Poate nu știți da’azi îi duminică! Și dacă-i duminică, tre’ să… . Stai c-am uitat! Băi, era mega-important! Că m-am sculat special ca să… ptiu, nu mai știu de ce m-am sculat! Și m-am sculat special dis-de-dimineață, ca să nu pierd nicio secundă din ziua asta! Da, clar, nu m-am trezit bine. Cafeaua am băut-o, hai să-mi mai fac una poate-mi amintesc!
Cam frig azi. Și aragazul ăsta ar trebui frecat un pic. De ce-am venit la bucătărie? Ăăă… nu, nu pentru aragaz sigur! Ca să sting lumina? Parcă nu era aprinsă!? Ce naiba am azi? E duminică sigur, măcar asta îmi amintesc bine. Că ieri a fost marți și mâine-i joi! Ce? No-no-no! Clar, se întâmplă ceva cu mine! Deci… ieri a fost… ăăă… da, sigur a fost un ieri că altfel nu exista azi! Bucătăria e la locul ei, patul și el că doar abia m-am dat jos din el! Ba nu, nu abia, sunt trează de mult timp. Stai să mă concentrez! De dormit am dormit sigur, uite, am o dungă pe obraz de la pernă! Și m-am trezit că acum stau în piciorare acum. Nu, nu merg în somn, sunt trează sigur, stiu sigur pentru că nu mă aud sforăind! Ș-atunci ce se întâmplă cu mine? Oi fi bolnavă? Îs cam palidă, ce-i drept. Și mai… Am mai slăbit parcă! Aoleu! Văleu! Ah!
Stați așa! Cântarul! Unde naiba e?! Aha! Ieri aveam… azi am… 21 grame. În minus! Vai-vai! Doamne! Ce mă fac? Fix 21 de grame! Nu le mai am. Ce-am făcut? Parcă-s caldă încă. Am puls. Respir. Ș-atunci? Nu, sigur nu e nimic grav. Uite, acum îmi amintesc. Da, îmi amintesc clar. Am citit ziarele când m-am trezit. Libertatea… dup-aia am mers pe un link de-acolo și am ajuns pe descopera.ro, am citit articolul ăla, 30 de lucruri pe care nu le știai despre moarte… .
Da , asta am făcut. Zicea acolo că un decapitat rămâne conștient după momentul decapitării între 15 și 20 de secunde. Nu m-am dumirit eu prea bine cum stă treaba, cum au reușit să demonstreze cercetătorii și care parte din cele două bucăți de corp rămâne conștientă da’ presupun că partea cu care gândea decapitatul. Deși probabil nu gândea cu capul dac-a ajuns să rămână fără el. Pe de altă parte… stai așa… 21 de grame am slăbit… aoleuuuu, da, îmi amintesc! Scria acolo că… da, fix așa scria: nu conta dacă proaspătul decedat cântarea 120 de kilograme sau doar 45. Cifrele cântarului aratau o scadere de fix 21 grame. Nu măh, nu la ăia decapitați, la alții. Care au rămas cu căpățâna pe umeri.
… a căntarit trupurile a 6 pacienti bolnavi de tuberculoză in faza terminala pentru a observa daca parasirea sufletului in momentul mortii are vreun impact asupra greutatii corporale. Spre stupefactia echipei de cercetatori conduse de McDougal, in momentul mortii fiecaruia din cei 6 subiecti umani, greutatea corporala a acestora a scazut, invariabil, cu 21 de grame
21 de grame! Exact cât am eu lipsă! Aoleu! Tuberculoză n-am. Pe McDougal nu-l știu, nu-l cunosc decât pe McDonalds, da’ unde mi-s gramele? Clar, nu-i coincidență, ar fi prea mare! Cum naiba verific dacă mai am suflet? Unde mi-e sufletu’?
Aoleuuu, am murit! Am slăbit fix 21 de grame, deci am murit! Și n-am apucat să mă mărit! ‘Ți-ai dracu’ de bărbați nenorociți, unde mi-ați umblat de m-ați lăsat să slăbesc? Asta… să mor!?
Oare morții pot să își facă o cafea dacă aragazu-i nespălat? Ah, uite că mi-am amintit și de ce m-am trezit de dimineață. Da’ ce folos… mi-s moartă, spre supefactia echipei de cercetători. Și a mea, desigur! Oare dacă pun înapoi cele 21 de grame îmi revin? Adică… înviu? Învii? Înviez? Nici nu mă mai strofoc să scriu corect, oricum n-o să mă criticați, doar știți, despre morți numai de bine.
Oi fi murit fericită măcar, sau doar mai slabă?
Comentatorule, bag de samă că cititul de libertăţi nu face bine dis de dimineaţă 😀
Eşti bine acum? Nici după cafea nu ţi-au revenit gramele alea? Vezi că alţi cercetători au spus că dimineaţa, ori viu ori mort, cântăreşti mai puţin decât în restu’ zilei. Aşa că nu dispera, eu cred că eşti în stare bună de funcţionare.
Deci … cercetătorii se contrazic între ei? Potecuță. ești sigură? C-am început să mă cam răcesc :))))
Nu te mai lamenta! Să știi că mâța nu ți-o car! Decât dacă stă cuminte într-o țoșcă legată fedeleș, pe vârful cârjei unde am înfipt celelalte bagaje.
Mâța mea nu stã în țepe. Şi nu-i plac călătoriile. Va rămâne pe sobă şi ne va toarce fir de aduceri-aminte. Ca să nu pierdem trecutul în zborul nostru spre zări. Pe cai, Contesă, ne aşteaptă munți, mări şi linişti
21 de grame?! Cred că de-aici se trag expresiile alea „mi-e sufletul greu” și „ce suflet mare”.
Dacă poți face o a doua cafea fără să fi spălat aragazul, fii pe pace: ești vie.
Uff, mulțumesc! Ce bine că m-ai liniştit! Deja îmi pregăteam cele necesare pentru ultimul drum. Mã duc să-mi fac cafeaua 🙂
Nu pierdem nimic! Eu nu pot pe cai, dar am o ricșă! 🙂
Atuci ricşă să fie! O vom împodobi cu raze de soare, tu vei fi prințesa călătoare iar eu ghidul tău morocănos
21 de grame mai putin…? Probabil ti-ai luat o piatra de pe inima. 😀
Da, cred că asta era! O pietricică mică-mică! 🙂