Ziua

Azi e Ziua. Ziua care-mi va aduce… ce-mi va aduce, oare? Liniște, relaxare, emoție, îmbrățisări? Sincer, le vreau pe toate. Le aștept de ceva timp și… le voi avea.

M-am pregătit, am tot ce-mi trebuie: bilet și bagaj.  Biletul mi-e dorința, bagajul mi-s sentimentele. Și… aștept Ora. Număr secundele, sunt multe încă până la plecare, dar ieri erau și mai multe. Alaltăieri… și mai multe.

Tic-tac, tic-tac. Au mai trecut patru secunde. Și vor trece și altele.

Voi merge spre locul unde sufletul mi-e la el acasă, spre locul unde timpul se oprește în loc și auzi respirația Copilăriei. Cât aș vrea ca, odată ajunsă acolo, să pot opri timpul în loc, să-mi leg fericirea de inimă și  s-o păstrez acolo o viață… . Știu, n-o să pot, ceasul va ticăi nemilos, zilele vor face loc nopților, Timpul va trece cu repeziciune iar eu voi privi neputincioasă cum vine cealaltă Zi, a întoarcerii.

Până una-alta,  drum bun mie. Și întoarcere ușoară.