ce am. Pe blogul meu îmbrac haine care mă reprezintă și care-mi plac mie. Asta nu înseamnă că mă îmbrac după ultimele tendințe, ci pur și simplu aleg ceea ce-mi stă mie bine și asta îndemn pe toată lumea să facă. Nu cred că trebuie să purtăm haine care nu ne vin bine sau în care nu ne simțim confortabil. Orice femeie își dorește să fie cochetă și să se îmbrace elegant în fiecare zi doar că acest lucru nu se poate. Atunci când la mijloc este un copil, acest lucru este mult mai complicat. Am înțele tot, mai puțin finalul. Ce-are prefectura, pardon, copilul, cu îmbrăcatul?  În sensul că n-ai timp să stai în oglindă patru zile, nu-ți permiți să dai 20 de lei pentru un ruj că tre’ să cumperi suzete sau… ? Aaa, gata, m-am prins! Nop, nu m-am prins! Doamne-ajută, au început prietenii să-mi sufle întrebările!

Io: Intrebari de la Emil Călinescu: Ce parere ai despre femeile care dau sfaturi de moda barbatilor si, mai ales, despre barbatii care dau sfaturi de moda femeilor? Și o alta: blog sau vlog, care crezi că ”merge” mai bine?
Ramona: Femeile au un simt estetic foarte bine dezvoltat si cred ca pot veni cu idei si cu pareri care pot ajuta barbatii si sa-i inspire. Făcând o trecere la viața mea de cuplu, trebuie să recunosc că eu sunt cea care primește sfaturi de la soțul meu. El se pricepe foarte bine să–mi dea sfaturi și să mă ajute în a face anumite alegeri. Când plecăm la shopping pe afară, el are mai multă răbdare să-mi caute mie haine și face niște alegeri foarte bune. Eu nu prea am atat de multa rabdare sa scotocesc prin magazine. Shoppingul online este preferatul meu. Blog sau vlog!? În momentul de față am doar blog. Îmi doresc foarte mult și un vlog. Cred că ambele merg la fel de bine. Totul ține de informațiile pe care le aduci și de cât de plăcută te poți face în rândul internauților. Ca să mă pot afima am nevoie de un aparat foto performant de-a dreptul și nu dispun de el. N-are răbdare să-ți facă poze dar merge cu tine la șoping și-ți caută… . Măi fată! Are sau n-are? Vreun frate, asta mă interesează, încerc să mă mărit. Emile… mno, îți văd nemulțumirea pe cămașă :)))

Io: Tot ca să-i fac lui Emil  seara mai bună: părere despre șosete la sandale și despre papucii blănoși?
Ramona: Șosetele la sandale dau bine pentru persoanele cu o anumită atitudine și pentru un stil vestimentar mai extravagant. Atunci când sunt bine asortate și aceste condiții sunt îndeplinite, nu am nimic împotrivă. Chiar apreciez îndrăzneala. La fel de bine pot spune că nu sunt stilul meu și nu prea fac astfel de combinații. Prefer o pedichiură frumoasă și să scot șosetele din ecuație. Referitor la papucii blănoși, cred că sunt doar pentru pițiponceală. Nu am văzut până acum o persoană normală care să facă o alegere de acest gen. Toate persoanele care poartă așa ceva sunt stilul botox, cu un bronz pronunțat de solar și o atitudine net superioară. De cele mai multe ori, acești papuci, sunt combinați cu o piesă vestimentară de la o super firmă( chiar dacă firma este trecută doar pe exterior, nu și pe etichetă). ‘Ai di feșănu’ meu… . Mă duc să-mi cumpăr șosete. Și papuci de-ăia de-i duci la veterinar. Cred c-am rămas în urmă, noroc cu Emil. Să-i mulțumesc oare? Hăhăhă… daaaa, îi, un pic mai încolo!

Io: Raluca Bădiță întreabă: ”…dacă ma duc luni la sedința foto, ce rochii pot să probez cu adidașii roz de la naik?”
Ramona: Incaltamintea sport se potriveste perfect cu o rochita putin mai eleganta. Nu este nevoie sa completezi tinuta sport in totalitate. Poate fi combinata cu o fusta de piele si un maieu, o fustă midi și tricou, pantalon scurt și o cămașă. Sunt foarte permisivi acești adidași și cred că poate face multe combinații. Cel mai ușor este să folosească o combinație ușor mai îndrăzneață în funcție de ce are prin dulap. Fetili, nu știu ce adidași îs ăia, dar neapărat tre să am o pereche! Tot așea, naik și roz, poate mă cheamă și pe mine cineva la o ședință foto, nu de alta da’ mi s-o uzat lentila de la cameră de la atâtea selfie-uri. Raluca? Dacă mă feșănesc oleac’mă iei șî pe mine? Promit să nu vin pe tocuri 🙂

Io: Cum stai cu feedback-ul de la cititori?
Ramona: Feedback-ul este bun și încurajator. Poate că dacă aș fi primit multe critici sau mi-ar fi reproșat diverse, aș fi renunțat treptat. Am un singur cititor/cititoare care îmi urmărește toate mișcările și care îmi lasă mesaje cu nemulțumirile pe care le are în ceea ce mă privește. Le citesc cu plăcere și cu zâmbetul pe buze doar că nu le pot publica pentru că limbajul folosit nu este tocmai potrivit. Se vede clar că-mi vânează fiecare greșeală și cel mai interesant aspect este că mă urmărește și pe facebook.  Deci… chiar mă enervezi! Pe mine nu mă urmărește nici umbra mea, darămite vreun cititor. Mâine îmi fac blog de feșăn! Să moară Veta de n-oi umbla cu hoarda de cititori după mine! 

Cămașa este foarte importantă pentru bărbați, ea are un rol social egalizator. Aceasta poate fi purtată atât ziua cât și seara și se dovedește a fi potrivită la orice eveniment. Pentru un plus de eleganță este recomandat să folosiți cămășile cu mânecă lungă. Când vrem să optăm pentru un office outfit se poartă și un sacou peste cămașă. foarte rar se prezintă un bărbat pur și simplu doar în cămașă. Când vrem un casual outfit, cămașa poate fi purtată cu mânecile suflecate și cu un ceas din acesta poate crea un outfit foarte masculin.’

Io: La femei… cam care ar fi combinația în care acestea pot purta cămașă?
Ramona: La femei plaja de produse din care putem alege este mult mai mare. Noi putem să folosim și un top în combinație cu o fustă ca sa putem fi elegante, în timp ce un bărbat nu prea își poate schimba cămașa. El poate opta pentru o cămașă cu mânecă lungă sau scurtă și modelul imprimeului ales. O femeie poate purta o cămașă din mătase asociată cu o fustă dreptă tip creion sau chiar poate folosi combinația cămașă și pantalon de stofă sau chiar blug. Depinde cât de elegantă poți vrei să fii. Accesoriile sunt foarte importante la femei și acestea o mai pot ajuta să completeze perfect ținuta. Sper că am reușit să te lămuresc în această privință. A, da, nu-ți face griji, eu eram deja lămurită, atâta lucru știam și eu: fusta merge cu pantalonul de stofă și bărbații nu-ți schimbă părul. Lupul. Cămașa, nu-și pot schimba cămașa! Ce naiba-i aia fustă-creion? 

Io: Părere despre cămășile înflorate la bărbați? Hihihi, v-am zis că o să-i mulțumesc lui Emil?
Ramona: Cămășile înflorate cred că sunt potrivite doar pentru plajă. Nu le văd potrivite decât pentru plajă și purtate în vacanță. Rochiile cu împrimeuri florale transmit alt mesaj.  No comment, când oi avea blog de fashion, comentez.

”Am rămas surprinsă de felul în care era îmbracată o femeie la vreo 40-45 de ani(aşa am aproximat eu) cu un maieuţ cu spatele gol, cu ditamai decolteul de te îngreţoşai când te uitai la ea. Oare unii nu se uită deloc în oglindă înainte de a pleca de acasă?!”

Io: Vârsta ar trebui să fie un criteriu important în funcție de care să ne alegem hainele?
Ramona: Vârsta ar trebui să ne influențeze felul în care ne alegem hainele. Unele persoane au impresia că anii nu și-au pus amprenta pe corpul lor și industă să poarte niște chestii care nu le avantajează. Cazuri precum cel menționat de tine cu siguranță vei mai vedea. Mă simt puțin cu musca pe căciulă pentru că am citit recent într-o revistă că persoanele trecute de 30 de ani nu ar trebui să mai poarte pantaloni scurți decât în vacanță. M-am simțit vizată, dar n-am ținut cont de acest sfat. Consider că încă îmi pot arăta picioarele. 😉 Ăăă… pe bune?  Eu am… ceva ani, mă îmbrac… ca la mai puțini ani și nu prea mă uit în oglindă. Cui nu-i place… ura și la gară!

Io: Dar femeile cu kilograme în plus? Sugestii pentru o femeie plinuță care ar dori să-şi mascheze şoldurile (întrebare de la Dede Cati)
Ramona: Mmm … nu vreau să mă cred o expertă. Să nu se înțeleagă greșit, eu nu-s vreo Iulia Albu care-și permite să critice și să vină cu sfaturi. Depinde mult de stilul vestimentar al fiecăruia și de cât de late sunt șoldurile! Evident că și vârsta este importantă. O persoană care mă citește de ceva vreme mi-a reproșat că nu vin cu sugestii de haine pentru persoanele mai plinuțe. Eu pe blog arăt combinațiile mele vestimentare și felul în care acestea se așează pe corp. Dacă eu nu sunt o persoană plinuță, nu prea am cum să prezint acest gen de haine. Mi-am dat seama că nu ești Iulia, nu cotcodăcea nicio găină. Deși… dacă auzeam vreuna, în secunda doi era ciorbă. Am zis ciorbă? Dap, așa am zis! M-apuc de făcut ciorbă, nu-i decât ora…  trecut de miezul nopții.

Io: Hai să revenim la blog și la scrisul pe el. Toți acești ani de blogging te-au ajutat cumva? La ce?
Ramona: M-a ajutat să mă eliberez de unele trăiri și să spun lucrurilor pe nume. M-a liniștit faptul că mi-am spus oful și că am interacționat cu cititorii mei prin intermediul mesajelor. Pe timpul sarcinii am avut nevoie de niște injecții speciale și am scris pe blog că nu pit găsi acele injecții nicăieri în Galați. Ajutorul a venit de la o cititoare care m-a îndrumat. Informația mi-a fost de un real ajutor și m-a ajutat să economisesc ceva bani. Aham, adică, mai pe înțelesul meu, înainte să ai blog…uri, spuneai la ceapă morcov și la cartofi pătrunjel.  Hai că m-apuc să curăț legumele pentru ciorbă. Am apă, sare, cartofi, mărar. Oare se pune mărar la ciorbă? Nu cred, nu se asortează cu sarea. Aș putea să pun un mini praz (cică se poartă culoarea anul ăsta, mi-a zis mie o Contesă) și în loc borș acresc ciorba uitându-mă chiorâș la ea. Dă Doamne să am vreo urmă de carne în frigider, altfel iese zeama lungă și cică nu mai e la modă. 

Io: Un exemplu de articol “liniştitor”?
Ramona: Nu știu către ce să te trimit. Mai exact, nu știu ce înseamnă pentru tine liniștitor. Am să-ți las un link al unui articol care-mi este tare drag. Mă refer la pozele făcute pentru blog, nu la articolul în sine.
Io: “M-a liniştit faptul că mi-am spus oful”, tu ai spus, la asta mă refeream.
Ramona: În fiecare articol povestesc câte ceva din viața mea și din experiența trăită. Momentul cel mai greu a fost când am aflat că sufăr de o boală de care nu mai pot scăpa. În 2010 am aflat că am Trombocitemie esențială. Am scris aici câteva cuvinte despre ea. Este un articol vechi, nerevizuit, cu trăirile mele din acel moment. Prin intermediul blogului am intrat într-un grup cu persoane care suferă de aceeași problemă și am văzut și cazuri cu adevărat grave. Nu vreau să mă întristez și vreau să mă bucur de viață așa cum este ea. Știu că oricând se poate întâmpla să fie și mai grav și nici nu vreau să știu mai multe. Mă bucur că mă simt ok și că am familia pe care mi-am dorit-o. Restul contează mai puțin. Așa să fii și să te simți mereu, bine!

Io: Cât la sută din articolele tale sunt advertoriale? Şi…cam câte articole ai adunat pe blog în toți aceşti ani?
Ramona: Bloggingul este învăluit într-un mare mister. Atunci când te apuci de asta speri sau poate că nu… eu recunosc că am sperat să câștig ceva din pasiunea mea. Citești sute de articole pe tema banilor din blog și totuși nu reușești să obții nimic. Persoanele pe care vrei să le abordezi pe tema asta sunt ușor reticente și suspicioase de parcă vrei să le iei pâinea de la gură. Eu am aflat târziu de advertoriale și ce presupun ele de fapt. Am avut noroc cu o bloggeriță mai puțin cunoscută Luisa Maria care m-a ajutat și îi sunt recunoscătoare pentru asta. Nu îmi este rușine să spun că scriu articole plătite (advertoriale). În fiecare articol scris încerc să leg subiectul care trebuie dezbătut de o poveste reală sau un eveniment din viața mea. Nu scriu povești fantastice și nici basme. Tocmai din acest motiv nu-mi este rușine cu nici un articol de-al meu. Dacă am scris un Advertorial pe un subiect mai puțin cunoscut sau cu care n-am avut nici o tangență, am vorbit la general despre acel subiect. Proporția advertorialelor pe blogul meu este de 80% poate. Asta dacă includ și diversele colaborări cu site-urile de afară care-mi oferă haine. 1381 de articole pe blog. O mie trei…. vai de capul meu, io de-abia am curățat doi cartofi, un morcov-doi o… stați așea că le fac un selfi: 

Ei, cum arată? Nu știu ce-i chestia aia mare, albă. Sper să nu fie castravete. Da’ n-are nimic, dacă e… am inventat salata fiartă. La carne n-am făcut poză, mi s-a părut că mișcă și-am aruncat-o repede în oală. Mă duc s-o scol pe #AricicaDolly să mă ajute la bucătărie, eu am obosit deja. Nu, acum pe bune, ăia care zic că-i o rușine să scrii advertoriale n-au ajuns la struguri, de-aia-s acri. Spațiul tău, timpul tău, faci fix ce vrei și pe câți bani vrei. Cam asta-i treaba!

Io: Deci… mai mult barter decât bani?
Ramona: Am început cu barter și în prezent cred că lucrurile sunt pe picior de egalitate. Adică poartă aceeași măsură la pantofi, am înțeles. Pfoai, deja am prins experiență! Mă simt în largul meu în lumea asta a modei.  Băi! De ce nu mi-a spus nimmeni că trebuie să aprind aragazul dacă vreau să mănânc ciorbă anul ăsta? Doamne, și eu mă pregăteam să vă chem la masă!

Io: Eşti mulțumită de cât câştigi din blogging? Crezi că poți mai mult?
Ramona: Tot timpul este loc de mai bine. Sunt multumită că pot câștiga ceva din munca mea, din timpul meu pierdut pe blog și din pasiunea mea. Mă bucur că pot câștiga niște bani și să stau acasă cu cea mică. Să știi că de maxim 6 luni am început să câștig și eu ceva. Să nu crezi că de ani buni îmi câștig sticla mea de cola pe care o beau zilnic din blog. În tot acest timp am încercat să mă fac cât mai cunoscută și să mă știe lumea. Totul a început să ia o altă întorsătură din momentul în care m-am mutat pe domeniu. Cât timp am fost pe blogspot, nimeni nu mă căuta, eu îi căutam pe ei și se întâmpla să fiu refuzată sau ignorată. Când m-am mutat pe blog și am început să prin puțină vechime, m-au băgat și pe mine alții în seamă și au început să mă caute. Evident că m-au ajutat și alte câteva bloggerițe cu care păstrez o legătură. Totul se învârte în rândul bloggerilor și foarte puține informații ies din cerc. Asta te face și pe tine să fii la fel ca restul și să te înrăiască și să te determine ca nici tu la rândul tău să nu oferi altora pe tavă ceea ce tu ai obținut în ani de muncă.  Deci: 6 luni, cola se învârte, muncă. Despre muncă știu, cola nu-mi place, mai prind câte-o fanta de lămâie din când în când. Restul e poveste. și ciorbă. Îmi fierbe ciorba. Miroase cam ciudat. O fi fost castravete ăla?

Io: Că tot veni vorba, cum vezi blogosfera românească?
Ramona: Nu pot să mă pronunț în acest sens. Nu vreau să arunc cu noroi în nimeni. Fiecare face ceea ce crede că este mai bine pentru el și-și urmărește propriul țel. Poate că ar fi frumos să fim puțini mai uniți și să ne ajutăm cumva să ne ridicăm. Putem să fim cu toții sus și să nu ne dăm în cap unul altuia pentru că în acest domeniu consider că este loc pentru toată lumea. Neah, e mai ineresant cu lacrimi și sânge. Bine, n-aș arunca chiar cu noroi, dar un pietroi tot aș da după unu’ când nu-i atent.

Io: Pe pagina ta “Despre” am văzut că ai fost de două ori finalistă la Superblog. Cum stai cu concursurile? De ce Superblog şi nu altele?
Ramona: Am participat la Superblog prima oară din curiozitate pentru că vroiam să văd dacă pot face față unei competiții de acest gen. Este un concurs cu adrenalină și foarte interesant. Prietenele mele care au mai participat, m-au pregătit în acest sens și știam la ce să mă aștept. Știam că este un concurs alert și mă bucur că i-am făcut față cu brio. Pentru că am fost mulțumită de prima participare, am îndrăznit să mă bag în competiție și în primăvară. Mi-a pus capac ultima probă când am primit la ultima probă un punctaj de mai mare jena. Doamna care a jurizat s-a crezut net superioară și nici măcar n-a vrut să-mi ofere puncte pentru corectitudine gramaticală … mi-a oferit un punct sau ceva de genul. Am fost foarte supărată pentru faptul că m-am simțit luată în râs. Nu se schimba cu nimic situația dacă luam 100 de puncte la acea probă sau 1 punct cât mi-a dat. Și ală cu indulgență. Nu mai dezgrop morții, dar atâta timp cât doamna aia este în juriu prefer s-o las să-și facă jocul. Nu mai știu alte competiții similare superblog. Știi tu ceva asemănător? Având în vedere că știu situația și că, da, cred că meritai mai mult (am și avut, dacă îmi amintesc bine, o discuție  la Gală cu Olimpia, fix pe acest subiect), totuși… nebănuite sunt căile juriului.  Ai dreptate, hai să nu mai dezgropăm morții.

Io: Crezi că au fost benefice cele două participări?
Ramona: Nu pot să spun că am învățat mare lucru. Poate că așa am mai învățat să vorbesc despre subiecte care nu-mi erau tocmai familiare. Am aflat cum este privită munca mea. Oricum părerea mea nu a coincis cu cea a juriului. Pentru superblog trebuie să scrii altfel. Ei cred în zâne și feți frumoși. Eu văd realitatea din fața ochilor și nu-mi place să vorbesc despre conversația între 2 portocale. :))))))  Oh, mie-mi plac conversațiile. Uite, acum, de exemplu, mi se ceartă ardeiul cu prazul, în oala de ciorbă. Nu știu de la ce-a pornit râca, dar par înfierbântați rău. Nu știu ce să fac, să sun la pompieri sau pur și simplu să-i las să fiarbă pân’ s-or face terci. Poanta e că se ceartă în oala mea, și asta nu-mi place deloc. dacă se pupau… altă treabă!

Io: Cum te vezi peste 5 ani? Planuri pentru un al doilea blog?
Ramona: Îtrebarea asta îmi dă fiori atunci când o primesc la un interviu. Cred că este pentru prima oară când nu îmi este teamă că dau un răspuns greșit și pot să pic tot interviul din cauza acesteia. Îmi doresc ca blogul meu să crească și să devină din ce în ce mai cunoscut. În felul ăsta evoluam frumos și este cea mai mare dorință pe lângă cea de a mai avea un copil J. Îmi doresc să-mi pot câștiga un trai mai mult decât decent din blog și să mai pot avea un copil. Ambele lucruri sunt sub semnul dorinței și aștept să văd ce-mi rezervă viitorul. Rokolla nu este singurul blog al meu. KamyJourney.ro este al doilea blog. La început a fost pe blogspot și se chema Kamy Bijoux pentru că îl făcusem pentru o pasiune a mea legată de bijuteriile hand made. O dată cu renunțarea la această pasiune, am schimbat numele blogului și l-am trecut pe domeniu. Al treilea blog al meu am vrut să-l dedic copilului și să povestesc despre experiența mea legată de copil și să ajut mămicile cu câteva informații. Dacă voi mai avea un bebe, sigur îl voi muta și pe ăla pe domeniu. Îl poți găsi pe www. babydayafterday.blogspot.ro Haleluia! Am crezut că n-o să zici nimic. Ș-am stat, ș-am așteptat, ș-am tăcut, poate-poate! Deci blogul era trei, ora e aproape două, în sfârșit ai zis!  Bine-ai făcut! Hai că și morcovul e fiert, carnea a căpătat aspect de chiftea, roșia s-a făcut bulion, nu prea-mi mai dau seama dacă-i ciorbă sau ghiveci da’ merge, e noapte și nu vede nimeni.

Io: Din ce ne-ai spus până acum, cred că am reuşit sã cunoaştem un pic omul Ramona Gheorghe. Cum e bloggerul Ramona Gheorghe?
Ramona: Daaaa!!!! Mi-aș face mai multe dacă aș putea să le gestionez. Am foarte multe idei în cap și nu am timp pentru toate. Am articole pe care vreau să le scriu și nu-mi găsesc timp pentru ele. Daaaa?!? Daaa… ce? Nu era nimic cu da și nu.  Ok, ai idei. Și eu. Idei despre cum să arunc ciorba asta care arată a spălătură de… nooo, e cea mai mișto priveliște pe care am văzut-o vreodată într-o oală. Dar nu știu de ce naiba tot am impresia că se mișcă carnea aia… .

Io: Tu citești bloguri? Cam care?
Ramona: Citesc mai multe bloguri. Îmi place să văd și punctul de vedere al altor bloggeri referitor la cosmetice, promoții sau ținute. Îmi place să văd cum văd alții moda și să citesc diverse domenii de interes comune cu ale mele. De exemplu îmi place acest blog tomaaurora.blogspot.ro/ vobește foarte natural despre diverse produse chiar dacă face reclamă la ele. O cunosc doar prin prisma blogului și nu am interacționat niciodată cu ea. O admir din umbră să spun așa. Bloggerile de fashion din Cluj sunt foarte interesante și urmăresc și eu câteva fete din domeniu. Sandra Bendre îmi este tare dragă pentru felul ei de-a f. O găsești aici http://www.sandrab.ro/. Probabil că nu este pe stilul tău și nu cred că vei fi atrasă. No comment, că ea citește, nu io.

Io: De ce ai acceptat interviul?
Ramona: Pentru că mi-au plăcut interviurile găsite pe blogul tău, pentru că nu vroiam să te refuz, pentru că este primul interviu și vroiam să văd cum este, pentru că eram curioasă ce mă vei întreba, pentru că inițial am zis că mă iei la fugăreală că n-am nimic de zis și pentru că-mi ești dragă! Oau! Acum pot să arunc mâncarea liniștită. Nu pricep de ce credeți voi că-s  dragă, drăguță, bla-bla. Habar n-am să fac o ciorbă.  De interviuri… mneah, la asta-s cel mai, cea mai! Până mă ia foamea și mă apuc de gătit.

interviu cu Ramona Gheorghe

 

Acesta a fost un interviu cu Ramona Gheorghe. Eu am întrebat, ea a răspuns, voi citiți și decideți dacă-i veși trece sau nu pragul. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc pentru amabilitate, să-i urez succes, iar vouă, celor ce ați citit până la capăt, să vă mulțumesc că, și astăzi, ați rupt minute bune din timpul vostru pentru  a citi. Mulțumesc!

 

Undeva la sfârșitul interviului,  Ramona m-a întrebat ce părere am de blogul ei și cam ce greșeli cred eu că face. În mod normal, aș refuza să-mi dau cu părerea, nu asta urmăresc cu seria de interviuri. Totuși… hai să-i fac hatârul. Iată câteva observații pe care le-aș avea de făcut:

Despre blog: arhivă ușor accesibilă, fotografii decente (se poate mai bine, cu siguranță), articole (prea) scurte, alternanța de paragrafe în română-engleză în cadrul aceluiași articol – obositoare, font minuscul- aproape rahitic (e posibil ca laptopul meu să fie cauza). Nimic ireparabil. Despre scris: într-un articol (nu mai mult de 400 de cuvinte) am întâlnit de 3 ori cuvântul burtă (în același paragraf), deși eroina principală era o rochie; prezentare sumară a produselor (fără prea multe detalii) -exemplu  În rest, cum urmăresc foarte puține bloguri de fashion și nici nu mă pasionează domeniul… nu prea am ce spune.