Work and travel cu dragoste. Jurnal de student

Mai 2017
Am aflat cã s-a înscris în programul Work and Travel prin CND Vacanțe Speciale şi, imediat, am ştiut ce am de făcut. Nu că nu mi-aş fi dorit suficient de tare să văd New York-ul, dar faptul că ea se înscrisese deja m-a făcut să-mi doresc să-mi îndeplinesc visul adolescenței. Închipuie-ți: 4 luni în SUA, o experiență inedită, suficient de multe locuri de vizitat, oameni de cunoscut şi… EA.
Prima dată am văzut-o la un curs peste care săream fără urmă de remuşcare, curs ținut de un profesor plictisitor, plin de el şi cu foarte puțină înclinație spre satisfacerea curiozității şi dorinței de acumulare de cunoştințe noi ale studenților. Totuşi, am intrat în acea zi la cursul cu pricina. Şi am văzut-o. Nu ştiu dacă zâmbetul  mi-a atras atenția primul sau ochii ei de un verde cum nu mai văzusem. Să vă spun că am devenit brusc primul care ajunge la curs, doar-doar oi vedea-o? Sau să vã povestesc despre disperarea ce mă încercă ori de câte ori nu apare? Nu, n-am ìndrăznit încă să fac nicio mişcare pentru a mă apropia de ea, deşi am început să ne salutăm. Bine, recunosc! Când vine vorba de fete… mnah, sunt mai timid. Dacă mă respinge? Dacă are prieten? Dacă, mulți de dacă, aşa că, din secunda în care am auzit frântura de conversație telefonică în care povestea cuiva că a fost acceptată în programul Work and Travel Vacanțe Speciale (probabil ați auzit şi voi de el, e un program care aparține Departamentului de Stat al SUA, care are ca scop încurajarea studenților străini de a vizita şi munci pe teritoriul Statelor Unite pentru perioade bine determinate, în speță 15 iunie-30 septembrie) că-şi va petrece 4 luni în SUA (în trei dintre ele spunea că va lucra într-un club de golf iar a patra va călători şi vizita tot ce poate, pentru că, probabil, e unica ei şansă de a vedea America, o destinație specială pentru sufletul ei) am ştiu ce am de făcut. Şi am făcut!
M-am înscris în programul Work and Travel al celor de la CND Vacanțe Speciale (deşi era ultima săptămână am reuşit să aplic online. Am obținut, de la BRD, creditul Work and Travel (evident, chiar dacă sunt student la zi, într-o facultate de stat, nu mi-aş fi permis, din bugetul personal, o astfel de investiție); m-am rugat în gând ca acel club de golf  să mai aibă disponibil un job (amintise în aceeaşi conversație numele clubului şi, evident, l-am reținut) şi am adăugat, pe lângă  CV-ul trimis,  palmaresul meu de jucător amator de golf şi diploma de ospătar obținută înainte de a începe facultatea). Când am primit vestea că viza şi jobul sunt ale mele… nu vreți sã ştiți cât de tare m-am bucurat. Am lăsat restul pregătirilor în seama prietenilor mei de la Vacanțe Speciale. Ea, New York-ul şi golful în acelaşi timp. E mai mult decât sperasem vreodată. Mereu m-am întrebat dacã faimoasele cluburi de golf americane arată chiar ca în filmele lor, iar faptul că cel în care urma să lucrez timp de trei luni era unul care aduna laolaltã cei mai buni jucători profesionişti ai momentului n-a fãcut decât să-mi amplifice bucuria că o voi avea pe EA în preajmă, că, fiind colegi de muncă şi apartament (sper!), se va lega ceva între noi. Şi că mă voi alege cu o experiență frumoasă, la care mulți studenți doar visează.

work and travel

August 2017
Au trecut două luni din cele patru. Acum înțeleg sintagma „visul american”, pentru că trăiesc un vis. Să joc golf cu cei pe care-i urmăream pe internet, pe un teren întins pe sute de hectare nu cred că îndăznisem nici măcar să-mi închipui. Dar s-a întâmplat. S-o țin de mână pe EA pe Liberty Island şi să privim împreună Statuia Libertății, să-i fur primul sărut lângă Cascada Vălul Miresii, mi-ar fi părut imposibil în zilele în care o priveam pe furiş în timpul cursului şi totuşi… s-a întâmplat. În cursul săptămânii, ziua, lucrăm amândoi, EA în restaurantul clubului, eu tot acolo, la întreținerea terenului de golf, iar serile ni le petrecem în compania colegilor de apartament, şi ei studenți, doi din Germania şi alți 3 din Olanda, veniți ca şi noi, prin acelaşi program work and travel. Ne-am împrietenit din prima zi şi ne povestim seara ore în şir cum ne-a decurs ziua, ce am învățat despre țara gazdă, cu ce fel de oameni am interacționat. Engleza ni se îmbunătățeşte vizibil şi nouă, şi lor. Week-end-urile ni le petrecem, eu şi EA, vizitând muzee, plimbându-ne pe Fifth Avenue sau prin The high Line park şi trăindu- ne povestea de dragoste. Au mai rămas multe de văzut, multe de făcut, dar mai avem la dispoziție încă două luni. Da, muncim împreună, locuim împreunã, trăiesc un vis. EI îi datorez această experiență. Ei şi ochilor ei verzi, cei în a căror lumină mi-am văzut visurile împlinite. Au mai rămas două luni. Ne vom încheia aventura trăită în New York cu o fugă în Las Vegas. Ea nu ştie, dar am cumpărat deja un inel. I-l voi da acolo şi, de-mi va spune „da”, ne vom căsători în ultima zi a celor patru luni. Aşa mi-aş dori să-mi închei această vacanță specială.
Şi o voi face, pentru că, din aceastã experientã, pe care o trăiesc încă, am învățat ceva: toți trebuie să ne dăm şansa de a ne împlini visurile, fie că o facem la noi acasă sau în Statele Unite, fie că visăm o viață mai bună, experiențe interesante sau orice altceva.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 18 din competiția Superblog.

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments