Nr.29 Interviu cu Mădălin Blidaru

La numărul 29 am așezat un interviu cu un blogger ce scrie pe o nișă mai… dificilă. Se spune că la politică și la fotbal ne pricepem cu toții. Totuși, sunt puțini bloggeri care abordează cu seriozitate teme politice. Unul din blogerii care au ceva articole pe această temă mi-era la îndemână, așa că i-am trimis niște intrebări pe mail. Vreți să vedeți ce ne poate spune despre blog, blogging, despre cum, de ce scrie și alte alea? Citiți mai jos un interviu cu Mădălin Blidaru, cel care scrie pe blidaru.net:

Io: Cine este Mădălin C. Blidaru? Omul

Mădălin: În afara ecranului și tastaturii se află cineva, în cazul acest, cred eu, un cetățean implicat activ în comunitate. Cred că este suficient pentru a răspunde la întrebarea cine sunt, restul răspunsurilor putând fi găsite răsfoind paginile blogului. Pe bune? Se află cineva in afara ecranului?  Un cetățean! Doamne fere, cum adică… crezi? Nu ești sigur? Nașpa!  Pfff… hai să vă ajut un pic. Cam așa arată un posibil răspuns, deși cam… incomplet: 

untitled

Io: Politic, social… în ce nişă ți-ai incadra blogul?

Mădălin: În ultimul timp, abordarea a fost una mai mult politică, dar nu neapărat la politică propriu-zisă, deși există și astfel de situații. În ultima perioadă, articolele au fost mai mult pe subiecte de politici europene, relații internaționale, mișcări și partide politice, dar și despre exemple de bună guvernare – despre acele modele care îți arată că se poate și altfel și chiar bine, cu cazuri din locuri unde au mers anumite soluții (de exemplu, am publicat acum câteva luni o postare despre câteva orașe europene care excelează la capitolul mobilității urbane) Aproape impresionant, dar despre  mobilitatea urbană… .  Aud din ce în ce mai des expresia asta, deși , sincer, nu dau doi bani pe ea. Cât timp orașul rămâne pe loc (nu risc, adică, să mă culc în București și să mă trezesc în Cluj), fiecare e liber să se deplaseze cum și cu ce vrea. Atât timp căt nu scoate prea mult fum, nu omoară pe nimeni și nu face zgomot prea mare, din partea mea… mobilitate urbană!  Sau călătorie sprâncenată!  Sună aiurea? Ba nu, sună realist, românește. 

 

Io: Eşti blogger? De ce?

Mădălin: Da, din 2008. A fost o sursă de inspirație și una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. N-am înțeles cine ți-a fost sursă de inspiratie. Anul 2008? Poate ne zici mai târziu… .

 

Io. Cum s-a născut blidaru.net? Când?

Mădălin: Februarie 2010, când am avut oportunitatea de a trece de la un .wordpress.com la un domeniu propriu. Și ce poate fi mai propriu decât un domeniu care are și numele autorului. De unde deducem că nașterea blogului este o oportunitate de a fi propriu, pe domeniu cu numele autorului. Ăh? Ok… am înțeles.

 

Io: Iți aminteşti primul articol publicat pe el?

Mădălin: Chiar nu îmi amintesc primul articol postat în momentul în care am făcut tranziția. Ok… hai că-ți zic eu ce zice arhiva ta(presupun că ăsta-i, din moment ce altul nu-i): 

untitled1

 

 

Io. Scrii.. de ce? Pasiune? Nevoie de exprimare?

Mădălin: Din multe motive : pasiune, interes față de anumite domeniu, diferite colaborări cu alte persoane, subiecte care îmi atrag atenția și doresc să le aprofundez și lista motivelor poate continua. Tu scrii, tu știi!

 

Io: Potrivit unora, bloggerii devin, prin nu știu ce mijloace, “ formatori de opinie”. Având in vedere că subiectele pe care le dezbati in paginile blogului tau sunt cam… ocolite de majoritatea bloggerilor, te putem considera “formator “?

Mădălin: Depinde ce înțelegem prin formator de opinie. Personal, am în lista personală și deformatori de opinie și sunt din ce în ce mai mulți. Am trecut de la domenii mai populare la domenii mai nișate, interesul nu este foarte ridicat față de aceste subiecte. Și în afară, pe aceste subiecte sunt doar câteva bloguri care fie sunt întreținute de diferite organizații, fie de experți în domeniu, care mai fac și altceva pe lângă întreținerea blogului. Jur că n-am înțeles cine întreține pe cine și de ce sau cui i s-a ridicat interesul. Dar, cum tu ești expertul… . Care zici că era subiectul?  Băi nene, ai avut întrebările în mail… două luni! Ori eu mi-s tâmpită, ori opinia ta despre formatorii de opinie este atât de complexă încât e greu de exprimat într-o frază clară! Bine, hai să fim serioși, la cum e pusă întrebarea ar trebui să zic merci de așa răspuns… .

 

Io: Cum îti alegi subiectele pentru articole?

Mădălin: În general trebuie să fac o selecție. Accesul la informații îmi permite să selectez subiecte pe care le consider relevante sau care ar putea fi relevante într-un anumit context. Destul de des demontez știri din domeniu, atunci când aleg să scriu despre subiecte de actualitate (Brexit, încercarea de lovitură de stat din Turcia, exemplul Sky News, știrea cu focoasele nucleare, etc.). Mda, văzui că le demontezi dar … e ușor s-o faci când ai cu ce.  Accesul la informație nu e la îndemâna oricui. Mi-aș permite să observ însă că te cam ferești să fii clar în exprimarea opiniei personale. Cum blogul îți poartă numele, nu asta ar trebui să faci în el?  Politica asta, bat-o vina… . 

 

Io: Faptul că scrii pe subiecte mai… serioase face ca blogul tău să fie mai puțin citit, mai bine citit decât altele?

Mădălin: Clar. Iată un răspuns cu mai puține litere decât are numele tău. ”Clar”?  No shittt?!  Nici intrebarea n-o fi fost clară, dar răspunsul tău e orice altceva, numai ”clar” nu. 

 

Io: Chiar crezi că Europa este “cel mai sigur loc de pe pământ”?

Mădălin: Statistic, este, fie că ne referim la legislație și reglementări, cazurile de violență și măsurile de protecție existente, dar asta un înseamnă că este o situație pe termen lung.  Clar.

 

Io: Apropo de locuri sigure, România cum crezi că e? Cam la ce capitol o putem considera “sigură”?  

Mădălin: România este sigură din punct de vedere al nivelului de terorism, dar sunt  câteva motive pentru care poate fi o țintă, sigură din punct de vedere al apărării (deși nu prea pare). Din păcate, există câteva riscuri de securitate – demografía, corupția, economía (deși pare sigură). Mda, nu prea pare, deși pare. Trăiască parantezele!

 

Io: Ai amintit, intr-un articol al tău, despre o enciclică despre mediu şi dezvoltare sustenabilă. Nu ai spus si ce părere ai despre. Ce părere ai despre?

Mădălin: Îmi pare bine că Vaticanul preia, cel puțin la nivelul discursului și diplomației publice, teme de interes pentru umanitate. Majoritatea marilor religii au avut întotdeauna o preocupare față de mediul înconjurător și față de natură, mult înainte să se dezvolte mișcările ecologiste din secolul trecut ; e normal să încerci să creezi un val de conștientizare în rândul simpatizanților sau să aduci o dezbatere de acest tip. Da, așa e, de la aghiazmă-ncoace, religia asta face. Se preocupă de mediul încojurător și natură. Sunt unii care se închină la copaci, e drept, dar restul… ne cam afumă cu tămâie.

 

Io: Tot dintr-un articol al tău, am aflat că statul român “fură” românului 174 de zile lucrătoare , acestea fiind necesare pentru acoperirea taxelor. Crezi că a mai rămas ceva de furat p-aci? 

Mădălin: Da, dar nu aș face conexiunea între zilele în care muncești pentru a-ți plăti taxele, corupție și hoție. Nu, că ai pus ghilimele. Și ghilimelele sunt ca porțile alea de la supermarket care urlă când treci cu furăciunea. Măi, iar te fofilezi, te ascunzi după ghilimele, nu spui clar ce crezi. Nu te-am întrebat, candidezi anul ăsta pe undeva? Stofă de politician ai… .

 

Io: Ce gen de oameni crezi că citesc astfel de articole? Intrebare neclară. Mea culpa.

Mădălin: În general, aceștia provind de pe Facebook. Am avut câteva articole virale pe care nu le i-au în considerare când fac afirmația următoare. În special, cred că persoanele interesate de articole specifice. A, da? ”Afirmația următoare” fiind aia cu persoanele interesate? In general eu înțeleg mai greu. Atât de greu că, deși n-am înteles absolut nimic, îmi zornăie în creieraș o idee strălucită: să mă las de interviuri.

 

Io: Urmăreşti statisticile blogului? De ce?

Mădălin: De două-trei ori pe an, să vezi evoluția. Ok. Și? Cu e?  E de bine? Bravo!  Never mind, next question!

 

Io: Dacă un subiect este mai vizualizat, revii asupra lui?

Mădălin: Nu scriu în funcție de vizualizări, ci în funcție de temele și subiectele de interés. Blogul tău, tu știi mai bine.

 

Io: Despre ce anume un ai scrie? Ai subiecte tabu?

Mădălin: Evit articolele care au teme diferite față de cele despre care scriu acum (și sunt multe teme despre care scriu acum). Really? Păi bre, eu am întrebat despre ce anume. Ori ”anume” ăla presupunea un răspuns de genul: vibratoare, sex oral, traficul cu borș de casă, de-astea! Dar tu evită, nu-i bai.

 

Io: Eşti integrat in blogosferă? Ai prieteni in rândul bloggerilor?

Mădălin: Primul lucru pe care l-am făcut în primii ani de blogging a fost să cunosc colegii din Blogosfera Vrancea. Și acum particip, mai puțin ce-I drept, la blogmeeturi și alte astfel de evenimenteDeci ești integrat. bravo ție! Ai prieteni?  N-am aflat, da’ trăim și fără răspunsul ăsta… .

 

Io: Plagiaaaat. Nu a lu’ Ponta! In blogging. Părere?  Sau hai, şi a lu’ Ponta.

Mădălin: Depinde cum arată plagiatul. Când cineva îți fură articolul, mi se pare normal ca lumea să fie împotriva, dar când este preluată o temă cred că este util pentru încurajarea dezbaterii.  Și țin mult să fie date și sursele, precum și să fie respectată Legea drepturilor de autor. Dex-ul zice că plagiatul înseamnă o anume scriere însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. Deci furăciune. Zic asta așa, de amorul artei, poate mai e vreunu’ care nu știe.

 

Io. Dacă n-ai fi blogger, te-ai face? De ce?

Mădălin: Complicat, căci bloggingul este doar o parte din activitatea de zi cu zi. Uneori mă gândesc că neglijez potențialul acestei activități. Probabil aș face aceleași lucruri, mai puțin blogging, iar timpul petrecut pentru blog l-aș folosi pentru alte publicații. Deci nu te-ai face! Sau te-ai face? Alte publicații? Ok.

 

Io: Cu ce frecvență postezi? Acorzi importanță acestui aspect?

Mădălin: În general, zilnic, în realitate mai sunt zile în care nu scriu (timpul, bată-l vina). Constanța e importantăDa, este. Și Timisoara, și Clujul, să nu mai vorbim de București, capitala noastră dragă. Just kidding!

 

Io: Ai comentatori? Răspunzi? Dacă-i cu injurături cum procedezi?

Mădălin: Răspund, însă nu la toate comentariile. Toate comentariile sunt moderate. Bun, deci moderezi. Nu e la liber, e cu bilete de voie.

 

Io: Tu vizitezi alte bloguri? De ce?

Mădălin: Am o listă cu câteva sute de bloguri pe care le urmăresc pentru a vedea care sunt temele de actualitate în blogoferă, căci consider că activitatea asta poate influența opinia publică. Aham, deci… da, e de bine. Citești ca să este și teme ca să influență. Clar.

 

Io: De ce ai acceptat interviul?

Mădălin: Eram curios care sunt întrebările. A! Ok. Io tot așa, ți l-am propus că eram curioasă de răspunsuri.

 

Acesta a fost un interviu cu Mădălin Blidaru. Bloggerul de pe blidaru.net. Vă place sau nu de cum și ce scrie, voi hotărâți. Eu doar vi l-am adus în atenție, deși, poate, n-am făcut-o în cel mai elegant mod. Contez pe faptul că sunteți vaccinați, maturi și vă puteți forma propriile opinii. Nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc pentru interviu. Mulțumesc, Mădălin! Și… no offence!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments