Cald mi-e, şi frig, şi somn, şi foame,
Măsor timpul în grade. Şi în teamă.
Mi-e frig, te caut, nu îmi eşti aici.
Nu te găsesc. Mi-e oboseala mană,
De cald îmi ține doar a nopții geană.
Mi-e somn şi frig. Mi-e noapte.
Aştept să îmi fii zi, să îmi fii zori.
Să îmi fii mâine.
Mă zbat să ies din azi.
El, azi-ul e de vină
Că nu-mi eşti încă soare, că mi-e frig,
Că hrană nu mi-e somnul
Şi cald nu-mi ține dorul.
Cald mi-e, şi frig, şi somn, şi foame.
Te caut.
E-ntuneric şi mi-e teamă.
Sunt teama. Tu-mi eşti zi.
Sunt întuneric. Tu-mi eşti hrană.
Comments (2)
Lamiita Petre September 14, 2017
Aricico, ce misto le potrivisi, mama.... lasand gluma la o parte, hai sa-ti spun un secret. Aseara am adormit plangand, imi era atat de dor de fiul meu, simteam o dorinta nebuna sa il strang in brate si sa-i mangai obrazul. Si nu l-am vazut de 2 luni, doar, si e ditamai barbatul de 30 de ani :D Nu e chiar departe ... pana la Timisoara sunt 230 km. dar.... pana pe 4 nov. cand va veni acasa, cred ca o sa mai vars vreo 2, 3 lacrimi.
comentatoramator September 14, 2017
Offf... tot aşa vei plânge şi când va avea 50 ? Capul sus, 4 noiembrie vine acuş! ❤