Pierdut-am vreme. De-o găsești…

Pierdut-am vreme. N-o găsesc

Niciunde și nicicum.

Mă-ntorc, privesc cu grijă-n drum.

Un pas în urmă? Nu pășesc,

Stau doar. Aștept o clipă. Nu zăresc

Vreo urmă. Mă urnesc.

Pierdut-am vreme. N-am greșit

Nici cale și nici oră.

O vreme-alături ți-am pășit;

Când capul ți-ai plecat, spășit,

Și te-ai desprins din horă

Ai stins viori. Știut-am, s-a sfârșit!

Pierdut-am vreme. Mi-am rămas

Mai rece ca-nainte.

Nu voi uita, voi ține minte.

În colț de ochi o lacrimă îmi  las,

În minte, al tău glas,

În suflet, parastas.

Pierdut-am vreme. Sunt tot eu,

Acela de pe vremuri,

Ce te-a iubit și te-a făcut să tremuri;

Doar că acum îmi va fi greu

Să mă mai cred vreodată zeu.

Pierdut-am vreme. Umblu derbedeu.

Din zeu am devenit ateu.

Pierdut-am vreme. De-ai găsit-o, lasă,

Păstreaz-o, nu mi-o da ‘napoi,

Nu mai e vreme de noi doi;

Pune-o-ntr-o ramă, într-o plasă,

Dar spune-i că-i o ticăloasă!

De-n loc s-ar fi oprit, de n-ar fi fost fricoasă,

De n-ar fi fost tăioasă, veninoasă… .

Păstreaz-o, pune-o într-o ramă,

Strânge-o în chingi, leag-o cu o năframă,

Arunc-o-n beci, sau poate într-o cramă

Și stai. Te uită cum vremea se destramă.

Pierdut-am vreme dulce și infamă;

În locul unde-a stat, lăsat-a rană.

De o găsești, de-o vezi că ne recheamă,

Să-i spui că nu, n-am vreme de-altă dramă.

Pierdut-am vreme. Găsit-am teamă.