La numărul 52, Sergiu Barbu. Blogger sau mai mult decât un blogger (zice el). L-am cunoscut pe o pagină de facebook a românilor din Spania și mi-a atras atenția felul în care își apăra opinia cu privire la un subiect… sensibil: femeile care se ”vând”. Apoi i-am descoperit blogul. Și, prin intermediul lui, omul. Nu știu cum vi se va părea vouă dar, părerea mea de specialist (no shit!?) este că scrie bine, este coerent și, nu în ultimul rând, nu-și cosmetizează opiniile. Asta ca blogger. Ca om? La un moment dat mi s-a părut misogin. Apoi, rasist. Dup-aia m-am răzgândit, mi-a părut normal. Poate mă ajutați voi să-l văd mai clar. Haideți să-l citim printre rânduri, să vedem cam ce și cum e. Iată interviul:
Io: Cine este Sergiu Barbu?
Sergiu Barbu: Este un tip de 41 de ani (recent împliniți), piteștean de origine, un tip nonconformist, realist, care spune întotdeauna ceea ce crede, indiferent de reacția celor cu care intră în contact. Serios? Mișto reclama, am văzut-o la televizor. Presupun că și bogat, și frumos! Și devreme-acasă?
Io: Ești blogger?
Sergiu Barbu: Da, pot să spun și așa, deși consider că „blogger” este un termen perimat… prefer să spun ca sunt un tip care scrie. De scris… scriem toți, de la mic la mare: copiii scriu (teme), medicii scriu (rețete), chelnerii scriu (note de plată), gospodina scrie (listă de cumpărături). Tu, un tip care scrie. Plictisitor!
Io: De ce perimat?
Sergiu Barbu: Pentru că au trecut destui ani de la apariția primelor bloguri (mă refer la formatul clasic). Pam-pam! Da’ ai dreptate! La fel sunt și muzica, și filmele, și cărțile, și oamenii. Auz’, ai de gând să mă ții în răspunsuri de-astea? Că io-s învățată să mi se explice pe litere cum stă treaba, de ce crezi un anume lucru, cu argumentări, eventual și cu desene atașate! Și dacă mă mai faci o dată perimată mă enervez ș-arunc după tine cu… hai la următoarea întrebare!
Io: Ok, deci scrii. Unde?
Sergiu Barbu: Scriu (în principal) pe Jurnal Online (jurnalonline.net). Mi-aș arăta entuziasmul dar știam deja. Da’ nu știam că scrii în principal.
Io: Și în secundar?
Sergiu Barbu: Am intuit următoarea întrebare, astfel că răspunsul vine rapid: de curând (de aproximativ 2 luni) îmbin utilul cu plăcutul, particip la meciurile uneia dintre echipele mele favorite – FC Argeș, și scriu despre asta pe fcargeș.club – un website dedicat suporterilor echipei lui Dobrin. Weee, ce rapid a venit răspunsul! 2 luni? Cam perimată activitatea!? Răspunsul nu, c-a fost rapid. 🙂
Io: De când ai Jurnal Online? Când ai început să scrii?
Sergiu Barbu: Am vrut să încerc un răspuns de genul „a fost odată”… dar apoi am realizat ca Jurnal Online a fost lansat la 1 decembrie 2016. Deci sunt o apariție noua în online-ul românesc ? Aham, prospătură. Da’ de ce naiba ai ales să fii o apariție nouă într-un domeniu perimat? Anyhow, bine te-ai lansat, să crești mare și… alte-alea.
Io: Cum ți-a venit ideea? De la ce a pornit?
Sergiu Barbu: Ideea exista, îmi lipsea doar imboldul necesar, si poate si timpul. A pornit de la primele rânduri. No shit? De la primele? Cine? Măi Sergio, dă-o-n mă-sa de treabă, ți s-au terminat cuvintele azi? Mai ai un pic și-mi răspunzi telegrafic: Ideea punct exista punct imboldul punct lipsea punct; Pornit punct rând punct. Dacă n-ai băgat de seamă, întrebările mele-s cam la fel de lungi ca răspunsurile tale. E criză de cuvinte la Pitești?
Io: Scrisul. Pasiune, necesitate sau… ce înseamnă pentru tine?
Sergiu Barbu: Este o pasiune, sper să nu devină o necesitate. Scriu din plăcere, partea financiară este în plan secund. Nu am ajuns la nivelul în care să câștig atât de mult ca tine din această activitate. Aud zornăitul monedelor și foșnitul euroilor! Măh, necesitate=bani? De când? Scrii din plăcere, bravo ție! Și e pe nivele: principal, secundar. Futu-i… relaxează-te și argumentează-ți dreaq răspunsurile că altfel iese un interviu perimat. Asta… telegrafic.
Io: Ce subiecte abordezi pe blog? Despre ce scrii?
Sergiu Barbu: Subiectele sunt diverse, în general despre ultimele evenimente din cotidian, despre ceea ce eu consider că este interesant. Cam pe-acilea am început să-mi rod unghiile. De nervi. Mă tată, mă omule… . Hai că schimb tactica, poate nu te-am luat cum trebuie.
Io: Hai că zic eu: politică, sport, diaspora, minorități, biserică. Am ratat ceva?
Sergiu Barbu: Ai ratat (sau ai omis) intenționat un subiect pe care l-am abordat în mai multe articole: sexul frumos. Dacă vrei, un exemplu. E pe vrute? Io vreau să răspunzi mai detaliat. N-am pus atâtea întrebări de când… nu-mi mai amintesc de când.
Io: Ai dreptate. Hai să incepem cu sexul frumos.
Sergiu Barbu: Am depășit faza de preludiu. Care este întrebarea legată de sexul frumos? ?
”Dacă ești o femeie demnă, care are potențial, un IQ mai mare decât prețul unui bilet de metrou din Paris, nu te culci cu primul sexagenar care îți promite că te introduce in „lumea buna”. Să stii ca înțelepciunea nu se transmite prin contact sexual.
Dacă o faci, ești doar… o altă târfă ieftină.”
Io: Cam câte critici ți-ai luat la articolul cu pricina?
Sergiu Barbu: Nu am contabilizat, oricum cred ca este in top 5. Hăhă! Mie mi-o plăcut ”dezbaterea”. Din păcate, s-a pierdut în neantul online-ului.
Io: Ești la fel de radical în toate opiniile?
Sergiu Barbu: Foarte radical! Pentru mine nu există culoarea gri. Există doar alb și negru.Sunt conștient că această atitudine, această caracteristică a mea, nu este pe placul multor persoane, unii chiar apropiați mie, dar așa sunt eu: prefer să spun lucrurilor pe nume, fără nicio urmă de duplicitate, de ipocrizie. Hm… . Tu știi mai bine 🙂
Io: Ești bănuit de misoginism. Și, pe alocuri, de rasism. Cum faci față?
Sergiu Barbu: Fac față cu brio. Să fim seriosi… mulți dintre cei care mă acuză de acest lucru, nici nu cunosc semnificația termenului! Un tip care cere scuze (în numele suporterilor) unei femei – arbitru de fotbal, nu poate fi misogin. Se întâmplă aici. Rasist? Clar nu! Faptul că am scris de mai multe ori despre reprezentanții unei etnii, nu mă transformă într-un rasist. E adevărat, nu au fost cele mai pozitive rânduri, dar asta s-a întâmplat din cauza faptului ca ei (țiganii) nu mi-au dat motive care să mă determine să scriu altfel. Weeee, uraaaa!!!! Cel mai lung, lat, cu ceva argumente răspuns de până acum. Doamne-ajută!
Io: Ok… biserica şi preoții?
Sergiu Barbu: Aici nu mai pot fi acuzat de misoginism, pentru că nu avem femei preoți (glumesc!). Pot fi „acuzat” în schimb de realism. N-avem? Bună gluma, scurt răspunsul.
Io: De unde ți se trage realismul?
Sergiu Barbu: Sunt mai mulți factori, probabil că educația este unul dintre ei. Am înțeles, de la Pitești adică!
Io: Faptul că ai trăit o vreme în Spania nu ți-a ”calmat” opiniile?
Sergiu Barbu: Nu, dimpotrivă! În Spania am cunoscut ce înseamna cu adevărat forța civică, atitudinea civică. Este ceva ce în România lipsește cu desăvârșire… . Când am zis ”calmat” mă refeream la ceva toleranță împrumutată de la spanioli. Dar cred că ai luat, întradevăr, un pic din acea atitudine de care amintești. Să-ți fie de folos!
Io: Scrisul. Când te-am întrebat dacă-i o necesitate nu m-am referit la partea financiară. Este sau nu nevoie de exprimare a opiniei proprii?
Sergiu Barbu: 100% da, este nevoie de opinie, de atitudine, de soluții.
Io: Soluții?
Sergiu Barbu: Un exemplu: Suntem 70% apă. Da, soluții pentru problemele cu care ne confruntăm. Important este să luăm atitudine, să aducem în atenția semenilor nostri chestiunile importante, cu impact asupra noastră a tuturor, și împreună să găsim soluții pentru rezolvarea acestor probleme. Un exemplu de soluție (temporară) pentru o problemă. Ăăăă… am citit de două ori. Bună soluția. Fata cu ochi albaștri cum era? Glumesc!
Io: Te vezi în rol de formator de opinie?
Sergiu Barbu: Nu cred ca am anvergura necesară pentru a fi catalogat ca formator de opinie (încă). Ma refer la faptul că nu am un număr atât de mare de cititori. Ce n-ai?!? Ah, n-ai anvergură la cititori. Doamne-ajută!
Io: Chiar așa, cum stai cu cititorii?
Sergiu Barbu: Nu foarte rău, dar nici foarte bine. Oricum, nu atât de bine pe cât mi-aș dori. Am avut articole care au devenit virale, avand 50000 de vizitatori unici. Ăăă… nici foarte rău, nici foarte bine. E un zero în plus pe undeva? Just kidding!
Io: Care crezi că ar fi articolul care te reprezintă cel mai bine ca… blogger sau scriitor pe site?
Sergiu Barbu: Articolul care ma reprezinta ca individ, blogger, jurnalist amator este ceva de genul. Și da, sunt mândru că sunt român! Bine faci!
Io: Și un exemplu de articol de care ți-e jenă?
Sergiu Barbu: Desigur. Ori n-ai înțeles întrebarea, ori… hai s-o lăsăm așa. 🙂
Io: Cum vezi blogosfera românească?
Sergiu Barbu: Recunosc că nu o cunosc foarte bine… asta din cauza faptului că în ultimii ani am locuit în diaspora. Aham. Și din diaspora nu se vede blogosferabine, că-i departe și e mare.
Io: Deci nu-i cazul să te-ntreb dacă citești bloguri. Sau citești?
Sergiu Barbu: Poti să mă întrebi, dar răspunsul este: nu, nu am citit (în afară de tine). Un alt factor este lipsa timpului necesar pentru citit. Pentru ca in afara de cele 2 websiteuri menționate în dialogul nostru, mai am în administrare încă 11. Aaaa, tu erai ăla de mă citeai? Uraaaa, în sfârșit mi-am cunoscut singurul cititor! Bine, mai sunt vreo doi da’ nu mi-am dat seama încă dacă citesc sau doar se uită la poze. Stai oleac’! 11… ce?
Io: Aham. Ce înseamnă administrare?
Sergiu Barbu: Inseamnă 10 pe care le dețin (nu o spun ca să ma laud), plus 3 de care ma ocup (mentenanță). 13? Ok… acu’ înțeleg de ce răspunzi pe scurt, ca să-ți rămână ceva cuvinte și pentru… pe-acolo.
Io: Și faci pe ele…ce? Hai, zi tot! ?
Sergiu Barbu: Esti pasionata de monedele virtuale? Bitcoin? La ora la care discutam, valoarea unui Bitcoin este de 4228$. Muncesc în fiecare lună în speranța ca voi reuși să adun câțiva Bitcoin ? Da, sa nu intrăm foarte multe în chestiuni tehnice. Oricum, daca dispui de o sumă de bani pe care vrei să o investești, îti recomand sa o faci: cumpara 1 Bitcoin, si peste 5 ani, o să îți poți face cadou o mașină foarte bună! Mda, io-te acuș m-apuc de cumpărat. Cââât? Cumpără tu, io n-am pasiuni de-astea. Da’ văzui undeva un preț și mai și!
Io: Ok… m-ai pierdut ? Hai la scris. Trăiești din scris și… celelalte site-uri?
Sergiu Barbu: Din scris nu, din celelalte da ?
Io: Ce planuri de viitor ai? Ai revenit în țară.
Sergio Barbu: Să expun (text + imagini) frumusețile României. Avem o țară atât de frumoasă… . Intenționez ca împreună ca prietena mea (există și așa ceva), sa inițiem un mic business, ceva care să ne asigure un venit relativ decent. Da’ pe frumuseți le-ai întrebat dacă vor să fie expuse? Haoleu, există o prietenă? Ea știe? Just kidding! Well… succes! Am senzația că va urma un șir de articole tare interesant, despre birocrație, șpăgi&co 😐
Io: Te-a pălit subit dorul de frumusețile tării sau n-ai uitat-o niciodată?
Sergiu Barbu: Ai atins o zonă sensibilă! Fac parte din categoria celor care n-au uitat niciodata România, nu și-au renegat originile, și oriunde am mers în Europa, am spus cu mândrie că sunt român. Ai spus, de două ori chiar acilișea. Da’ jur că n-am atins nimic, nici nu m-am clintit din loc!
Io: N-ai renegat România. Dar pe români? Cum se vede diaspora din interior?
Sergiu Barbu: Se vede așă cum e: dezorganizată, lipsită ce acel sentiment de solidaritate, măcinată de invidie, de prostie și infatuare. La fel se vede și din exterior. No comment, că românii ie mulți, răi, și ie toți plecați în Spanea și alte locuri de-astea.
Io: Și reprezentanții românilor?
Sergiu Barbu: Care reprezentanți? ? Parlamentarii de diaspora? Cei din Consiliul Romanilor de Pretutindeni? Asociații? Sunt toți o apă si-un pământ… o șleahtă de agramați, oportuniști, duplicitari și pupincuriști. E suficient să arunci o privire în aceasta zonă, ca să vezi exact opinia mea în legatură cu acest subiect. O văzui. 🙂
Io: Deci… ești blogger sau nu ești?
Sergiu Barbu: Dacă îți face tie placere, îmi poți spune și blogger ? Nu c-aș vrea vreun orgasm, ceva! Just asking, ca să știu.
Io: O definiție pentru blogger?
Sergiu Barbu: Un individ care scrie… ceva. Cum ți-am zis, eu sunt mai mult decât blogger. Sau așa îmi place să cred. Haida! Mai mult? Adică… doi blogări? Ah, stai, mi-am amintit, ești din Pitești, acolo modestia nu-i o calitate (la tine pe site am citit că ”modestia nu-i o calitate” :p)
Io: Un protret robot al cititorului tău?
Sergiu Barbu: Cred că cititorii sunt pe aceeași lungime de undă cu mine: misogini, rasiști, etc. (glumesc!). Cred că sunt citit de cei care apreciază nonconformismul meu, liniile drepte, și de cei care au un IQ mai mare decât numărul pe care îł poartă la pantofi. Mno, îs ai tăi, ai grijă de ei! :)))
Io: Dacă n-ai avea unde scrie, ți-ai face un blog/site azi?
Sergiu Barbu: Da, aș face cu siguranță unul. Apropo, atunci când am creat Jurnal Online, nu am facut-o doar pentr mine, ci pentru toți cei care vor (le place) să scrie, dar nu dispun de un astfel de spațiu, nu au cunoștințele tehnice, etc.
Io: Secțiunea de pe blogul tău, cea cu poezii și texte scrise de terți. Care este scopul ei?
Sergiu Barbu: Am spus mai devreme: Jurnal Online este un spațiu destinat tuturor celor care vor să scrie. Oricine își poate crea un cont, și își poate publica textele. Din păcate am constatat un interes extrem de scăzut… . Oricine? Doamne fere, nu-ți dori așa ceva! Doamna cu ”ploă cu pecuri mari” abia așteaptă să-și publice operele.
Io: Cum îți promovezi articolele?
Sergiu Barbu: Facebook este calea! Promovarea nu putea să facă nota discordantă. Sunt calificat (examene, diplome) în domeniul promovării online (Google Adwords certified – cum zic ei). Din păcate… promovare făra bani, nu prea este posibil. Facebook știe asta, și ne taxează.
Io: Ok… . O întrebare pe care o așteptai dar… n-a venit? Pune-o și dă-ne răspuns la ea.
Sergio: Întrebare: mai ai multe întrebări? Răspuns: sper că nu ? Te-am enervat sau te-am plictisit? Io ț-am zâs căt durează! :)))
Io: De ce ai acceptat interviul?
Sergiu Barbu: Pentru ca mi-a placut stilul tău de a sta de vorbă cu oamenii. Deși nu fac un secret din faptul ca aș fi preferat o discuție face to face, chiar dacă o făceam în Spania sau în România. Ăăă… e de bine asta cu face to face? Hope so! :)))
Acesta a fost un interviu cu Sergiu Barbu și interviul cu numărul 52 din seria de interviuri cu bloggeri. Nu știu cât de bine l-ați perceput, cât de bine am reușit eu să-l fac să vi se arate așa cum e. Aveți la dispoziție link-urile, intrați pe ele, citiți și hotărâți singuri dacă vă merită sau nu atenția. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc pentru amabilitatea cu care a răspuns iar vouă, celor ce ați citit (și) acest interviu, vă mulțumesc pentru răbdare și timpul cheltuit aici. Mulțumesc!
Buna ioana,intrlocutorul tau este un mincinos.
La inceput a spus ca,i place cum scrii si la urma era plictisit ,vroia sa termine mai repede.eu cred ca ti,ai pierdut un timp important cu el.
Din ce am inteles din interviu este ca vrea sa faca multe si nu,i reuseste nimic .Am citit tot interviul curioasa sa vad cum raspunde si m,am convins .
??????
Mulţi citesc, puţini înteleg…
Se pare că tu faci parte din ultima categorie 😉
Îţi recomand să nu mă citeşti.
Apropo, utilizarea limbii române este obligatorie.
@Păuna Trebuie să recunoști că nu-s o persoană ușor de suportat. Dacă ți s-a părut că l-am plictisit… s-ar putea să ai dreptate, nici eu n-aș fi stat de vorbă cu mine două ore și :)))))
@Sergiu Uneori am talentul de a-i face pe ceilalți să nu mai înțeleagă nimic din ce se spune în jur.
Lo siento.a fost avertizat ca tine 3_4 ore.
INTERVIUL