Interviu cu Alexandru Arthur Filimon

Are un blog. Are trei articole pe el. E blogger sau nu e blogger? El zice că știe multă blogăreală, că a avut ditai blogul de succes, cu mii de comentarii per articol, pe care l-a șters din motive care mie-mi cam scapă. Chiar a cerut interviul, ca să ne spună ce și cât știe, să ne împărtășească din experiența lui vastă. Ete de ce-o pusăi de un interviu cu Alexandru-Arthur Filimon :

M-am cam amuzat, nu e primul care se cere intervievat, pentru că interviurile nu le fac  interviurile nu le fac la cerere (mă rog, la început am făcut unul cumva… cerut ș-am cam regretat). Iată-mă deci, aducându-vă în atenție un ex-blogger. Haideți să vedem ce are de spus, cum spune și cât are de spus despre bloggingul zilelor noastre.

Aveți mai jos un interviu cu Alexandru-Arthur Filimon :

Io: Cine e Alexandru-Arthur Filimon?
A.A.Filimon: Eu! Excelent, n-am greșit intervievatul! Ce ușurare! Pe bune, chiat tu ești? Nu-mi vine să cred! Sigur-sigur?

Io: No shitt!? Descrie-te, spune-ne despre tine, cine ești, ce faci, de-astea!
A.A.Filimon: Aaa, ia auzi. Clujean cu brand, cu origini sibiene de la tată și „albaneze” (județul Alba) de la mamă. Lucrez cu-nfocare pentru statul român!!! Aha! Îhî! Îhî! WTF?!? Băi, care l-ai întrebat unde lucrează dă-ți doo palme repede! Ce dreaq înseamnă clujean cu brand?

Io: Bun. Cum ești?
A.A. Filimon: Spre pensie[anticipată]!  Bătrân adică! Sau obosit? Sau cu dorință de a mă enerva pe mine? Filimoane, unde dreaq te-am găsit? Din trei întrebări am aflat că te cheamă cum ți-e numele, că stai în Cluj și vrei la pensie mai repede. Io îs gata de încheiere! Sau hai, mai stau oleacă, poate te dai pe brazdă… .

Io: Ești blogger, ex-blogger, viitor blogger?
A.A. Filimon: Ioi, d-apăi ce-ntrebare-i asta, ha? În lumea din momentul prezent? Fost-am magna cum laude, acum mă gândesc dacă să mai blogger-isesc câte ceva… mă-ntreb dacă mai merită. Blogger-eala adevărată este când te-ntâlnești flit în flit cu altcineva… .  Nu din momentul prezent, de întrebam ce ești pe lumea-ailaltă! Bine, ai fost, mi-ai zis-o cu diverse ocazii! Flit în flit???

Io: Ce-i ăla flit? Apasă tasta 1 pentru limba română! Am vrut să mă abțin, jur, da’ n-am reușit! Am niște nervi de-mi vine să-mi bat ariciu’! Și el n-are nicio vină săracu’ că nu înțeleg io… ce naiba limbă o fi asta.
A.A. Filimon: Flitul este fățăul… . Fața… . Alții spun c-ar fi gura Păi zi așa! Deci flitul e fața și fățăul-gura. sau toate patru-s același lucru? Simplu ca bună-ziua. Pot să mă dau cu capul de un perete acum-acum?  Nu, că-mi stric flitu’. Doamne-fere!

Io: Ok! Ai fost, deci, blogger. Unul bun?
A.A. Filimon: Așa mi-au spus mulți, c-am fost virgonț. Adicătălea „blogger de clasă”. Da? Și în ce clasă erai? Îți făceai temele?  Filimoane, dac-ai fi în fața mea, în secundița asta n-ai mai avea fățău. Ti-aș băga tastatura pe gât. Ai fost tu n-ai fost virgonț, da io sigur îs plină de nervi. Sincer-sincer? Nu știu ce-ai fost, dar ce știu sigur e că ești numa’ bun de bătut! Cu paru’, lăsăm tastatura întreagă!

Io: Pe unde-ai scris?
A.A.Filimon: D-apăi și noah, scris-am mult și prin platforme de opinii de peste Prut, în special, dezvăluind antiromânismul ce domină spiritele est-moldovenilor, pe baza unei zise[vorbă] ajunsă virală prin virtual amu-s de vreo 10 ani, citez „Niciodată, dar NICIODATĂ nu subestima capacitatea de disimulare a măldăvanului[„măldăvanul” fiind produsul Uniunii Sovietice… să nu-l confundăm cu moldoveanul care-și recunoaște identitatea românească] Oau! Promit să nu subestimez pe nimeni. Mai degrabă supraestimez. Măi omule, fir-ar el de interviu cu ăl’ de te-a luat la interviu, cu ăl’ de întreabă și nu doarme la ora asta, vorbim și noi de blogging azi-mâine?

Io: Mai concret? Mă interesează blogul pe care ai scris.
A.A. Filimon: Am’nceput cu „NAPOBLOGHIA” (la Cluj-Napoca-Napocel-Napo’) unde am abordat toate temele pământești și-n care am avut cele mai multe comentarii și audiență. Am mai experimentat fotografia în „Blog de Arthurelu”, „Blog de Napocel” cu nițică poezie[dar și poezia are valoare când o reciți]. Apropo de poezie, una recitată într-un club și la microfon[dar postată și-n blog]:

Berulina
de Napocel/Tury

Matusalemică-n generații, cu-n look de invidiat,
De la sumerieni și până azi, puțin s-a schimbat!
‘Nveșmântată-n halbă, îți dă hormonii peste cap…
Iar spuma te atrage, irezistibil nasul să-l bagi!

Pe Google Earth de-ar fi și traficul băutorilor de bere,
L-ar întrece pe cel rutier, din start ;-ar face pulbere!
E prezentă în ale lumii unghere, acolo mândră transpiră-n frigidere.
Acum iarna, dar și vara… ori’n preludiul weekend-ului, îmi mișc shape-urile spre crâșmă cu plăcere!

Acum îl am pe ăsta „Blog de Filimon” Celelalte le-am ras din virtual. De ce, le crescuse barba și nu se mai zăreau literele? Mișto oda asta pentru bere. La pălincă n-ai? La zaibăr? La pufoaică? Am nevoie de o tărie, urgent! 

Io: Mai există vreunul din ele, in afară de ăsta cu trei articole?
A.A. Filimon: Doar ăsta Blog de Filimon  Doamne-ajută!

Io: De ce le-ai șters?
A.A. Filimon: Fiindcă timpul… Când mă lăfăiam cu cele menționate mai sus era timp căcălău, aveam o ocupație lejeră, și m-am orientat după moda de atunci „Ai lap’, ai amantă, ai blog? Atunci ești un adevărat bărbat!”, asta-n urmă cu peste 10 ani. Am mai avut un blog destinat mainpulărilor digitale, caricaturi realizate în Photoshop, colorărăi de fotografii vechi alb-negru. …Mai sus, unde? La alt etaj? In altă atmosferă? Acilea nu-mi zisăși nimic! Filimoane… zău că n-am timp căcălău, ca tine pe vremuri, o zi liberă pe săptămână am și-n aia m-am sculat cu noaptea-n cap ca să fac interviu cu tine! Morții lui de timp, hai să vorbim odată despre blogging!

Io: Ok… Cum era bloggingul acum 10 ani?
A.A. Filimon: Era-n floare! Atunci mândrii, orgolii, lupte și bloguri faine! Stai să-mi torn caf’a, că tare mă grăbești cu-ntrebările. Dragi cititori, Filimon e pe cale să audă niște înjurături scoase din străfundul sufletului meu greu încercat de acest interviu. Cu permisiunea voastră sau fără, io-l înjur. Îmi fute frumusețe de dimineață însorită de duminică! Ș-o fute aiurea, nu se vede nici urmă de orgasm în zare! Cum ce zare? Aia spre care mi-aș lua eu câmpii în secunda asta!

Io: Ești ambiguu. Amintește-ți că tu ai vrut interviul, ca să ne demonstrezi cât știi tu despre blogging. Deci… stay focus și povestește! De ce ai șters blogurile? Le puteai lăsa acolo unde erau. Dă-mi un motiv mai bun decât lipsa timpului
A.A. Filimon: Chiar și porcușorii mei de Guineea și-au expus trăirile în două din blogurile mele, chestii banale, de zi cu zi. I-am lăsat fiindcă-mi sunt dragi animlăuțele. Buuun, o să le iau și lor un interviu de-ăsta interesant! Pun pariu că și ei au o grăma’ de  chestii de spus! 

Io: Păi atunci… ce-ai șters și ce-ai lăsat? Oricum discuția-i pierdută demult și n-am înțeles nimic, ne apropiem de miezul zilei și… whatever, întreb și io aceeași chestie în trei feluri că tot aia-i… .
A.A. Filimon: Aaa, da! Practic, este un jurnal acest blog, un jurnal virtual despre care mulți astăzi spun că o fac cei cu mintea odihnită. Primul jurnal l-am scris prin clasa a doua (1973) care n-a ținut datorită faptului c-am lăsat scrisul pentru joaca de afară, apoi a urmat al doilea, cel din armată (1985) când era la modă să ții un jurnal zi de zi scris cu stiloul într-o agendă conținând hârtie… .Tind să mă-ntorc la un blog prin care să comunic direct cu oamenii, iar cel virtual să-l completez doar când am timp. Ce jurnal, care virtual și ce dreaq  are 73-iu cu bloggingul??? Și agenda conținea hârtie!? Aștept marmota cu staniolu’, sigur apare acus!

Io: Practic, este dar… nu mai este. Nu prea ai la ce să te întorci, c-ai șters.
A.A.Filimon: Păi, am, cel actual: https://philemonos.wordpress.com/, așa: de nișă. Ăsta nu-l voi șterge, te asigur. Really? Nu mă păcălești? Oau! E de nișă!

Io: Măi nene, ăla nu-i blog încă, ai 3 articole în el, scrise în august anul trecut. Nu l-ai șters, l-ai abandonat.
A.A. Filimon: Nu contează, scriu când m-a pușca cheful, nu-i abandonat, și nu mă fă: că mintenaș ‘oi trânti alt articol în el! Părerea mea, nu contează neapărat să scrii cu tona, ci din când în când fiindcă oricum apare-n blog. Haoleu, nu mă speria că fac acilea un atac de panică! Te enervezi și scrii ceva ? Al patrulea articol? Io zic să stai calm, nu exagera cu scrisul! 

Io: Bun. Zi-ne cum era blogosfera acum 10 ani. Ce subiecte abordau bloggerii?
A.A. Filimon: Este ca și-un număr de telefon din agenda ocoșfonului (smartphone) pe care-l folosești rar, dar și când îl folosești îți creează bucurie la auzul persoanei din celălalt capăt.
Io: Cine?
A.A. Filimon: Ohoo, am mai spus mai sus, întrecere, ce mai! Orgolii, întrecere care să fie mai tare decât celălalt. Acum am observat că blogger-ii vechi mai postează prin platformele diverselor agenții de presă sau se expun în emisiuni live Ai mai spus mai sus, și presimt c-o să mai spui și mai jos. Intrecere. Și nervii mei tot așa, se întrec! E o întreagă bătălie, fiecare nerv își dorește să pocnească primul. Întrevăd o explozie!

Io: Dă-ne două exemple de bloggeri cu care ai fost ”contemporan”.
A.A. Filimon: Cel mai mult mi-ar place ca astăzi să vedem cărți publicate pe genul jurnal, jurnal acumulat în ani de zile. Așa gândesc io-ntr-o doară. Erau mulți acum 10 ani și foarte puțini din ei în ziua de astăzi. Se pot găsi ușor blogger-ii de acum 10 ani din Ardeal, Muntenia, Moldova etc. Astăzi, nu prea am mai văzut bloguri atrăgătoare așa cum erau acum 10 ani, uh[!] iar „10 ani”, este ca-n muzică, acum 30 de ani era muzică de muzică. Bine că mi-ai spus, io i-aș fi căutat pe ăia din Berlin, New York, Brazzaville… .  Al dreaq interviu, lung mai e… nu-mi sună telefonul, aricica doarme, io mă uit tâmp la monitor! Sigur dorm și ăsta-i un coșmar. 

Io: Arthur, scopul acestui interviu este ca actualii și viitorii bloggeri să-și facă o idee despre cum era acum 10 ani, pentru a vedea singurei cam cum a evoluat bloggingul românesc. Deci, concret, cum, despre ce se scria acum 10 ani? Care erau bloggerii în vogă? De ce crezi că aveau succes?
A.A. Filimon: Ne-ntreceam pe imagini de articol, ilustram articolele cu muzică. Scriam articole mult mai LUNGI ca cele de astăzi, ne-ntreceam care are mai fain header. Uite o captură pe blogul meu de suflet, era un episod dintr-o serie de povestiri din copilăria mea:

În fotografie eu la 2 ani și puțin și mama mea, sute de comentarii. chiar mii uneori. Astăzi rar dai de vreun material bun în bloguri. Am pus-o! Presimt că urmează o poză cu el bebeluș, în curu’ gol, după băiță! Comentatorule ( io adică), draci’ să te ia, așa-ți tre’be dacă nu stai cuminte în banca ta!

Io: Comentarii despre…?
A.A. Filimon: Comentarii pe margine acelor scrise de mine bazate din pățaniile din copilăria mea, comentatorii se deschideau și povesteau în comentarii pățaniile lor, era o minunăție să citești comentariile. Astăzi în blogosferă vedem articole seci scurte, neînsoțite de imagini, ilustrații muzicale, articole fade. No comment! Da’ e explicabil, Facebooku’ era în fașă.

Io: Ok…. Ai rămas cu nostalgia. Regreți că ai șters blogurile?
A.A. Filimon: Bineînțeles. Da, regret c-am șters blogurile, mulți din blogger-ii de astăzi ar fi avut ce citi și-ncă mult, aveam articole lungi, și să se minuneze față de înfățișarea articolelor, repet, insoțite de imagini și ilustrații muzicale la temele date. Păi, vezi imaginea ce ți-am trimis-o, și mai am din fericire multe. Cum ți se pare totuși, captura? Hai să-nversez rolurile… hehehe. Îți pare atrgătoare? Te-ar face curioasă să citești articolul?  Nu, în secunda asta, dacă aș vedea articolul de care zici, l-aș face sul. Nu zic mai departe. Ghicește! Băi frățică, mă aburești? Unde-i experiența pe care-ai vrut să ne-o lași moștenire? Unde-s învățămintele?

Io: Ok. Ce sfaturi ai da bloggerilor activi din zilele noastre?
A.A. Filimon: Să bloguiască mai mult în spațiul real, iar abia apoi să tragă câte-un articol în spațiul virtual.
Io: Adică? Fii mai… explicit
A.A. Filimon: Foarte mulți[!] din ziua de astăzi o dau cu baliverne doar să-și întrețină blogurile, rar mai vezi vreunul să scrie din realitate, iar cu privire la scris… de toată groaza, materiale foarte scurte, agramate… Și să-ncerce mai ales acum când au enșpemii de posibilități digitale să-și înfrumusețeze blogurile, articolele… . Ok!

Io: Te-am întrebat despre ce se scria acum zece ani și nu mi-ai răspuns. Ce realități preocupau bloggerii atunci?
A.A. Filimon: Acum 10 ani se scria mai mult pe un articol-temă-eveniment, în plus, blogger-ul se dădeau peste cap să folosească imagini de-ale lor, un header creat de ei, să fie la fața locului. Acum blogger-ii preiau cu tona de la alții. Te mai-ntreb o dată, fățăul acelui articol de mai sus ce ți l-am dat cum îți pare? Header, creat de mine, imaginea de articol creată de mine… . Fir-ar al naibii de header, cum mă face el din om, neom! 
Io: N-am cuvintele, Arthur. Fără cuvinte e doar o fotografie.
A.A. Filimon: Era și scris atrăgător cât și ilustrare frumoasă. Filimoane, te credem pe cuvânt! Zău! Numa’ get over it, ‘tu-i ceapa mă-sii de articol. Ieși oleacă din el să vorbim despre blogging în general!
Io: Nu prea am nici cum să te aprob, nici cum să te contrazic.

Io: Un exemplu de eveniment intens discutat de bloggerii de atunci?
A.A. Filimon: Păi, aici ca eveniment acum 10 ani era pe frontispiciu Festivalul Internațional de Film Transilvania, printre blogger-ii clujeni. Și mulți alții ca mine blogger-i clujeni o dădeam cu povestiri din copilărie, viața de adolescent pe vremea lui Ceașcă etc. Dar povestiri lungi, scrise corect. Și… cum spuneam ilustrate splendid. Ei na, repet, bloggerr-ii de atunci, cei de valoare ne făceam noi header-ele de blog, ne ilustram noi muzical și imagistic articolele, iar articolele erau mult mai lungi decât cele care le vedem astăzi. am asta ar fi diferența. Mda, știu, ai mai zis. Da’ nu-i bai, mai zi, am început să nu-mi mai simt nervii… . 

Io: Se scria și atunci pe bani? Advertoriale adică
A.A. Filimon: Se scria și atunci, dar mai puțin ca-n zilele de astăzi. Pe bani

Io: Tu ai scris?
A.A. Filimon: Niciodată! Păi, ce este un jurnal? Îmi țin jurnalul personal pe bani??? Aici s-a dus totul pe râpă când unii au deformat jurnalul în advertioriale… . „Azi m-am trezit c-o durere de cap, dar X mi-a spus să spun că nu m-a durut capul”? Whatt? Ce jurnal măh? Așa rău se vede că mă doare capu’ c-au ]nceput s[ scrie advertoriale despre asta?

Io: Asta ar trebui să blogul de fapt? Un jurnal?
A.A. Filimon: Normal așa și este definiti. Un blog personal așa este definit. Tu, cum definești un blog personal, dragă Ioana? De la asta trebuie-ncepută orice discuție pe astă temă… – vezi să împlânți și imaginea aia de mai sus în interviu – Ce imagine? Ah, aia cu tine la doi ani? Doamne-Doamne al aricilor?! Poți să mă ascunzi un pic până pleacă Arthur? Jur că n-o mai cert pe Aricica și mă abțin de la pupat o zi întreagă! Am împlântat-o! Am împlântat-o!
Io: Depinde de sensul cuvântului jurnal. Și ziarul are ca sinonim cuvântul jurnal
A.A. Filimon: Dar ziarul presupune angajați, aparate de tipărire, scop. Jurnalul în sine cel personal este total diferit de ziar
Io: Ș-atunci blogurile de nișă, care-s tot bloguri, tot jurnale ar trebui să fie?
A.A. Filimon: Jurnalul personal, repet, este total diferit de un ziar. Da, pot fi jurnale de nișă, mai precis cele în care autorul își descrie aventurile amoroase pe segmente de fetiș. :)))))) Ce-nețelgi prin bloguri de nișă? Jurnale pentru un segment restrâns, pe o tematică mai puțin spusă, la bază tot jurnale personale.
Io: BLOG, bloguri, s.n. 1. Jurnal (3) online – pagină web frecvent actualizată, cu informaţii afişate în ordine invers cronologică, care contine eventual şi linkuri cu/către pagini interesante de pe internet BLOG – (termen din informatică).Prescurtare de la WeB LOG(blog).Blog este o pagina de Web care slujeşte la publicare prin internet a unor date specifice unui domeniu restrâns.De cele mai multe ori blog-ul exprimă stilul autorului acestuia.
A.A. Filimon: Stilul!Păi, autorul să-și mențină stilul!:)))))))) Aici se face confuzia la noi, nenumărați isteți e carton care se dau cu părerea. Păstrează-ți stilul, dom’le!!!:))))))))))))))) Aha, deci… datul cu părerea se face… în stilul altuia? Filimoane, e bună pălinca aia? Dă și mie, am nevoie de 3 kile. Le beu acum ș-am scăpat amândoi. Tu de întrebări, io de tine!
Io: STIL, stiluri, s. n. I. 1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic. ◊ Greșeală de stil = greșeală de exprimare constând fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o întrebuințare improprie a termenilor. ♦ Talentul, arta de a exprima ideile și sentimentele într-o formă aleasă, personală. ♦ Limbaj. ♦ (Rar) Construcția caracteristică a frazei într-o limbă.
A.A. Filimon: Hahahahaah, nu te lași… Păstrează-ți specificul, felul propriu!!! :)))))))Adicătălea dă-te doar cu talentul tău! :)))))))))) Fel propriu și ne duce la jurnal propriu-personal…  Io-mi bag comentariile-n … traistă. Și întrebările la fel.  Scuzaț, da-s la limita limitei care limitează orice limită delimitată. 
Io: Nu ne duce deloc. Scrii in stilul tău pe www. Nu scrie nicăieri că tre’ să scrii doar despre ce ti s-a întâmplart ție, cât ai mâncat, etc.
A.A. Filimon: PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru…; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.
La bază: ba da. Tot ce-am spus aici a făcut referire la blogul personal. Am răspuns, este limpede ce înseamnă un blog personal sau un jurnal personal.:D Jurnla personal-blog personal, stil-propriu. Jurnal personal – blog personal – stil – propriu, cam astea le-am extras ca bază. Bineînțeles, în lumea de azi poate oricine să inventeze alte reguli, dar eu am ținut de regula de bază și așa o voi ține, așa cum nu putem să inventăm altă funcție a urecehii sau a nasului. :))))))))))  Bine, hai că vine vara, mai pun o întrebare și te las în pălinca ta!

Io: Sfaturi pentru cineva care ar vrea să se apuce mâine de blogging?
A.A. Filimon: Da, dacă dorește; să se hotărească ferm în ce formulă publică, în formula de blog personal sau în cea blog avangardist, și să precizeze-n descriere.
Io: Bun, și după ce se hotărăște?
A.A. Filimon: Să scrie cum s-a descris.
Io: Dacă s-a descris ca fiind năuc?!
A.A. Filimon: Așa să scrie! Nimci anormal! Povestirile unui năuc pot f foarte atrăgătoare, și bune de notat! ? Mi-ar fi plăcut ca acum Ceaușescu să aibă un blog personal! :)))))))

Io: De ce ai acceptat interviul? Și de ce l-ai cerut?
A.A. Filimon: De la tine cum să nu-l accept, ha? De cerut, ca să mai știe lumea ce-a fostă-n trecut. De ei veni la Koloszvar apăi io te-oi intervieva, descriind scena, pe tine apoi redând răspunsurile. ALA interviu!
Io: Păi… nu prea ai spus nimic din ce nu știa lumea, sincer!
A.A. Filimon: Mna păi, dacă zpui că lumea știa, asta este, nu-i nici o problemă dacă nu-ți par bune răspunsurile, în pricnipal mi-a făcut plăcere discuția.
Io: Nu există răspunsuri bune și răspunsuri rele. Ai vrut să ne împărtășesti din experiența ta în blogging, ți-am oferit ocaziaA.A. Filimon: Asta era. Exact
Io: Ok. Unde-i împărtășirea? Mi-a scăpat ceva?
A.A. Filimon: Ar fi fost, de era mai amplu interviul. :)) În fine, dacă nu-ți pare reușit poți s-l ignori
Io: Arthur, interviul nu s-a oprit nicio clipă, încă ești în el!
A.A. Filimon: Hahahaaha, uh, deci suntem în el. De aste-mi faci, Ioană.ha? ?
Io: Băi! Ce naiba?!? În care moment ți s-a părut că m-am oprit???
A.A. Filimon: Mi-o părut la un moment dat că te-i oprită. :)))) Asta-i dacă caf’a ce-o țurgălesc am lăsat-o mai mult cu punga desfăcută! Nu mai are putere să te țină! Marea mă-sii de cafea răsuflată!

Io: Uite, adună-te un pic. Ai zece minute la dispoziție să spui ce vrei tu ( despre blogărit, firește!) Hai, curaj!
A.A. Filimon: Că nu-și mai are rostul neapărat blogăritul personal. Sunt destule deja afișările pe FAcebook :)))))))))))) Afișări ce se vor cizela binențeles într-o formă de blog personal, zâc.
Io: Folosește toate cele 10 minute. Nu ține cont de mărimea răspunsului. REVIN Să moară Veta de nu stau cu ochii pe ceas! Număr secundele!
A.A. Filimon: Mă faci să pierd din cele 10 minute uitându-mă la ceas! :)))))) Blogul personal se va transforma în mod rapid, cum spuneam, în „Faceblogging”, fapt ce va duce la dispariția blogurilor personale așa cum le știm acum, sau va deveni altceva, habar n-am, dar este evident că piedestalul blogging-ului se clatină. :)))))))))) Asta-i de la palinca ce-am dat-o peste cap chiar amu. :)))))
Io: Tic-tac-tic-tac! Iroseşti timpul ?
A.A. Filimon: Noah, tic-tac și tu. Mulțumesc frumos, Ioana că ai avut curiozitatea față de părerile mele. Hai să trăiești, mai bag un clonț de palincă, că doar mintenaș bag prânzul!

Haleluia! Doamne-Doamne, știu că ești singur și noi mulți! Da’ te rog io, mai uită-te și la mine din când în când! Și apără-mă de foștii bloggări și nu mă mai lăsa să le iau interviuri!

Oamini buni, acesta a fost un interviu cu Alexandru-Arthur Filimon, fost blogger, actual-viitor pensionar și ce-a mai zis el pe-acolo. Nu știu ce faceți voi da io mă duc să mă îmbăt! Mulțumesc, v-am pupat, mai treceți! Dacă vă gâdilă vreo impresie, lăsați-o mai jos, la comentarii. Chiar mă interesează părerea voastră despre acest interviu 🙂