Doamne-Doamne al aricilor?! Ești? Sunt eu, Aricica Dolly! Doamne-Doamne?! Eu de ce am țepi? Mami zice că sunt cea mai pufoasă aricică din lume. Eu o cred, știu că nu mă minte, sunt cea mai pufoasă aricică pentru că ea mă iubește. Și când iubești pe cineva, vezi în el doar frumusețe, bunătate, bine.
Uite, eu îmi iubesc păturica. Am o păturică albă, pufoasă, sub care mă ascund, dorm sau mă joc.
Ufff, e așa de moale că nu-mi vine să ies din ea. Dar trebuie, mami zice că trebuie. Și când ea zice trebuie, mie mi se ridică țepi-n frunte. Știu ce urmează: apică, mâncărică, plimbărică! Și toate astea pentru că sunt mică. Vreau să mă fac mare. Doamne-Doamne? Crezi că dacă mai cresc un pic o să mă lase mai mult în păturică? Știi, odată am visat că eram mare-mare! Aproape cât o pisică. Și aveam o blăniță fină, ca puful de păpădie. Am și acum, dar tu mi-ai dat blăniță doar pe burtică, în rest sunt acoperită de țepii ăștia. Vrei să-ți povestesc visul? Știi, era…
… primăvară. La plimbare,
Am ieșit eu, Aricica,
Cu mămica din dotare.
Iarba verde am călcat-o,
Roua toat-am scuturat-o
Și blănița mi-am udat-o.
Ce să vezi? Minune mare
Udându-mă pe picioare
Am crescut, și acele
S-au pleoștit, săracele.
Arătam ca păpădia
Dup-o ceartă cu un vânt.
Când în cale mi-a ieșit
De niciunde-un pui de rață
Am știut că nu-s pufoasă!
Vai, ce rău m-am întristat,
Că n-am cioc,
Nu fac mac-mac
Că nu-s galbenă și n-am
Mersul legănat, de țață!
Mai să plâng!
M-am uitat lung,
La bobocul mic de rață,
M-am apropiat de el,
Și m-am ghemuit nițel
Printre țepi să-l văd mai bine,
S-ating puful de pe el.
Atunci am văzut pisica
Se uita cu jind la pui.
Sigur vrea să îl mănânce–
îmi fugi gândul hai-hui.
S-a apropiat pisica,
Între ea și pui, doar eu
Biet arici cu ace ude.
Doamne, mă gândeam cu teamă
De-l mănâncă, mor și eu!
A venit pisica-n goană
A călcat pe-un ghem de ace
Ș-a uitat ce-a vrut să facă.
Știe numai Dumnezeu,
N-am vrut s-o rănesc deloc
Doar am vrut să ating puiul
Să-mi închipui că sunt eu
Aricică fără ace
Cu puf și mers legănat.
Am plecat acasă dară,
Cu mămica din dotare
Eu prin șanț, ea pe cărare
Pe braț cu puiul de rață.
Nu m-am plâns, am păturică
Puiul are-acum mămică.
El pufos, eu plin de ace
Ne uităm în oglinjoară.
O-ntrebăm, care cum poate
Cine-i cel mai puf din țară?
Ne răspunde cu răbdare
Însăși mama din dotare:
Aricică, ești frumoasă,
Puiul e pufos și gaben,
Amândoi sunteți ca brânza.
Ne uităm, și eu și puiul:
Cum ca brânza, mamă dragă?
Îmi răspunde secretoasă:
Ai văzut brânza pufoasă?
Vine ambalată,
Strașnic sigilată
Într-o cutie de plastic.
Așa ești tu, Aricică,
Mii de ace, pe sub care
Se ascunde-un pui de rață
Mic, pufos. Hai la culcare!
Doamne-Doamne, nu-i așa că mami are dreptate? Știu că n-o să-mi spui niciodată de ce mi-ai dat să car în spate atâtea ace, dar știu, tot de la mami, că tu nu faci nimic fără rost. Doamne-Doamne? Cine face crema de brânză pufoasă? Mami zice că Delaco. Iar eu știu că mami nu mă minte niciodată. O s-o întreb și cum se face, dar nu azi, e târziu, mă duc la păturica mea.
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 2 din competiția SpringSuperblog 2017
Frumos te-ai pufulit! 🙂 Multă baftă!
Oare? Să vedem cât de pufoasă va fi nota :))))
Acu, ce să zic? L-ai întrebat pe Toni dacă-i plac aricii?
Nu l-am întrebat. Poate că-i plac, nu-s la fel de pufoși ca brânza lui dar… riscăm 🙂
Arici pufos nu stiu ce sa zic :), dar patura sub care se ascunde cu siguranta este. Multumim pentru articol si mult succes.
Cu plăcere