Moda, fie ea masculină sau feminină, dă bătăi de cap multora dintre noi, mai ales atunci când suntem preocupați de felul în care vrem să fim percepuți de ceilalți. Ne dăm peste cap să fim în ton cu tendințele, conștienți de faptul că, deși o vorba veche zice că nu haina-l face pe om, realitatea stă, de fapt, altcumva. Aparențele sunt importante, oricât ne-am strădui să negăm. Dacă în copilărie nu prea avem multe de spus despre felul în care suntem îmbrăcați, adolescența vine la pachet cu o oareșce libertate de exprimare a personalității și, implicit, cu primul pas spre definirea unui stil vestimentar propriu. Mă rog, e un fel de a spune stil propriu, e mai degrabă o aliniere la tendința generală, o aderare la direcția impusă de marile case de modă. Câțiva ani mai târziu, când ne îndreptăm deja spre maturitate, abia atunci putem vorbi despre un stil propriu în vestimentație.
Dac-ar trebui să vă povestesc despre mine… n-ar fi prea multe de spus. Pe la 20 de ani, mă îmbrăcam ca o sperietoare de ciori: fuste lungi, bluze lălâi, culori incerte, încălțăminte sport. Bine, adevărul e că buzunarul nu-mi prea permitea să mă-mbrac de la Prada, așa că aveam, dacă-mi aduc bine aminte, niște chestii care nu se prea pupau cu niciun stil. Cât despre culori, pendulam între negru și maro, cam cum era viața mea pe atunci. Ideea e că, de fapt, dacă stau să mă gândesc, mi-am ascuns cu succes personalitatea în straiele mele pământii, și am făcut-o cu brio ani buni, până când am decis că trebuie schimbat ceva, nu numai din punct de vedere vestimentar, ci și ca mod de viață. Imediat după ce-am luat decizia schimbării, am constatat că fustele mele nu se mai potriveau cu starea mea de spirit, cu dorința de a evolua, cu setea de viață; le-am înlocuit cu geanși, rochițe midi, bluzițe colorate. La ce n-am putut renunța? La adidași și teniși. Am ajuns să am o colecție impresionantă de încaltaminte sport. I-adevărat, am și ceva pantofi eleganți dar, fără discuție, la capitolul încaltaminte dama, dau oricând tocurile pe o pereche de adidasi lejeri. Cum mi-aș defini stilul actual? Ceva între casual și… hai mai bine să vă arăt un colaj de fotografii făcute de-a lungul a câțiva ani:
Cam ăsta mi-e stilul vestimentar. Evident, cu mici variațiuni. Cred că depinde de starea de spirit pe care o am, de perioada prin care trec. De exemplu, cămașa în carouri mi-era atât de dragă încât eram în stare s-o port zilnic; o mai am și acum dar n-am mai îmbrăcat-o de ceva timp. Am așezat-o la un loc cu o duzină de rochițe sport care-și așteaptă rândul să fie purtate cu noua mea încălțăminte sport Big Star luați de pe Answear.ro – sunt fix genul de încălțăminte după care mă dau în vânt: comozi, ușori și ușor de asortat, suficient de finuți cât să-i pot purta și cu jeanși și cu o rochie midi-maxi in genul celei de tricot neted (cumpărată online tot de pe Answear.ro)
Vă plac? Întrebarea este oarecum retorică, am ajuns la concluzia că gusturile nu se discută, mai ales în materie de vestimentație. Ideea e că în zilele noastre avem de unde alege, dacă intrați pe site-ul de care am amintit este imposibil să nu găsiți ceva pe gustul vostru. Eu am ales: un stil vestimentar în care să mă simt bine. Nu unul care să transmită vreun mesaj eronat, nu unul opulent, nu strident. Sunt pur și simplu eu, acesta-i stilul meu! Al tău care e?
Articol scris pentru proba cu numărul 12 din comprtiție Superblog 2019 pentru sponsorul Answear