Aricică sunt, şi-aş vrea
Țepii să mi-i relaxez. Sunt stresată!
Nu-mi mai place nici aerul de oraş,
Nici al mamei glas duios
Să-l aud încet, sfătos,
Haide, Dolly, nu fii tristă
Uite-aicea o batistă
Stergi năsucul, îndrepți țepii,
Şi eşti iarăşi optimistă.
Cum să fiu eu optimistă
Dacă mama, ca o cloșcă
Nu mă lasă să respir,
Să gândesc,
Să-mi număr țepii
Ori să stau în legea mea
În fund, cap sau cum oi vrea?
Acum sincer… ea nu ştie
Cât de greu îmi este mie!
Zilnic fac aceleaşi lucruri:
Dorm, mănânc, muncesc pe-alocuri,
Și suport cu stoicism
A ei dragoste orbească
Sufocantă, omenească.
Cum să te poți bucura?
Cum să ai poftă de viață?
De unde? Că nu-i la piață!
Nu se vinde şi nu vine
Să te caute pe tine!
Într-o bruscă hotărâre
Mi-am luat bilet de tren
Ş-am făcut în grabă mare
Rezervare, de cazare la hotel.
N-a fost greu deloc, să ştiți!
Am găsit hotel la mare
Lângă plajă. Cu piscină.
Cu mama a fost mai greu!
Bocete și văicărele!
Cui mă lași, tu, Aricică?
Ce-ai să faci tu fără mama?
Cine te va înveli
Când nopțile nu-s senine?
Cine te va pupăci
Și-ți va da să papi, ca mine?
Țepii mi i-am întărit
Hotărâtă am plecat.
Vin, Mamaia, am strigat,
Când în tren, cu-a mea valiză
De-aricică, am urcat.
Cât ai zice „ac şi ață”
De vreo… cinşpe mii de ori
Am ajuns.
Clădirea mare, cu etaje multe-multe
Avea pus, chiar la intrare
Ca să vadă fiecare,
Două stele şi un nume:
Hotel Aurora Mamaia.
Am intrat, un pic sfioasă,
Şi valiza târâind.
Am văzut un zâmbet cald
Ş-auzit un „bun venit”.
O cheie mi-au dat,
În grabă am semnat,
Cu valiza târâş în odaie-am plecat.
Vai ce curat, în graiu-mi de țepos
Am articulat.
Costumul de baie-n viteză mi-am pus,
Marea s-o văd îmi doream.
Să îi adulmec mirosul,
Valul rece să-i simt,
Să las în ea stresul.
Cu prosopelul pe-umăr,
Cu zâmbet pe chip,
Tot în grabă, fără preget,
Din hotel eu am ieşit.
M-am oprit. Mi-era cam foame!
Şi cam sete. Şi cam cald.
Spre restaurant, cu teamă
Şi paşi mici, m-am îndreptat.
Dacă nu-i mâncarea bună?
Dacă n-are ciorba zeamă?
Am ieşit, după o oră.
Sătulă. Burtica plină,
Cu mâncărică divină
Ş-un pahar de vin-gătat!
Mers la plajă, stat la soare,
O bãiță la picioare,
Şi arsuri pe la toți țepii,
Eu pe toate le-am bifat!
Am văzut apus de soare.
Primul. L-am pozat
Ca să am drept amintire,
Soarele scăldat în valuri
Ş-al meu zâmbet… lat.
Cum? Aricii nu zâmbesc?
Ooo, ba da, zâmbesc în minte
Că-s fetiță, şi-s cuminte.
Obosită de la plajă,
Nisipul mi-am scuturat
De prin ace şi urechi
Şi cu gândul la culcare,
La hotel eu am plecat.
Oh, mamă, tu?
Ce cauți şi tu la mare???
În glas aveam disperare
Am crezut că am scăpat
Cel puțin o săptămână
De mămica pupăcioasă,
Sufocantă şi duioasă.
Aricică, ai uitat?
Ai promis să suni de-ndat’.
Ce ajungi. M-ai neglijat!
Sincer, m-am îngrijorat!
Către mare am plecat,
Imediat m-am cazat
Şi pornisem să te caut!
Doamne-Doamne! Ce păcat!
Relaxare-am căutat şi…
Tot peste mama-am dat!
M-a pupat de m-a albit,
Până când am adormit!
Dimineață… nu e mama!
A plecat? S-a supărat?
Întreb la recepție.
Vai, câtă decepție!
Mama era la piscină.
Stau o orā, mai stau două…
Să mai iasă din piscină!?
Mamă, mi-e cam foame, zău!
Mamă, mă cam dor genunchii!
Mamã-s plictisită rău!
Parcă nici nu existam!
Dup-o vreme-am înțeles:
Mama suferea de stres!
În piscină, relaxată,
A uitat că are fată,
Că era îngrijorată
Să nu fi pățit ceva!
Am văzut-o iar pe mama
Fix după o săptămână.
Bronzată, obrajii rumeni,
Zâmbet larg şi vorbă lină.
Aricică, se termină.
De vis, a noastră vacanță!
Apropos, am cunoscut
Un bărbat superb, ce tată
Îți va fi foarte curând!
Am simțit că-mi cade cerul
Fix în creştet, peste țepi!
Mai să plâng, mai să-mi dau palme!
Marea m-a calmat cu grijă,
Al ei val şi vântul rece
Mi-au şoptit că dacă mama
Va avea pe cin’ să pupe
Voi fi şi eu fericită,
Şi stresată mai puțin.
……..
A trecut un an de-atunci.
Eu, mama şi noul tată
La Mamaia-am revenit.
Acelaşi hotel cu stele,
Curățenie şi pace.
Ne plimbăm, în trei, pe plajă,
Apusul ne este vrajă,
Zâmbetele ne-nconjoară.
Aurora, o comoară,
Ne-a adus liniştea-n casă
Ş-un tătic. Vom reveni,
An de an, vară de vară
Vom sărbători toți trei
Şi a mamei vorbă tandră
Şi al mării val, şi-apusul
Zilelor când mama mea
Sufocantă, panicoasă,
Nici o clipă nu-mi lăsa
Să-mi duc viața de țepoasă:
Să mă joc, să dorm în voie
Să-mi las acele vâlvoi.
Vă sfătuiesc şi pe voi:
Dac-aveți mămici stresate
Şi cu glas duios vă spun
Când şi cât şi cum să faceți,
Hai o fugă la Mamaia!
Aurora vă aşteaptă
Cu restaurant, piscină,
Plajă şi mâncare bună.
Stelele-s aliniate,
Camerele sunt curate,
Hai la mare, nu mai sta,
Învinge canicula!
Articol scris pentru proba cu numărul 8 din competiția SpringSuperblog 2017
Aricica ta m-a convins! Şi spune-i că merită punctaj maxim. 😉
Potecuță, Aricica te pupă şi zice că-ți mulțumeşte 🙂 Mergi la mare cu noi?