Semne bune. Iarnă

Iarna-i grea, omătu-i mare

Semne bune anul are

Semne bune, de belsug… 

S-o crezi tu! Eu zic că n-are, dacă stai într-un oraș

Unde-omătul e cu sare și claxoanele îți urlă în ușa de la intrare.

Poți să ai cârnați o mie, piftia să-ți tremure, vinul să îți murmure!

Când vei auzi maneaua cum cântă, ca cucuveaua,

Fix sub tine la fereastră, în loc de colindători cu a lor voce cerească,

E semn rău. Așa zic eu!

Semnul bun e-atunci când brusc, cu planul făcut sau fără,

Te ridici, îți faci bagajul, urci în tren sau altceva

Și spre munte te îndrepți să vezi iarna cum e ea:

Albă și îmbietoare, cu miros de brad și sănii

Ce alunecă cu sete printre râset de copii;

Când cu schiurile-n talpă Drumul Roșu îl cobori

Laşi gerul să îți aline cu-al lui aer rece-sec,

Minte, văz, auz și dor.

Dor de oameni de zăpadă,

Dor de aer pur şi abur de vin fiert ce te-ncălzește

Pân’ la sânge şi-ți trezeşte nostalgie cu ierni vechi,

Stinse-n jarul sobei vechi, ce-aduna pe lângă vatră,

An de an, poveşti cu zâne însoțite de-al pisicii

Tors pe ritm de lemne arse de flăcările unui zmeu;

Dor de-a ta copilărie, dor de-a frigului strânsoare,

Dor de alb fără de urme lăsate cu-nverşunare

Vei stinge doar c-o privire. E acolo, e în zare:

Muntele, cu-a lui splendoare, te va ajuta să vezi

Iar, din nou sau prima oară, cum e iarna-n casa ei.

Plugușorul de-l auzi, cu ale lui semne bune,

Nu mai simți că iarna-i grea, nici c-ar fi omăt prea mare

E doar iarnă, vezi în ea alb şi bine. Puritate. Şi căldură.

Da, căldură, am zis bine. Dacă dup-o zi întreagă

Ostenit de schi și munte, vrei căldură și odihnă,

Le găsești dacă din timp rezervare  ți-ai făcut

 De cazare în Poiană la Brașov

Lângă lacul Miorița. Cu trei stele te așteaptă

Gazdă primitoare, blândă, pregătită să-ți ofere

Tot ce are ea mai bun: mic dejun, camere mari,

Agrement și relaxare, saună şi biliard,

Ce vrei tu, doar să-ți refaci forțe pentru noul an.

Șapte pârtii, teleschi, munte, iarnă și iar iarnă,

Dimineți cu zâmbet, a copiilor larmă,

Drumeții pe munte, ski, plimbare sau soare,

Fie una, fie toate la un loc, semne bune 

Te vor ajuta mai uşor să vezi, pentru anul ce vine.

De la fereastra hotelului Royal din Poiana Brașov vei zări

A Postăvarului frunte ce norii-i atinge.

Ale bradului cetini de le lasi să-ți sărute

Cu-ale lor ace albe, îngreunate de nea,

Umerii-ți lăsați de griji prea dese, prea multe,

Vei dori să rămâi o vecie la munte. 

Uita-vei de frig, de-al zilelor treacăt,

De-a nopților umbră, de-al norilor plâns,

De vei fi ajuns la  Royal Hotel. Poiana Braşov,

Toată laolaltă, te-aşteaptă să-i calci

Covorul alb-verde. Nu mai sta în casă!

Vecinii ți-i lasă cu-a lor bormaşină, loc de colind să le țină.

La munte tu vină! În Poianã, la Royal, iarna ta va fi regală!

Semne bune anul are dacă cei ce te-nconjoară

Te vor însoți, fireşte, la munte, în noul an.

Nu uita de îi iubeşti, nu uita să te iubeşti,

Nu uita că te aşteaptã o vacanțã ca-n poveşti.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 6 din competiția Superblog 2017