– Nu mi se pare o idee bună, sincer! Caută pe altcineva, nu poți risca să ai o prezentare de produs altfel decât perfectă!
– Am căutat, de ce crezi că vorbim acum?
– Aha, să înțeleg că n-a vrut nimeni?!
– Ă… nu chiar, ar fi vrut dar…
– Mai caută, eu nu fac așa ceva! Nu știu cum și n-am nici dispoziția necesară să învăț din mers.
– Ce tâmpenie, de ce m-aș ocupa tocmai eu de asta? M-am angajat acum câteva luni la ei ca secretară, nu mi-a spus nimeni că în atribuțiile mele intră și organizarea de evenimente. Eu nu-s în stare să-i organizez agenda, darămite o prezentare de produs pentru atâtea persoane! Nu știu nici cum, și, cu siguranță, nici unde. Să caute pe altcineva, sigur din cei 60 de angajați se va găsi unul cu un spirit organizatoric mai dezvoltat.
– ?!?
– De ce te uiți așa la mine?
– Mă uit pentru că… am impresia că nu te mai cunosc. Acum un an n-ai fi ratat o asemenea ocazie. Ai fi spus da din prima secundă și în a doua te-ai fi apucat entuziasmată de căutarea locului perfect…
– Acum un an credeam că tot ce zboară se mănâncă, mi se părea că am lumea toată la picioare. Acum un an eram o gâsculiță visătoare, mulțumesc că mi-ai reamintit! Probabil că aș fi spus da. Locul perfect… Știi diferența între anul trecut și acum? Acum știu că perfect e doar un cuvânt în afurisitul de dicționar. Nu există perfecțiune, e doar ficțiune. E rodul unor minți neancorate în realitate, al unor imaginații bogate, e doar momeală pentru cei slabi cu duhul. Nu există, auzi?
– Aud, Ioana, aud și nu-mi vine să cred! Cum de te-ai schimbat atât de mult? Unde ți-e entuziasmul, pofta de viață, dorința de a învăța lucruri noi?
– Le-am pierdut la păcănele! Mamă, sunt obosită și discuția asta o avem în fiecare zi: cum, unde și ce-am pierdut. N-am pierdut nimic pentru că nu poți pierde ceva ce nu ai avut. Cât despre unde… nicăieri, mamă, nicăieri și niciunde. Mă duc să mă culc, e târziu. Noapte bună!
Salon de evenimente în Brașov. Câți a spus, 60? Probabil nu vor veni toți însoțiți. Royal? E perfect! Aproape de Brașov, trei stele, ah, uite, au un clip de prezentare, ar trebui să-l văd, poate au schimbat ceva.
Au două săli de conferințe. Cea de 120 de locuri pare perfectă iar ca locuri de cazare nu vor fi probleme, rămâne să văd câți vor participa, dacă vor rămâne și peste noapte. ori, dacă nu sunt camere disponibile suficiente la Royal putem rezerva camere la hotelurile din apropiere. Da, pot face asta!
– Dumneavoastră? De ce?
– Știu că i-ați cerut Ioanei, dar ea…
– Da, am fost un pic neinspirat, n-ar fi trebuit să-i cer să se implice dar chiar nu e nimeni altcineva disponibil, Sigur vreți dumneavoastră?
– Sigur! Am nevoie doar de câteva amănunte și acordul în ce privește locația. Am găsit-o deja, sală de conferințe și cazare în Poiana Brașov în aceeași incintă, încadrate într-un peisaj superb. E vorba de Hotelul Royal Boutique.
– A, e perfectă locația, știu hotelul, am fost anul trecut la schi și unul din prietenii mei era cazat acolo. A fost foarte încântat de condiții. Aveți idee dacă au aparatura necesară pentru conferință?
– Da, nu le lipsește nimic, personalul lor va răspunde de logistică. Sala are în jur de 120 de locuri, dar dacă optăm pentru aranjament în stil teatru vom avea spațiu pentru mai mulți.
-Ok, Royal să fie! Va trebui să trimiteți tuturor angajaților mailuri și să cereți confirmarea participării, nu vreau să omiteți pe nimeni, toți au contribuit la conceperea noului produs. De parteneri mă ocup personal, vă trimit lista când am confirmările, bine? Și… încă ceva: mulțumesc!
-Ți-a ieșit bine organizarea. Le-a prins bine tuturor un pic de aer curat. Cristian e foarte mulțumit de rezultat, a încheiat deja trei contracte pentru furnizarea noului produs către cei mai importanți parteneri, asta ne va acoperi mai mult de jumătate din capacitatea de producție, ori asta ți se datorează și ție. Știu că te-ai agitat destul de mult să iasă totul bine și toți păreau încântați, mai ales de produsele din bufetul suedez și de open bar, cât despre camere, am auzit numai cuvinte de laudă. Cred că a ieșit mai bine decât acum trei ani, echipamentul din sala de conferințe e mai bun decât cel din amintirile mele, acustica excelentă, luminozitatea potrivită, n-am găsit nicio hibă în organizare. Ai putea să faci o carieră din asta!
– Să înțeleg că mă feliciți?
– De fapt, cred că mă felicitam pe mine că n-am acceptat. În ce te privește pe tine constatam doar că, deși nu ți-a fost ușor, ai reușit să te bucuri din postura de organizator de un succes binemeritat. Dacă ar trebui neapărat să te felicit pentru ceva, aș face-o pentru locația pe care ai ales-o. Am aranjat să mai rămân câteva zile.
– Singură?
– Ce întrebare e asta?
– E doar o întrebare, Ioana, nu mai căuta sensuri ascunse în spatele fiecărui cuvânt. Îmi fac griji pentru tine, asta e tot. Te izolezi de toată lumea, excluzi pe toată lumea din viața ta, inclusiv pe mine. Crezi că ajută?
-Bună dimineața! Glasul era al lui Cristian.
– Aveți deja cafea! Mi-ar prinde bine una, m-am culcat destul de târziu și aș mai fi avut nevoie de câteva ore de somn. Ca și voi, de fapt. Nu știu dacă voi putea să vă mulțumesc suficient, trebuie să recunosc că am avut emoții, deși s-au dovedit a fi nefondate. Nici nu știu dacă ar trebui să vă mulțumesc dumneavoastră că v-ați oferit să organizați seara, sau Ioanei că a refuzat.
– Cu plăcere! N-a fost foarte greu, Royal a făcut mai mult decât am făcut eu, m-am bazat pe ei și bine am făcut, au înțeles perfect ce anume dorim de-aici rezultatul. Sunt sigură că Ioana ar s-ar fi descurcat la fel de bine.
– Eu ies! Vocea rece a Ioanei le șterse zâmbetele. O priviră amândoi îndepărtându-se.
– Pot să vă întreb ceva?
– …
– Ce se întâmplă cu ea? De ce e atât de… Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic să-i reproșez din punct de vedere profesional, dimpotrivă, dar… de ce a s-a angajat la noi? Master în literatură, trei cărți publicate și, dintr-o dată, secretară?!
– Nu-i ușor de explicat. De fapt… e vorba de alegeri personale. Altcineva, în locul ei, poate ar fi procedat altfel, ea a ales să se ascundă în spatele unui birou. Vedeți, și-a pierdut, undeva pe parcurs, dorința de a fi mereu în atenția celor din jur. Mulți au spus că învățatul, scrisul, succesul, au epuizat-o. E cred că, de fapt, a descoperit în spatele lor goliciunea propriei vieți. Nu știu cum să-ți explic pentru că nici eu, deși-i sunt mamă, n-o înțeleg pe deplin. Parcursul ei seamănă oarecum cu organizarea unui eveniment: plănuiești minuțios, iei în calcul cel mai mic detaliu, de la ținută la aranjamente florale, stabilești un menu, trimiți invitații, toată lumea vine, atmosferă perfectă, aplaudă, apreciază, zâmbește, salută și pleacă; tu rămâi într-o sală goală asemănătoare celei în care suntem noi doi acum, întrebându-te la ce bun toată forfota, dacă toți cei pe care-i adunase cu o seară înainte s-au împrăștiat la fel de subit cum se adunaseră.
– Nu cred că înțeleg.
– Nici ea, de aici nevoia de a se ascunde, de a nu-și mai dori lumina reflectoarelor. Știu că mai scrie încă, o aud tastând la ore târzii în noapte, n-am decât să sper că măcar atunci e fericită, pentru că în rest…
– Totuși, nu-mi pare nefericită, aseară am văzut-o zâmbind.
– Asta pentru că-i place locul, muntele era una din pasiunile ei, iar prima carte și-a lansat-o acum trei ani, tot aici, în aceeași sală. Știu că n-ar trebui să-ți spun asta, dar ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ales Royalul.
– Oricare v-ar fi fost motivele, ați ales locația perfectă și organizarea a fost impecabilă. Noi, ca firmă, ne-am atins scopul și l-am și depășit un pic. Dacă în același timp v-a ajutat cumva în plan personal, n-am decât să mă bucur!
– Sincer, cred că a ajutat, plănuiește să mai rămână câteva zile.
– Asta-i o veste excelentă! Hm, cred că s-au aliniat planetele.
– Poftim?
– Și eu plănuiesc să rămân. O singură întrebare mai am: îmi permiteți să vă curtez fata?
– Eu? Vă doresc succes, sper să vă permită ea!
-Mă va ajuta locația, e perfectă!
Articolul a fost scris pentru proba cu numărul 19 din competiția Superblog pentru sponsorul Royal Boutique Hotel Poiana Brașov