Nr.30 Interviu cu ADN de femeie. Carmen Alexa

30. Numărul e pentru interviu, nu pentru omul pe care-l intervievez, apropos! La numărul 30 deci, o blogăriță. Pe care o voi întreba câte ceva despre blog, blogging și bloggeri. Astăzi, un interviu cu ADN de femeie. Carmen Alexa, cea cu ADN-ul, scrie de… aproape doi ani. Dacă mă întrebați pe mine v-aș spune că scrie bine. dar gusturile nu se discută. Cum voi nu mă întrebați pe mine pe cine, ce, de ce să citiți, am întrebat-o eu pe Carmen  ce, cum și de ce scrie. Și mi-a răspuns. Cum și cât mi-a spus, vedeți/citiți în interviul de mai jos:

Io: Cine este Carmen Alexa? Omul

Carmen: Mereu voi fi mai intai mămică. Știu că sună a cliseu, dar am ales ca acest lucru să mă reprezinte ca om. Nu vreau ca o diploma sau funcția să mă reprezinte. Ci copii mei. Am tot ce-mi trebuie de la ei și de la familia mea. Deci, omul Carmen Alexa este mamică a doi copii. Welll, la asta chiar că nu mă așteptam! Ok… mămică să fii! Hai totuși să încerc altfel… 

Io: Bine, atunci cum este?
Carmen: Sunt cu de toate. Dar in majoritatea timpului sunt optimista. Până in panzele albe. Greu mă poate face ceva să gandesc negativ. Sunt veselă, ambițioasă, săritoare, dragăstoasă, pun multă pasiune în ceea ce fac. Și mai sunt spurcată de gură. Şi mereu spun verde-n faţă. Am învăţat pe pielea mea că aşa-i mai bine.  Oaileiii, ce de calități acilea. Dacă nu era aia cu spurcatu’ m-aș fi gândit că… una-alta. Dar cum ai pus-o la socoteală și p-aia… treacă. Cu de toate? Șaorma? Mânca-ți-aș, nu vorbi cu mâncăruri că leșin p-acilea!

Io: Ești blogger? Ce blog ai?
Carmen: Da, sunt blogger. Eu aşa mă văd. Scriu pe blogul meu adndefemeie.com şi colaborez de câteva luni cu o revistă online chantel.ro  Să moară Veta dac-am auzit de revista asta! Da’ na, nici Chantelu’ n-a auzit de mine sigur! Tu bine că ești blogger. Și că te vezi. La tele sau în oglindă?

Io: Când ai început să scrii? De ce?
Carmen: Am început în luna februarie 2015. Am căutat pe google „loc de muncă acasă” şi am dat peste un pachet care mă învăţa cum să încep sa construiesc un blog. Blog pe care ulterior să-l folosesc ca şi unealtă de marketing afiliat. De aceea am început eu să scriu. Nu din pasiune, nu din plictiseală. Din dorinţa de a avea venituri. Si au venit. Doar că apoi am văzut că-mi place şi că pot face şi altceva cu blogul. Nu din pasiune??? Măi mămică, nu dă bine să zici așa ceva! Zi pasiune, că aia nu se vede, nu lasă semne, n-o recunoști nici dacă-ți dă cineva cu ea în cap. Sună tare nașpa aia cu dorința de a avea venituri. Sau asta-i o mostră de-aia de verde-n față? 

Io: Adică… ce altceva? Bani?
Carmen: Nu. Că pot transmite mesaje utile. Banii veneau deja. Aha, deci ești un fel de…  mesager?!  Sper că-i cu mesaje de bine!

Io: Cum ai defini blogul tău?
Carmen: Grea întrebare. Hai mă! Te-am pus s-o cari în spate? S-o plimbi prin lume? Bine, grea-grea, dă-o dreaq!

Io: Bine, atunci definește stilul în care scrii
Carmen: Scriu inspirată de trăirile mele, din ceea ce văd în jur şi uneori scriu cum aş vrea să fie. Un stil care să prindă cititorul în horă. Să vrea să mai citească sau să mai revină. Aha, ne cam minți, deci! Cosmetizezi ca să nu sperii omu’. Păi cum rămâne cu verdele ăla în față?

Io: Un link spre un articol care crezi că te reprezintă ca blogger?
Carmen: Articolul care mi-a adus cel mai mare premiu de până acum, în concursurile dedicate bloggerilor: Zâmbet în reconstrucție No comment

Io: Că tot veni vorba de concursuri, participi? Pe unde, de ce?
Carmen: Particip. Cel mai frumos este SuperBlog. Urmat de Blogal Initiative. Am mai fost o perioada pe o platformă, dar am renuntat. Particip pentru că-mi place competiţia. Pentru că-mi place să văd ce le debitează mintea oamenilor care se ocupă de marketingul unor firme. Adică ce ne cer ei în enunţuri şi ce aleg ca şi câştigător. Îmi place să găsesc noi modalităţi de promovare a blogului meu. Participând la mai multe campanii, are mai are trecere. De pietoni? Sau la nivel de cale ferată?

Io: Câștigi? Des? Rar?
Carmen: Câştig. Nici des, dar nici rar. Cât să fiu eu mulţumită 😛 Nu m-aş plânge dacă ar fi mai des, dar depinde de mulţi factori. Iar primul sunt eu. De cât de bine citesc sau mă documentez. Apoi urmează juriul. Bată-l vina 😛 De ar fi pe mintea mea….. .. aş câştiga la fiecare campanie.
De menţionat şi faptul că pe Blogal Initiative triez campaniile la care particip. Doar SuperBlogul e mai special. Scriu până la ultima probă. Mă bucur că te-ai pus pe tine prima, că n-ai aruncat tot hoitu’ în ograda juriului. Asta zice destule 😉

Io: Superblogul… . Ai început bine. Ai de gând să câștigi? La a câta participare ești și care a fost cel mai bun loc pe care te-ai clasat?
Carmen: Da. Începui cu suta. Dar sper să şi continui. La fiecare participare am pornit cu ideea de a câştiga 😛 Primele două dăţi au fost de antrenament. Sunt la a treia participare. Ultima data am fost pe 21 în clasamentul final. Şi cu trei probe câştigate. La a patra deci… . Păi… succes! Că te-ai antrenat destul!

Io: Scrii și pe bani? Advertoriale plătite?
Carmen: Nope. Sec, fiindcă dacă dezvolt, dau în alte chestii. Alte chestii? Cum ar fi? Nee, dă-le dreaq, hai la următoarea întrebare.

Io: Despre ce anume scrii pe blogul tău? Cât la sută din articole se referă la tine, la familie?
Carmen: Am împărţit articolele pe categorii:
Femeia şi Copilul – aventurile mele cu cei doi copii. Plus articole inspirate din viaţa unei mame.
Handmade – Fac şi produse de mână. Mai multe feluri. Şi am început cu câteva tutoriale pentru flori de saten şi bijuterii, dar m-am oprit. Poate reiau, dar o să văd.
Reţete din bucătăria mea – Îmi place tare mult să gătesc. Şi mai nou am învăţat să fac şi poze pseudo-artistice. Se minuează vecinii atunci când ies cu o farfurie în spatele blocului sau mă văd cu ea pe geam 😛 Plus că această categorie are foarte mare trecere. Frumuseţe şi sănătate – Am destule păţănii cu sănătate. Şi m-am gândit să le transpun şi pe blog. Cu recomandări şi cu povestirea situaţiei prin care am trecut. Şi apoi cu recomandări de frumuseţe. Stil de viaţă- un amalgan de gânduri. Pe care nu le pot încadra la celelalte categorii. Nu ştiu să-ţi dau procentaj. Fiindcă marea majoritate a articolelor sunt ori redate fidel ori cosmetizate, dar din viaţa mea. Plus acele articole pentru campaniile pentru concursurile dedicate bloggerilor, care au ca sursă de inspiraţie propria viaţă şi imaginaţie. Se pune şi acestea că se referă la mine, nu? Măh, când e cu transpuneri, pseudo și amalgamuri, io nu mă bag. E blogul tău, faci cum vrei pe el. Dacă zici tu că-i bine, așa e, sigur.

Io: Cât timp aloci blogului tău? O oră pe zi? 5 ore?
Carmen: Împărţite pe ture, în total cam 5-6 ore. Aici întrând şi promovare lui, nu? Cââât?  Mno, bine că ai timpul ăsta. Eu nici pentru somn n-am atâta timp cât petreci tu pe blog. Da’ se vede treaba că iei treaba în serios. Bravo ție!

Io: E importantă promovarea? Cum și unde ți-l promovezi?
Carmen: Important este să scrii. Dar la fel de important este să te şi promovezi. Eu promovez pe Facebook, twitter, instagram, google+ şi pinterest. Distribuirea de articole şi/sau poze din articole.
Promovez blogul şi pe pagina lui, şi pe grupuri de pe FB, şi prin concursuri. Cum îl promovez? Cu mare grijă 😛 Ca să nu devină agasant sau să dea în spam. Definește spamu’. Că unii chiar n-au măsură. Sau lasă, află ei și singuri ce efecte adverse are promovarea spămoasă.

Io: Cum stai cu cititorii? Care este sursa din care vin cei mai mulți?
Carmen: Stau bine cu ei. Cei mai mulţi vin de pe Facebook. Nu mă întreba ce fac dacă nu ar mai fi Facebook-ul 😛 Sigur ar apărea altă platformă. Şi mai dau şi pe la cunoştinţe câte un mesaj sau telefon
– Ai citi ultimul articol? Cum ţi se pare 😛 ?
Încă nu m-a fuşărit nici un prieten, cu blogul meu cu tot. Au înţeles că asta fac eu acasă. Că ăsta mi job-ul 😛  Fușărit? Ce-i aia? Nevermind, cred că-i de bine. Probabil e ceva între sex și fugărit. Sau nu-i?  

Io: Job? Asta e? Merită efortul?
Carmen: Asta le zic lor. Că dacă le-aş zice că-mi place sau că o fac ca să nu înnebunesc acasă, atunci poate s-ar uita urât la mine. Nu e job. E altceva. Merită efortul. Iar minți lumea! Bre, verdele tău capătă nuanță de roz, dar… ai o scuză. Nici mie nu-mi plac uităturile urâte.

Io: Tu pe cine citești?
Carmen: Pe mai multi. Pe toti care publică pe WP. Şi care-mi apar în listă. Sunt prea multi ca să-i zic pe toţi. Acum îmi vin în minte Em, Adriana, Dana şi Costi. 

Io: Ai prieteni bloggeri?
Carmen: Am cunoştinţe din mediul online. Nu am pe nimeni din zona mea care să aibă blog. Prieteniile se leagă în timp. Şi sunt pe drumul cel bun cu Rahela Petrescu. Cea cu care colaborez pe site-ul revistei chantel.ro Bine, ai timp, nu te grăbi. Iar revista. Se vede treaba că-ți place revista asta… .

Io: Blog-meeturi? Paranghelii?
Carmen: Pfuai, aş vrea eu!! Dacă afli de vreunul organizat prin Oradea, dă de ştire. Pe soţ îl apucă tremuriciul dacă tre” să plec mai departe de Oradea şi să-l las cu doi copchii. Însă cred că se va conforma pentru gala de anul acesta a SB-ului. Îl anunţ din timp. Bre David(soțu’)  lu’ Carmen, vezi că astea, blog-meet-urile, sunt importante cică, așa că… lasă tremuriciu’ și stai cu copchii!

Io: Zi-mi un blogger pe care-l admiri. Și zi și de ce
Carmen: Pe mine. Că reuşesc să fac ceea ce fac şi mai fac şi bine. Pam-pam!  Nu te suspectam de vreo modestie așa că… bravo ție că ești mulțumită de ceea ce faci! Bravo ție!

Io: Urmărești statisticile? De ce?
Carmen: Le urmăresc. Practicând marketingul afiliat pe blogul meu, statisticile mă ajută să văd ce articole sunt citite, de către ce categorie de cititori, din ce zone şi alte informaţii. Bun. Dacă spuneai și cum te ajută  văzutul și cum te folosești de datele alea era și mai bine, da’ hai să presupunem că nu-ți folosesc la gătit sau curățenie.

Io: Ai subiecte tabu? Despre ce nu ai scrie niciodată?
Carmen: Religie. Este un subiect foarte sensibil. fiecare cu credinţa lui. Şi stârneşte ce-i mai rău din om. Adică, cum nu eşti de acord cu mine?!!?!?! Atunci prefer să nu scriu despre aşa ceva. Sunt alte subiecte mai interesante. Cam ai dreptate 🙂

Io: Ce părere ai despre plagiat?
Carmen: Nu m-ai auzit, dar am oftat luuung. Nu îmi place să văd sau să citesc oamenii care fac asemenea practici. Dacă nu te duce bibilica să scrii ceva de capul tău, mai bine nu scrie. Decât să iei de la alţii… . Cum să nu ia bre, dacă-i gratis? Just kidding

Io: Ti-ar plăcea să trăiești din blogging?
Carmen: Nu. Di ci bre? Ce-are? Râie? Na, dacă nu vrei, treaba ta!

Io: O știi p-aia cu blogării și formatul opiniei. Vrei să devii formator de opinie?
Carmen: Nuuuuuu. Ferească Sfântul! Ca apoi să-mi arunce că la el/ea/ei nu a mers. Nu mulţumesc. Sunt pe premiza- uite cum am făcut eu, ce am făcut eu. Dar nu garantez că la tine va funcţiona!
SUNTEM DIFERIŢI! Ca şi fizic şi ca şi gândire! Nu ai cum să mulţumeşti pe toată lumea. Aşa că mă mulţumesc pe mine! Pe bune? Suntem diferiți? Deci… nici asta nu vrei. N-are nimic, sunt destui aspiranți.

Io: Pe când domeniu?
Carmen: Dacă câştig SuperBlog. 😛 Nu că nu aş putea din punct de vedere financiar. Doar că, nu prea am încredere în serverele din România. Aşa că înclin pe domeniu de la WP. Dar, pe anul viitor. Poate. Păi… îti țin pumnii, deși am o grămadă de prieteni în competiție. Succes!

Io: Dacă n-ai avea blog, ți-ai face unul azi?
Carmen: Da. Răspunsurile astea mă enervează rău. Da. Nu. Zi naibii și de ce, că nu costă. Sau lasă, că nu-i treaba noastră!

Io: Ai fost ajutată? Ajuți când vine vorba de blogging?
Carmen: Am fost ajutată şi mereu ajut. Cum pot. Că sunt mic copil pe lângă ce pot alţii. Bravo ție și celor care ajută.

Io: Cum te vezi peste 10 ani?
Carmen: Nebună de legat. Nici nu cred că am cum altcumva, cu doi copii care vor fi în perioada adolescenţei. De aici şi o grămadă de articole pe acest subiect. Aşa că, tot în blogging. :))) Bon. Numai copil de bloggeriță să nu fii… .

Io: Poți să scrii mai bine decât o faci acum?
Carmen: O voi lua ca pe un compliment. Dar, orice e posibil. Cu scrisul se poate şi mai bine şi mai rău. Depinde de gradul de creativitate. Hă? Ok. E pe grade? Celsius? Sau de-alea ca la alcool? 

Io: De ce ai acceptat interviul?
Carmen: Ca să văd ce mi-i comenta la răspunsurile mele şi pentru că dă bine în CV-ul blogului. Mă dă-mă naibii!  Eu am refuzat două până acum. De ce dreaq nu mi-a spus nimeni că dă bine la CV? Mă duc să-mi tai două vene, căte una pentru fiecare oportunitate pierdută. De-aia nu mă refuză pe mine nimeni? :)))

Io: O intrebare pe care o așteptai dar nu am pus-o? Pune-o tu și dă-ne și răspuns la ea
Carmen: Habar nu am. Este faină seria întrebărilor tale şi nu aş şti cu ce să o completez. Deci, las-o aşa.
Stai- că-mi veni una
De ce am ales numele ADN de Femeie pentru denumirea blogului?
Pentru că am pornit aventura în bloggerit ca pe o aventură pentru sursă de venit. Iar acest nume pare a fi unul care să te atragă pe blog ca să vezi despre ce-i vorba. Nu?! Intrebarea ta, răspunsul tău. Dar… da, deacord cu tine, stârnește curiozitatea… .

Welll… acesta a fost un interviu cu ADN de Femeie. Voi, cei care l-ați citit, trageți-vă concluziile singuri. Dacă nu o știați, treceți pe la blogul ei și vedeți ce zice pe-acolo. Vaccinați sunteți, majoritatea sunteți majori, așa că… . Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc protagonistei de azi că, timp de două ore, mi-a răspuns la întrebări. Mulțumesc, Carmen! Felicitări pentru perseverența și seriozitatea cu care tratezi bloggingul. Succes!

LE/ Carmen a trecut, între timp, pe domeniu propriu 🙂