Mâine

Mâine.
Ce e, de fapt, mâinele? Să fie fugă de realitate, amânare sau dorință de continuitate?  Să fie optimism, cinism sau nepăsare?

Cum ar fi, însă, dacă aș ști că nu mai am un „mâine” la îndemână, că  viitorul pe care-l simbolizează e pură incertitudine? Ce-aș face? Cum m-aș mobiliza? Ce m-aș grăbi să termin? Unde anume aș spune „stop”? În care moment aș deveni furioasă că nu mai am un „mâine” în care să pot continua un început de gând, o intenție în care să-mi văd rezultatul propriilor acțiuni?

Mâine. Îl am (incert, evident, mă pot intersecta oricând cu fatidicul neprevăzut), aș putea face o grămadă de lucruri dar… nu mișc nici măcar un deget, poate pentru că deja am renunțat să mai cred în el, în ce-mi poate aduce mai mult decât mi-a adus „azi”.

Mâine. Nu-i al meu sau nu vreau să fie, nu mai știu. Pentru că e incert, morganic. Este, dar nu-l văd.  Pot spune „mâine” dar nu-l simt. Mi-e nefamiliar, rece, nu-mi apartine. E dominat de scoruri, matematică, probabilitate. Urăsc matematica. De fapt, nu, n-o urăsc. N-o înțeleg. Cine a hotărât că 1 plus 1 fac 2? De ce doar 2? De ce tocmai 2? De ce nu m-a lăsat să-mi hotărăsc propriul rezultat? Uite, mi-ar fi fost convenabil ca viața să-mi fie precum un careu de sudoku; m-aș fi străduit, deși nu-mi plac cifrele, să obțin rezultatul corect. Și-aș fi fost împăcată. Dar nu-i. Viața e o sumă. A acțiunilor,  nevoilor, a zbaterilor, a incertitudinilor. E suma lui ieri, azi, și a unei necunoscute: „mâine”. Și nu voi apuca să aflu rezultatul. Mi-l vor ști alții. Și, după o vreme, propria lor matematică va birui scorul obținut de mine în clasamentul unei competiții din care am fost eliminată pe motiv de timp expirat.
„Mâine” nu e o stare de permanență. Are o culoare incertă, o nuanță indecisă. Gri, poate.

Subscribe
Notify of
guest
2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Poteci de dor
5 years ago

Pe de-o parte, e bine că avem tendinţa de a ne baza pe acest mereu „mâine”. Că ne putem amâna pe noi, că putem amâna în general orice. Cumva, e ca un fel de garanţie. Iluzorie, dar e.