Cum de ce? Păi..
3. Nu-s sinceră. Mint de îngheață apele termale. Şi apa mării. Şi mint cu aşa talent că ajung să mă cred şi eu. Ah, am şi momente de sinceritate, ca ăsta de acum. Da’ îs rare şi mă rog la Doamne-Doamne câte o lună după un astfel de a(b)cces să nu bage nimeni de seamă că am zis adevărul. De regulă scap ieftin, lumea crede că-s ironică, scap basma-curată şi mă întorc la minciunile mele atât de gogonate încât nimeni n-ar îndrăzni sã mi le pună la îndoială. So… nu-s prea sinceră.
4. Nu accept critica. Dacă-ndrăzneşte vreunu’ să pună la îndoială ce-am scos din puțu’ gândirii mele de fată, inteligentă şi sinceră (ce, e vreo greşeală în text??? fuck off!) să mă iertați dar… dacă îndrăzneşte, a cam belit-o! S-a ars! Şi-a dat foc la valiză! I s-a umplut frigideru’, are organe genitale de mâncat, supt şi… ce se mai face cu ele pentru următorii dooj’ de ani. Io n-accept #decât laude! De-alea de mă fac să scriu şi mai cu talent şi să fiu şi mai blogăriță! So… nu prea accept critici.
Concluzie: nu-s prea fată, nu-s prea inteligentă, nu-s prea sinceră, nu prea accept critici. Nici prea bloggeriță nu-s, chit că am blog. Aşa că mi-a trecut prin cap să nu mai fiu, că nu mă încadrez în peisajul descris de Alex. Da’ de ce să nu fiu? Ce, io-s mai proastă ca altele? Ia că nu mai şterg io nimic, poate mai am vreo sclipire în următorul deceniu. Sau poate mă loveşte vreun asteroid şi devin inteligentă. Sau sinceră. Bine, ştiu, e aproape imposibil. Poate devin, totuşi, măcar fată!
Ăăă… băieții cu blog au tot calitățile astea sau mă aleg cu un block de la autorul articolului menționat? Nu că ne-am iubi sau ceva da-s curioasă! :))))
Daca nu il scriai tu, l-as fi scris eu putin mai tarziu… :)))
Ufff.. sorry! Delicios subiectul, n-am fost în stare să mă abțin :))))
Ești. Și prea mult. Nu proastă, nu fata. Ci exact ce trebuie. Cui?
Contează? !
Nu. Dar ești 😛
Hihi! Simt cum creşte inteligența-n mine :)))) Ca o pâinicã ???
Da’ că suntem frumoase de ce nu zice nicăieri? Ce zic eu frumoase, splendori pe două picioare suntem. Şi nu inteligente, sclipitor de inteligente. Am ziiis!
Că bine zici! Da, suntem splendori! Io-s cea mai splendoare dintre toate splendorile. Mai ales când nu mă văd ïn oglindă! ?
ce 50 fimeie?!
De ani! Acuş ( peste vreo opt ani) îi fac:))))
Poate muza lui Alex are toate calitățile menționate. Zic și eu. 🙂 Dar vezi ca dacă îți iei block înseamnă ca el nu are calitățile menționate. Oricum ar fi, tu tot mișto ești. 🙂
Hăhă! M-am scos! Cât despre muza lui,o fi având, nu mă pricep! ?
Pe autoru’ lu’ articolu’ menționat îl cheamă Ciocan. Atât.
Ăăă… asta ar trebui să fie de bine! Sau nu? În cam confuză azi :)))
Esti prea desteapta, nu-ți scapă nimic. Mereu m-am mirat cum reusesti sa cunosti atatia bloggeri, asta dinainte de a-i întalni pe unii face to face? Asa că, luați-vă un arici, s-aveti minte cu sclipici! Te salut, Ioana, cu drag.
Nu-i cunosc pe toți, nici n-aş vrea aşa ceva. Doar pe cei interesanți 🙂 Draga mea, noi două o să ne vedem vreodată? Tere mult aş vrea…
Te comporți ca o comentatoare amatoare! :)))))
:))))) Păi… sunt, nu? Sau nu-s nici de-aia???
am ras cu lacrimi, esti delicioasa 🙂
Mulțumesc, Cristina! ❤ Dacă ți-a plăcut, mai fac :)))))
Se intampla sa gresim, mai ales cand „m” este langa „n” pe tastatura qwerty 😉
Fac unele şi mai grave. Mulțumesc pentru atenționare, dacă mai zãreşti şi altceva… 😉