Mesaje motivaționale. Funcționează? Pe dracu!

Fericirea nu te caută acasă, în timp ce tu stai în vârful patului plângăndu-ţi de milă, nu dă peste tine la semafor, în timp ce tu trăieşti o dramă existenţială din cauza conjuncturii, evident! Este un diamant pe care noi îl scoatem la iveală, tot din noi, după ce am şters noroiul pesimismului şi al comodităţii… Uneori această stare nepreţuită iese singură la iveală, după ce renunţăm la a mai fi eterna victimă!

 Așa am citit asta undeva, acu’ pe seară. Păi bine bre mămică, sau tăticule (că n-am stat prea mult pe site să-mi dau seama dacă cel care  scrie acolo e un el sau o ea), nu puteai să-mi zici asta la opt dimineța, când m-am trezit? Spui acu’ după ce-mi petrecui ziua între patru pereți, cu gândul la cum ar fi fost dacă, lăsându-mi conștiința să mă frece la icre și ascultând muzică de-aia de tăiat vene? Futui frumusețe de zi liberă aiurea și vii matale să-mi zici că aveam ditai diamantu’ în mine? Na, acu’ dă-l dreaq de diamant, e prea întuneric ca să-l mai găsesc, da’ zi măcar cum să șterg noroiu’ pesimismului. Că numa’ ce făcui un duș strașnic și tot noroit îs!

Una peste alta, serios vorbind, chestiile astea motivaționale funcționează la unii. Îi pun pe picioare. Îi scot din iarnă, vorba unuia. Dar… ce te faci când nu merg? Apar sfătuitorii: ieși în lume, socializează, schimbă-ți tunsoarea, zâmbește, bla-bla. Măh, voi sunteți chiar idioți. Ori n-ați trecut niciodată prin momente nașpa, ori citiți din vreo carte. Necazul, dezamăgirea, sau oricare ar fi situația de câcat în care ești, nu trece dacă te duci la o bere cu amicii. Bine, trece, poate, atunci, pe moment. Când te intorci acasă și stai tu cu tine între patru pereți, tot așa îți vine să urli ca și înainte de bere. Dacă nu cumva mai rău.

Tot ea/el zice: Fericirea nu vine şi nu pleacă! Ea stă în noi şi iese la întâlnirea cu tine. Este medalia cu care îţi împodobeşti bradul de Crăciun atunci când nu ai globuri. Bine-binedar mai e mult până la Crăciun, brazi nu sunt… în ce dreaq agăț medalia? Mno, să zicem că nu-i  departe. Dacă n-am bani să cumpăr bradu’ ce fac? Îmi agăț medalia de gât, sau cum? Așa, ca pe un ștreang? Bine, nu ca pe un ștreang. Ca pe un trofeu? Ce agăț măh? Medalia care stă în mine și vine la întâlnirea cu mine? Dă-o dreaq, să stea unde e, oricum nu i-am dat întâlnire. Si nici brad de Crăciun nu-mi iau. Îmi place noroiul meu. Mă simt… uman. Cât timp mai simt ceva. Fie că-i frustrare, dezamăgire, pesimism sau ce dreaq o fi, e de bine, Înseamnă că încă mai trăiesc. So…

Ideea e că… nu-i nicio idee. Rănile se vindecă în timp. Poate dura o zi, o săptămână, un an, zece ani. Nu vă amăgiți cu mesaje motivaționale. Nu ajută, nu vindecă. Nu-i niciun diamant nicăieri, mămică. Sau tăticule. Noroi, poate. Dar e al meu și, dacă vreau, mi-l pun în cap ca pe cenușă. Mai ales când știu că mi l-am făcut-o cu mânuța mea. Pe el, pe noroi. So… tu continuă să scrii, o faci binișor. Dar nu te amăgi, nu generaliza și… nu te îmbăta cu apă rece cum că ai ajutat pe cineva.

Subscribe
Notify of
guest
4 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Domnu' Roz
Domnu' Roz
7 years ago

Fericirea nu se cumpara de la piata, supermarket, nu se imprumuta … fericirea este o stare de spirit care se dobandeste prin antrenament. Think about this! 🙂

Fabiola Ion
Fabiola Ion
7 years ago

Abaterea atenţiei, fie pentru 5 minute, la mine funcţionează. În rest, nimic.