Liniște și Facebook

Ascult Carla’s Dreams. De ce dreaq, nu știu. Înainte ascultam Enya. Înainte de ea, ascultam altceva. Acum, Carla’s.

O ascult, dar nu cred că o aud. Imi zornăie în cap de căteva zile câteva cuvinte pe care mi le-a scris cineva. Îmi zornăie când dorm, când merg, cănd respir. Cănd nu le mai suport zornăiala, caut liniște pe facebook.

În viața reală zâmbesc când e neapărată nevoie, vorbesc doar când n-am încotro, mănânc dacă trebuie.  Dar scriu, râd prin emoticoane, comentez, toate pe Facebook. Mi-am mutat viața acolo, pentru că e mai ușoară. Dacă-s dezamăgită, scriu acolo. Mi-e silă? Tot acolo-mi vărs năduful. Nu contează că citește cineva sau nu, îmi înșir trăirile acolo. Din trei cuvinte ș-un enter mi-am vărsat of-ul. Pentru a face loc altuia.

Dacă aș fi cinstită cu mine, aș recunoaște că uneori exagerez, că bat câmpii pe același ritm, că ar trebui să-mi canalizez timpul pierdut pe Fb spre altceva.

Dar spre ce? Ce alt loc îmi poate oferi spațiu de scris idioțenii, în care alt loc aș putea da frâu liber superficialității, unde mi-aș putea striga fericirea sau tristețea? In real life? Get real!

In real life n-are nimeni timp să te-asculte! Toți sunt grăbiți, preocupați de orice altceva ți-ar place ție. Iar dacă te-ascultă… nu te aud. Te privesc în ochi dar nu te văd. Te ating dar nu te simt. So… mă/te refugiezi în Fb.

La o poză se va găsi întotdeauna cineva care să-ți dea un like. N-ar da nicio ceapă degerată pe tine dacă te-ar vedea pe stradă? So what?! Ai un like!

Scrii trei cuvinte și primești un comentariu? Oau! Uite, în viața reală dacă rosteai alea trei cuvinte, cineva s-ar fi uitat chiorâș la tine și… cam atât.

Ești singur cuc și iesi din casă cam la trei zile? Ce contează? Ai facebook-ul! Împarți like-uri, comentarii, primești like-uri, conversezi, vezi unde și ce au făcut alții și aproape că ți se pare că-ai fost și tu cu ei.

La un moment dat realitatea nu mai e realitate. Si nici facebook-ul nu mai e facebook. Ajung să se combine, să se îmbine, să se amestece, să se confunde. Iar tu trăiești doar pentru a scrie un nou status, pentru a-ți face un nou selfie, pentru a vedea cine e online, pentru a număra like-urile. Și n-ai recunoaște nici în ruptul capului că-ți urlă liniștea singurătății în creieraș. Nu! Mai bine spui pe fb că asculți Carla’s Dreams. Așa e cool.

Life sucks! Real people sucks!Facebook is cool!

Ai liniște și facebook.  Dar n-ai o viață. De ce? Păi.. e greu să trăiești, e mai ușor să asiști. Am mai zis asta pe undeva? Îmi sună tare cunoscut… .