Eveniment. Jurnal de pensionar

Iulie 2048

Fix în punctul în care toate detaliile erau puse pe hârtie, mi-am dat seama că lipsea ceva: locul de desfăşurare a evenimentului. Unde să aibă loc? Ştiam, din experiență proprie, că centrul țării este cel mai potrivit, din toate punctele de vedere, mai ales că invitații vor sosi din toate colțurile. Neapărat sã fie un loc în care să se ajungă uşor. Am ajuns repede la concluzia că Braşovul este locația perfectă şi am pornit în căutarea unui salon de evenimente în Braşov.

N-a fost deloc uşoară găsirea locației potrivite. Cum mie-mi trebuia un loc care să adune laolaltă 150 de oameni, am avut ceva săpături de făcut, inclusiv pe internet (căutând după sintagma organizare evenimente Brașov am găsit, am sunat, toate erau ori ocupate până după sărbători, ori aveau săli în care nu aveau loc 150 de oameni, ori nu aveau restaurant etc.) de întrebat în stânga şi-n dreapta, de dat telefoane fără număr. Am răsuflat uşurată când un amic mi-a oferit soluția salvatoare. Un apel telefonic şi gata: mi s-a spus că da, au sală în care intră 150 de oameni, da, au mese rotunde, da, au sala dotată cu videoproiector şi ecran de proiecție, flipchart şi sonorizare decentă.

Găsisem un salon de evenimente în Poiana Braşov! Aparținea unui hotel, deci aveam şi opțiunea de a asigura cazarea celor care ar fi avut nevoie. Şi când mi s-a spus că am sunat la Hotel Royal, am ştiut că asta e alegerea perfectã. Cu mulți ani în urmă mai fusesem acolo, eu şi o mare parte din cei pe care-i trecusem pe lista invitaților, la o Gală.

Ah, nu v-am spus ce eveniment organizez şi nici cine sunt? Mă numesc Claudia Pătraşcu iar evenimentul pe care-l plănuiesc este…  nu ştiu cum sã vă explic,  e un fel de reîntâlnire, în genul celor care se fac la 10, 20 de ani de la terminarea liceului. Well… asta-i un pic diferită, pentru că e o reîntâlnire după 40 de ani, dar nu de foşti colegi de liceu, ci a unor foşti participanți la un concurs de blogging. În tinerețile mele organizam cu sârg, mânată de pasiune şi, evident, de o doză de masochism, de douã ori pe an, un concurs care există şi astăzi: Superblog. Am obosit, la un moment dat, să tot fiu tampon între sponsori suciţi şi concurenți care mai de care mai deştepți, nervoşi, isterici, şi m-am retras împreună cu soțul meu, de vreo de doi ani, în munți, lăsându-mi urmaşii sã ducã mai departe competiția. Într-o clipă de nostalgie, mi-am propus să-i revăd pe unii dintre foştii concurenți care mi-au mâncat zilele, mi-au tăguit nopțile şi  cărora le datorez un sistem nervos cu franjuri. Şi n-am fost deloc surprinsă sã constat că majoritatea celor invitați au acceptat cu entuziasm propunerea. Iată deci motivul pentru care căutam şi am găsit un salon de evenimente în Poiana Braşov.

Decembrie 2048

Cum a ieşit petrecerea? Greu de povestit dar… închipuiți-vă 149 de pensionari c-un picior în groapă (dacă n-ați băgat de seamă, nu au venit chiar 150, unul, între timp, s-a dus acolo unde blogurile nu cad niciodată şi articolele încep cu o colivă şi se terminã cu miros de tămâie), dornici de depănat amintiri blogosferice. Vin, brânzeturi, ecusoane cu nume şi blog, cârje, gâfâieli şi ceva schimburi de impresii despre boli, medicamente, gingii tocite şi aziluri convenabile. Asta la început. Când pe ecranul de proiecție al salonului de evenimente din hotelul Royal au început să curgă imagini de la faimoasele Gale, s-a pornit cu adevărat petrecerea. Mâinile tuturor şi-au adus aminte cum altădată tastau harnice zeci de articole pe lună, în minți s-a trezit dorința de a scrie. Au dispărut cârjele, astmul, ridurile, varicele şi durerile de şale, lãsând în urmă aceiaşi oameni frumoşi pe care îi păstrasem cu sfințenie într-un colț de suflet timp de 40 de ani. Zorile ne-au apucat depănând amintiri despre cum fusese ultimul concurs al fiecăruia, despre juriile nemiloase sau insensibile la sublimul lor mod de a scrie, despre premiile câştigate. Într-un final, doborâți de greutatea anilor strânşi şi a amintirilor, ne-am retras în camere, urmând să reluăm discuțiile a doua zi, la micul dejun oferit de Hotelul Royal în restaurantul propriu, nu înainte de a decide împreună să organizăm, în fiecare an, un alt concurs, al seniorilor Superblog. Acesta se va numi, evident, „Superblogărul resuscitat” şi va avea ca mare premiu o şedință de împachetat în formol şi o proteză dentară cu garanție pentru trei ciorbe.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 21 din competiția Superblog

*Orice asemănare cu personaje reale este absolut neîntâmplătoare.