Hello! Eu sunt Aricica,
Arici mic şi năzdrăvan,
Scriu pe blog când nu-i mămica,
Fiin’că… nu am unu-al meu.
Îmi place a ei căsuță, este nouă dar…
Cam şuie. Are-un geam ciobit şi uşa
Atârnată e în cuie.
Ce căsuță? Blogul mamei,
Unde noaptea, pe furiş,
Când merge ea la culcare,
Scriu şi eu. Cu oarecare
Grijă: să nu cadă grinda
Să-mi blocheze tastatura,
Țepii să îmi țin grămadă
Ca să nu cumva s-ating
Vre-un buton, site-ul să cadă ,
Sau să scriu ceva aiurea
Cititorii să-i şochez,
Să dãrâme mamei mele,
Din temelii, coşmelia.
Sincer-sincer?! Nu vă mint!
În afară de cuvinte, care şi-alea-s
Cam…vai-vai, căsuța ei e de groază!
Ea zice că-i a ei oazã
De pace şi… alte-alea,
Eu, cu-a mea experiență
De arici cu scris frumos
Spun pe şleau! Mai bine lipsă!
Care casă? E un grajd!
N-a găsit proiecte case
Când a construit de-a valma?
Sau n-a vrut, zgârcita mama,
Să plătească arhitectul, ca să-i fie
Acoperişul primitor?
Nici curată nu-i, nici dreaptă,
N-are horn, n-are nici creastă,
N-are sobă, iar de-i soare
Şi-a stârnit ceva rumoare,
Pe blog, cu a ei postare,
Păsările călătoare
(Cititorii, de ei zic),
Tac chitic, că nu găsesc
Salonul, să comenteze,
La șuetă să se-așeze!
De-l găsesc, îi prinde iarna
Aşteptând gazda să vină,
Că nici ea nu-l prea găseşte!
Mai mereu uşa-i blocată
(Casa e făcută-n pantă),
Intră ori pe geam ori lasă
Baltă musafirii. Casă
Ca a ei, …mai bine-afară!
De e iarnă sau e vară
Stăm… ca-n gară,
Aşteptând, la douã zile,
Un cârpaci, ce ne „repară”
Temporar, uşi şi tavan.
Banii ni se duc aiurea,
Aruncați fix de pe geam!
Pleacă, deci, vizitatorii,
Din aşa-numita casă,
Înjurând. Nu în cuvinte,
Dar eu simt a lor grimasă.
Vorba aia, „dulce casă”
Devine celebrul „cîh”!
Eu, dac-aş avea un blog… .
Păi ar fi ditamai vila!
Aş porni cu planuri clare
Nu cu „Dumnezeu cu mila”!
Cu proiect adevărat,
Conceput de arhitectul
Ce ştie să dea un sfat.
Primul pas ar fi cu dreptul!
El ştie să proiecteze
Ca să am confort, căldură.
Eu îi spun ce vreau, cum cred
Că ar trebui s-arate vila-blog,
El, cum zice legea-mi face
Casă bună, ce se-nvârte,
După soare. Rezultatul?
Vilă-blog la 4 ace!
Temelie zdravănă, pereți drepți,
Chiar dacă solul nu-i ca şesul!
Uşile se vor deschide,
Camerele, spațioase!
Nu îmi voi plânge amarul
Că am casă vai de ea
Făcută „după ureche”.
Certificat de urbanism
Aş avea cât ai clipi.
Cu răbdare, optimism,
M-aş muta în vila mea
Şi aş scrie, sau aş sta,
Aş dormi sau aş cânta.
Fac ce vreau, doar e a mea!
Arătoasă, aspect clasic,
Locuibilă. Confortul
Mi-ar spori pofta de viațã,
Mi-ar spori cheful de scris.
AIA ştie proiectare
Eu ştiu, aşa, mai în mare
Cam ce vreau.
Noi, împreună,
Sigur facem casă bună!
Mă vedeți stând pe sofa în sufrageria mea
Cu cafeaua aburindă pe-o măsuță din oglindă,
Între perne așezat?
Asta în timp ce mămica, în ai ei căsuță șuie,
Se tot chinuie, în cuie, să agațe o perdea?
Vedeți voi, un ban de dai pe-un proiect făcut cu cap
Te scutește, mai târziu, de toți nervii.
Un dulap, nu-i de vină că pereții
Se tot crapă, la trei zile. Și nici ușa nu-i pricină
Că nu se deschide bine, fiincă solul s-a lăsat.
Dacă soarele nu intră, dimineața, pe fereastră,
Nu-s de vină nici vecinii, nici vrabia care, cuibul,
Și-a făcut la al tău geam. Ești de vină tu, cu tine,
Că nu te-ai gândit mai bine. C-ai crezut că știi s-aplici
Ce-ai visat despre o casă.
Da, sunt arici!
Dar pănă și eu, ariciul, ca să hibernez în tihnă,
Țepii să mi-i odihnesc, nu din somn să mă trezesc
Când îmi pârâie bârlogul,
Știu deci, eu, ariciul-mic, că o casă, ca și blogul,
Că e mică, sau e mare, e din lemn sau piatră tare,
De n-o construiești prea bine,
Să te bucure pe tine și pe cei ce îți trec pragul,
Mai bine afară stai.
Iar de te-ai decis că vrei casă zdravănă, de-o viață
(Și mai mult, cu mult mai mult!),
Nu o cumperi ca din piață, ca pe un kil de cartofi!
Cauți proiectant, el vine, discutați.
La final, de bateți palma, când proiectul este bine
Desenat, negru pe alb, bun de pus în aplicare
Și nu construit de-a valma,
Te vei bucura de CASĂ. Hai, succes!
Pproiectantul l-ai ales!
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 11 din competiția SpringSuperblog 2017
Ce-ti mai plac rimele, Aricio…. si ce scolita esti, pe toate le stii. 😀
Păi! Sunt cea mai poetă Aricică! Un fel de Eminescu al aricilor :)))))
Mare și talentată poetă ești tu, Aricico! Felicitări și mult succes în continuare! 🙂
Mulțumiri ariceşti, Petru! Doamne-ajută!
Dolly, jos pălăria. Ţi-am mai spus, mai ai un pic şi-i întreci pe Eminescu şi Păunescu luaţi la un loc. Parol!
Ne oprim curând, mami zice că nu-i frumos să-i întrecem 🙂 Mulțumesc, Radu! Mami a zis că ai sfătuit-o să-și ia un băiețel-arici. Nu-i adevărat, nu-i așa?
Ești divina! Mi-au mers la suflet versurile astea!!!
Mulțumiri aricești! Mă bucur că ți-au plăcut 🙂