E ciudat cum mereu găsesc motive să evit să parcurg distanțe mari cu mașina chiar și atunci când am suficient timp liber. E o combinație între comoditate, refuz de ieșire din zona de confort, teamă de drumuri necunoscute, teamă că mașina mea nu-i suficient de performantă încât să facă față mai multor sute de kilometri. Discutam asta cu prietenul meu zilele trecute, când mi-a sugerat c-ar trebui să mai ieșim din praful Bucureștiului (evident, cu mașina mea, el nu avea nici permis, nici mașină), cum că ne-ar prinde bine o călătorie.
-Da, sigur, mergem la Constanța! La Brașov? Grimasa de pe fața lui m-a împiedicat să-i mai fac alte sugestii, deși mai aveam ceva locuri în repertoriu.
-Balcic, a venit răspunsul, prompt. Și Muntenegru, apoi Praga. Stabilim un traseu și pornim la drum. Avem concediu o lună, am putea vedea toată Europa!
-Păi… caută o agenție de turism și vedem cât…
-Cu mașina ar fi mult mai fain, n-am fi constrânși de niciun program, am face câte opriri vrem și unde vrem…
-Cu ce mașină?
-A ta!
-Cred că glumești! Vorbim de mii de kilometri! Hai, mai bine, la Sighișoara, stăm la pensiunea de anul trecut…
Deși conversația noastră pe tema concediului se terminase în coadă de pește, târziu în noapte m-am apucat să văd cam cum ar trebui să-mi pregătesc Golful pentru o asemenea călătorie. Din site în site, am ajuns pe un forum de pasionați de drumeții și-am dat de niște poze cu o mașinuță fix ca a mea. Proprietarul, din spusele lui, făcuse cu ea aproape un milion de kilometri. Evident, era o întreagă discuție acolo despre cum își îngrijește mașina, ce asigurări face, cu ce accesorii a echipat-o, de-astea, de cunoscători; răspundea tuturor detaliat, cu poze, cu recomandări, mi-era clar că știe ce spune, deși eu nu prea pricepeam mare lucru. Ce naiba-i ăla cârlig de remorcare și la ce-mi trebuie? De ce-aș vrea scut metalic la motor, ce, pornesc la război? Cutie de portbagaj? Da’ ce, mă mut? Nu-i mai ieftin un bilet de avion? Cam astea-mi erau nedumeririle, deși mă uitam iar și iar la afurisitele de poze pe care le postase, jumătate dintre ele făcute în Balcic, orașul în care Cella Serghi a purtat pașii Dianei din Pânza de păianjen. Avea dreptate prietenul meu, o excursie cu autocarul sau avionul ne-ar fi limitat posibilitatea de a vedea tot. Omul cu grămada lui de kilometri și poze mi-a stârnit, cumva, o mai veche dorință de călătorie care șezuse amorțită de tumultul vieții cotidiene. Pot, mi-am zis. Am mașină, vreau, nu trebuie decât o revizie serioasă și-un traseu cât mai realist. București -Balcic – Podgorica – Praga. Ca printr-o minune, cei 2702 kilometri dus, 2702 kilometri întors, plus încă câțiva pentru a vedea și Viena – o mică abatere de la ruta principală – nu mă mai speriau deloc. Simțeam cum entuziasmul îmi prinde aripi. Mi-am sunat prietenul în miezul nopții:
-Pregătește-te, plecăm!
-Când?
-Săptămâna viitoare, în prima zi de concediu!
Sursa foto: google maps
Am revenit pe acel forum, de data aceasta numai ochi la toate informațiile. Cârlig, scut, cutie, asigurare, astea mi-era din ce în ce mai clar că-mi sunt necesare, dar de unde le iau? Din fericire, omul cu milionul știa și asta. Am găsit repede modelul potrivit de scut pentru motor Volkswagen Golf și l-am comandat, cel care-mi devenise mentor fără voie spunea că la plecările pe distanțe mari este esențial un astfel de scut, el e cel care protejează radiatorul, motorul, baia de ulei si cutia de viteze. V-am spus, din tot ce văzusem, omul chiar știa ce spune, iar faptul că recomandase un site despre care auzisem numai lucruri bune cu o altă ocazie, m-a convins pe deplin că plec urechea la sfaturile potrivite.
–Mașina e gata, am montat scutul de motor, am schimbat uleiul și toate filtrele, am informațiile pentru traseu strânse. Evident, am făcut asigurarea de care ți-am zis, cu acoperire în toate statele prin care urmează să trecem, GPS-ul e actualizat, camera de bord instalată…
-Ce facem cu bagajul? Vom fi plecați aproape o lună, ne trebuie ceva…
-Ba nu ne trebuie nimic, tu n-ai auzit de cutii de portbagaj? Am luat deja una, e instalată pe plafonul mașinii. Nu-ți face griji, e totul pregătit!
-Văd că te-ai ocupat de toate, ești o comoară, Ioana! Vrei să fii soția mea?
-Poți să mă ceri la Balcic și facem nunta la Praga! Ești gata?
Acum știu sigur că am tot ce-mi trebuie pentru o călătorie perfectă cu mașina prin Europa! O singură decizie mai am de luat: rochia de mireasă s-o iau din Praga sau din Viena?
Articol scris pentru proba cumărul 13 din competiția Superblog 2019 pentru sponsorul AutoGedal