Buzunare, cinci sau şase
Numărul l-am cam pierdut
În fermoare și în clape
Ce cu grijă le ascund.
Dar le am, acolo sunt.
Adunate-n mine toate,
Pline cu lucruri sau goale
Mi le port cu demnitate.
Unul are-n el hârtii:
Un bilet de tren sau poate
Doar dorința de-a fugi
Când se vrea cât mai departe.
Lângă el, într-o agendă
Ca un semn de carte şade
O fotografie veche.
Agenda e încă albă
Pagini n-au simțit atingeri
Scrisul nu le-a dat fiori;
Poza însă, veche, ştearsă,
Stă ascunsă între ele
Le-mprumută din culori.
Într-un altul, o brichetă
Nu mai are de mult gaz
E uitată-n buzunar
De cea cu mai puțin răgaz
Sã îmi uşureze viața.
Car şi portofelul greu;
Nu, nu banii mi-s ce-i grei,
Nici cardul, odinioarã
Sprijin, azi mai mult povară;
Grele sunt doar pielea neagră
Din care a fost fãcut
Şi golul, şi căutãri
După puținul mărunt,
Rămăşiță de salariu
Într-o lunã care pare
Mult prea-nceatã, mult prea mare.
Într-un buzunar din spate
Stă pititã o oglindă
Şi un calendar ce ține
Balanță de zi şi noapte;
În față, la loc de cinste,
Buzunarul care carã
Telefonul şi-a lui cască;
Fermoarul trage să moară
N-are viațã prea uşoarã.
Mai duc, fără sã crâcnesc,
O eşarfă şi umbrela;
Deşi mi-aş dori o carte
Port doar bonuri, şervețele
Acte, ziar şi alte-cele:
Hârtii-zeci, neimportante,
N-are timp să le arunce,
Eu le duc, iar ea mă cară
Nu mă supăr, stau cuminte
Pe doi umeri dus mă las.
Îi sunt partener, povarã,
Din ziua când m-a ales
De pe Answear;
Într-o pozã m-a văzut,
Pe loc singur-a decis
Că-s suficient de zdravăn
S-o ajut. Nu m-am dezis
De rolul atribuit.
Cu succes îi sunt tovarăş
Doar ca ea să nu regrete
Prețul pe mine plătit.
Nu v-am spus? Sunt un rucsac.
Ea, femeia ce mă poartă.
M-a ales să-i fiu eu geantă
Care-i duce viața toată
De la strictul necesar,
Cum ar fi o pungă goală,
La bomboane, ochelari,
Țigări, chei şi un penar
În care se tolăneşte
Un creion.
Nu am habar
Să-l fi folosit vreodată
Dar e-al ei, iar eu îl car.
O-nsoțesc şi îi ascund
De la acte pân’ la gumă
Îmi mai spune ea, în glumã,
„Ce m-aş face fără tine
Dragul meu rucsac-măgar”?
Nu mă supăr! Mă alintă,
O ştiu bine de acum,
Tot ce-mi dă sã duc sunt lucruri.
Pot părea fără de noimă
Ea însã, le crede, toate
Ca fiind folositoare
Deşi zac, nepăsătoare,
Cu anii prin buzunare.
Suntem, eu şi ea, ca unul.
Eu sunt geanta-n care-şi pune
Bun şi rău. Intimitatea.
Eu îi ştiu şi de dureri,
Îi ştiu şi nevoi, şi plinul.
Ştiu salariul când îl ia,
Îi mai ştiu şi supărarea
Când ar vrea ceva şi n-are
Bani sau timp.
Şi mai ştiu şi că odată
Voi ajunge-n debara.
Nu mă supăr, o ştiu bine,
La mine n-ar renunța
Decât dac-ar apărea
Altă geantă, alt rucsac,
Să-i ducă mai multe lucruri,
Nu pentru a se-asorta.
Ce spun despre purtător
Cele adunate-n mine?
Poate că-i nepăsător,
De mă lasă să îi port
Hârtiile inutile?
Sau că nu le vrea pe stradă
Aruncate. Ori se ştie
Uituc? Să îşi aminteascã
Când plătit-a telefonul,
Cât a cheltuit în casă?
Dar vechea fotografie,
Cea de vreme-ngălbenită,
De ce-o poartă în agendã?
Ca să ştie de-unde vine,
Unde merge, un’ se-aşează?
Sunt doar un rucsac. De-aş şti
La-ntrebări răspunsuri toate
Nu v-aş spune.Sunt discret
Îi port lucurile-n mine
Cum le pune. Şi-n secret
I le apăr de ochi aspru, indiscret.
Sunt rucsac şi sunt al ei
Îi car lucrurile toate
Sunt purtat pe-un umăr, doi,
Sunt al ei, iar ea mă place.
Ne urmăm agale drumul.
Suntem, eu şi ea, ca unul.
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 10 din competiția Superblog. Sponsorul acesteia, Answear, prezent în Romania din 2015, comercializează online îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii Adidas, Nike, Lacoste, Tommy Hilfiger și multe altele.