Love shits

În primele zile vocea lui te unge la suflet. Sorbi fiecare cuvânt, urmãreşti fiecare inflexiune a vocii, cauți şi găseşti în spatele fiecărei propoziții banale dovezi ale iubirii sublime ce ți-o poartă. Privirea îți dă fiori, o singurã clipire îti stârneşte mii de senzații, care mai de care mai… răscolitoare şi dătătoare de aripi. Te simți adorată până-n vârful degetului mic, eşti mândră de tine şi de faptul că ai reuşit să te faci iubită repede şi fără prea mare efort. Când ți-o mai şi declară în cuvinte (iubirea), te simți deja stăpână pe situație.

Incepi să te relaxezi, să te comporți normal, să nu mai fii  atentă la fiecare detaliu. Într-o zi eşti nervoasă, ți-a mers prost şi nu mai ai chef de discuții savante despre cum luna reflectă în părul tău liniştea nopții calde. În altă zi ai mâncat ceva fasole şi… ca un făcut, scapi două-trei băşini în mijlocul conversației despre cât de dor ți-a fost de privirea caldă şi atingerea mâinilor lui. In alta, fix când te pregăteai de-o declarație inflăcărată despre sentimentele tale din ce în ce mai profunde te apucă subit o mâncărime urâcioasă fix într-o zonă… dorsalã. Te scarpini, ce dreaq să faci?

Şi uite-aşa, dacă mai pui la socoteală o durere de cap, o diaree sau vreo înjurătură scăpată birjăreşte, reuşeşti să transformi sublimul în… banal.

Şi el începe să te vadă aşa cum eşti: om. Adică te scarpini, ai nervi, te caci, plescăi când mănânci, râzi prea tare şi aiurea şi te superi des şi din orice.

Nu că tu n-ai fi observat, între un scurt drum la veceu şi acoperirea cearcănelor matinale, că şi el e om: adoarme prea repede şi sforăie ca un motor de tractor, te vrea doamnă dar mai mult bucătăreasă, a uitat să-ți zică ce frumoasă eşti din ziua în care ți-a văzut chiloții, se enervează şi dacă nu te dezbraci prea repede, e din ce în ce mai obosit.

De-aici…începe sfârşitul. Tu ciufută, el nervos. Tu dornică de poveşti, el obosit. Tu cu diareea, el amator de o ieşire în natură. Şi alte chestii de-astea care, adunate, duc la certuri de doi lei. Azi doi lei, mâine încă doi şi… se umple portofelul.

Cu fiecare ceartă se naşte intre voi o râpă. Ierți, uiți, o iei de la capăt, dar ea, râpa, rămâne acolo. La un moment dat, după n certuri, calci în ea. Dai dracului iubirea de la început, declarațiile şi ce mai avea în ea, şi scoți veninul.

Dacă ieşiți din râpă, va fi frumooos, mai frumos chiar ca la început, dragostea va reizbucni şi va dăinui până la prima ta băşină. Sau până la primul lui râgâit.

Fiți siguri că veți mai călca în râpă şi a doua, şi a treia, şi a cinşpea oară. In aceeaşi companie sau în alta.

Ce să-i faci… love shits!