Nr. 34 Interviu cu Alexandra Enache

Interviul cu numărul 34 are ca subiect o blogăriță: Alexandra Enache, cea care scrie pe blogul Just Me. E tânără, frumoasă, charismatică, scrie de 5-6 ani. O știți, n-o știți, cum scrie, de ce scrie, despre ce scrie, ce părere are despre una-alta, vedeți în interviul de mai jos:

Io: Cine este Alexandra Enache?
Alexandra: Alexandra este studenta in anul 3 la inginerie si blogger pentru Just Me  Ok… ?! Atât? Bad start! N-ai chef de vorbă, ăh? No, io insist, poate-poate!

Io: Zici că Alexandra e blogger și studentă. Cum e Enache? Enache Alexandra, omul.
Alexandra: Alexandra, ca persoana e adeseori irascibila si de neclintit. Imi place sa-mi propun teluri noi si totodata sa le si ating. Adeseori am un stil ciudat de a-mi exprima orice emotie sau de a duce la bun sfarsit o „misiune”. In fiecare întamplare tind sa vad lucrurile care ma ajuta la dezvoltarea personala si profesionala. Imi place sa ofer o mana de ajutor acolo unde este nevoie si evident, niciodata Alexandra nu se va da deoparte cand vine vorba sa „flocoseasca” un animal de companie. Per ansamblu: Sunt o ciudatenie!  Hai că începem să ne înțelegem. 

Io: De ce crezi că ești blogger?
Alexandra: Cred faptul ca a fi blogger nu sta doar in capacitatea de a detine o pagina web personala.. „A fi blogger” pentru mine inseamna sa fiu deschisa catre societate, catre inovatie, sa ma dedic cu pasiune chiar si atunci cand „obligatia” cere in momente mai putin favorabile. Capacități, inovație, favorabile, asta am înțeles, da’ ce cere obligația în momente… tu știi! Alexandra mamă, a fi blogger înseamnă să scrii, să-ți dai cu părerea când îți tună, cum îți tună, pe cele mai diverse teme. Las’ că-ți zic mai încolo, avem timp!

Io: De când ai blog? De ce ți l-ai făcut? Pasiune, nevoie?
Alexandra: Blogul a aparul in urma cu circa 5-6 ani la indemanarea unei prietene din copilarie. Pe atunci ea se ocupa de treaba asta, eu fiind total afona (nu ca as fi in prezent un fel de experta). Am dat din umeri la indemnarea sa si am zis totusi „Hai sa incerc!”. Inca de pe la 9 ani mi-a placut sa scriu poezii si texte, o mare parte dintre ele fiind ulterior premiate la concursuri in liceu. Asa am dezvoltat un fel de obicei/pasiune de a scrie pe blog si prin absurd, a devenit singura chestie care nu ma plictiseste niciodata si de aceea am si continuat pana in prezent. Prin absurd… ce? De ce? Ok, ai continuat până în prezent, da ai de gând să continui și în viitor, nu?

Io: Despre ce scrii?
Alexandra: Aproape despre orice, mai putin despre materiale erotice si alte lucruri de genul. Cu toate ca de ceva vreme am zis ca ma voi axa doar pe moda si frumusete, gasesc totusi multe informatii interesante legate de alte domenii pe care imi place sa le impartasesc. Mno, e bine că vrei să le împărtășești. Da să le spovedești, nu? Ce să împărtășești, domeniile sau informațiile? Alexuțo, îmi scoți peri albi!

Io: Cum îți alegi subiectele? În funcție de ce crezi c-ar interesa cititorii sau…?
Alexandra: Stiu ca printre actualii si viitorii cititori vor fi tipologii diverse. Incerc astfel sa vin de fiecare data cu abordari noi, cu inovatii, cu subiecte care sa acopere macar o parte din intrebarile cititorilor. Iar cu inovații? Ori îți place cuvântul, ori ingineria pe care-o studiezi e de vină. Și de ce să acopere întrebările? Le e frig? Sau le dosești, să nu le vadă și alții?

Io: Cum ai defini stilul în care scrii? Ai evoluat în acești 5-6 ani? Cum?
Alexandra: Nu sunt foarte buna in a descrie modul in care scriu (cititorii sunt cei care pot defini acest lucru) sau modul in care ma vad pe mine insumi ca persoana in evolutie. La fiecare articol acord cel putin 30-45 minute si banuiesc faptul ca am o problema in a scrie extrem de mult. Insa de-a lungul timpului, de la o luna la alta, tind sa am parte de tot mai mult impact in jurul blogului si prin intermediul retelelor de socializare prin care se reflecta, atat datorita cititorilor, cat si din partea unor actuali/potentiali colaboratori. Acest lucru ma face sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Bănuiești da’ nu știi sigur. Bine, poți bănui, nu te ține nimeni. Cât despre drum.. nu pari rătăcită. Doar 30-45? Și 5-6 ani? Inginerie, aproximare și inovație? Poți să le însumi, să le amesteci ca să vedem și noi un rezultat fix?

Io: Dă-ne un link la un articol care crezi că te reprezintă ca blogger și spune-ne de ce
Alexandra: Ca orice femeie este evident ca nu-mi pot lua ochii de la pantofi, accesorii, samd. Cu toate ca initial acest articol a fost realizat pentru o competitie, consider ca orice tip de incaltaminte are acel „toc” mai mult sau mai putin vizibil. Odata ce am descoperit perechea potrivita, ne simtim confortabil si capatam mai multa incredere in noi insine. Acest articol ma reprezinta din prisma faptului ca nu am inhibitii in ceea ce priveste anumite lucruri, trairi, incercari. Imi place sa experimentez si sa combin tot feluri de lucruri (exemplu: garderoba personala) si chiar daca sunt pe un toc de 10/ 2 cm, aleg intotdeauna lucrurile care sa ma reprezinte, care sa ma mentina in zona mea de confort si care sa-mi ofere incredere in fortele proprii. Mda, dacă zici tu! Și io-s dezinhi… cum zici tu acolo, da’ nu mă cațăr pe toc de-ăla nici dacă mă plătești. Nu de alta dar… cad repede, am rău de înălțimi mai mari de 5-6 :p

Io: Confort pe tocuri de 10?
Alexandra: Sunt persoane care se simt confortabil si devin increzatoare pe tocuri de 10 cm si în rochie de seara, insa sunt persoane care se simt extrem de bine intr-o pereche de adidasi si un trening. In viata mea personala orice alegeri as face am grija ca fiecare accesoriu sa mi se potriveasca pe deplin si sa-mi ofere increderea/taria in ceea ce fac. Am momente in care ma simt increzatoare si capabila sa-mi ating orice tel in adidasi, dar si momente in care experienta este foarte interesanta si placuta pe un tocul mare al unor pantofi eleganti. E vorba de tine, nu mă bag!

Io: Ești femeie, Scrii pentru femei? Sau.. ?
Alexandra: In general scriu divers, atat despre subiecte dedicate femeilor, doamnelor si domnisoarelor, dornice de experiente/experimente noi, dar deseori si pentru sexul masculin. Sunt un mare fan al produselor barbatesti, in special in ceea ce priveste parfumurile si cateva categorii de articole vestimentare. Hăh? Parcă ziceai că nu scrii erotice! Cum experiențe/experimente? Nah, e și cu sex masculin! Măi Alexuță! Aaaaa… stai că-i cu parfume și țoale, e cu îmbrăcat nu cu dezbrăcat. Scuze :)))

Io: Fan în sensul că le folosești tu?
Alexandra: In ceea ce priveste incaltamintea si imbracamintea ma orientez deseori fie catre produse unisex, fie achizitionez marimea corespunzatoare siluetei mele din raioanele de barbati. Cat despre cosmetice, prietenul meu inca se plange de cantitatea „proviziilor” ramase. Fie cum zici. Ferice de prietenul tău. Se plânge, zici? Urât din partea lui, unii moare ș-așa n-are!

Io: Ți s-a întâmplat ca o cititoare să-ți ceară părerea înainte de a-și cumpăra un anumit obiect vestimentar?
Alexandra: Da, de cateva ori. In general postez frecvent ce produse vestimentare mi-am achizitionat sau care sunt cele pe care intentionez sa le cumpar in viitorul apropiat si se intampla ca reactiile din partea cititorilor sa fie pozitive. În general și frecvent toți ne îmbrăcăm, de-aia m-am gândit io că ai și cititoare întrebătoare. Alecsuța, concentrează-te maică!

Io: Hai să revenim la blog. De ce blog și nu vlog?
Alexandra: Am avut si cateva „tentative” de a ma apuca de vlogging. Insa nu cred ca sunt pregatita in primul rand in ceea ce priveste baza pentru a face un vlog de calitate. Tu știi mai bine, întrebam și io… .

Io: Scrii advertoriale? Multe?
Alexandra: Da, scriu si advertoriale in limita posibilitatii timpului si in functie de parteneri. Pana acum nu am avut probleme in acest sens si de obicei public cam 1-2 articole de acest gen pe saptamana, majoritatea articolelor bazandu-se pe recenziile unor produse si servicii. Limita posibilității timpului se bazează pe recenzii. Am înțeles. Ah, articolele se bazează pe recenzii. Pricep cam greu, ingineria mă-sii de limbă română!

Io: Pe bani sau pe produse?
Alexandra: Prefer ambele modalitati. De multe ori plata in produse s-a dovedit mai avantajoasa pentru mine deoarece descopar multe produse noi care mi se potrivesc si pe care poate as cheltui mult mai mult. Tu poți să preferi ce vrei, io, când vine vorba de preferințe, din două prefer una. Sâc!

Io: Ești integrată în blogosferă? Ai prieteni în rândul bloggerilor?
Alexandra: De curand am inceput sa cunosc in viata reala multi dintre colegi. Mai sunt persoane pe care nu am avut posibilitatea de a le cunoaste in acest fel, insa pastram legatura prin intermediul retelelor de socializare. Bravo ție, păstrează. Legătura. Care legătură o păstrați? Aia pe care n-o aveți sau… aveți legături virtuale? Virtuale, presupun.

Io: Ai primit ajutor din partea vreunui blogăr pe parcursul celor 5-6 ani de blogging? Tu ai ajutat pe cineva?
Alexandra: Mi s-a intamplat de numeroase ori sa am nevoie de sfaturi, ajutor financiar pentru a-mi putea indeplini diferite dorinte la momentul dorit sau ajutor pentru a duce la bun sfarsit o colaborare platita cu firmele straine. De fiecare data au fost cativa bloggeri extrem de dragi mie care mi-au oferit ajutorul neconditionat. Nu as fi putut sa-mi indeplinesc numeroase vise si prima rezolutie pe 2017 daca nu as fi avut ca prieteni virtuali acesti bloggeri. Am ajutat si eu la randul meu ori de cate ori am avut ocazia si o voi face si pe viitor. Ajutor financiar? No comment

Io: Numește un blogger care te-a ajutat  și unul pe care l-ai ajutat.
Alexandra: Cel mai recent exemplu ar fi Ionela Popescu care m-a ajutat cu gazduirea unui articol pe unul dintre blogurile sale cu domeniu, careia ii multumesc enorm. Sunt in permanenta legatura cu Camelia Croitor si alte fete pe care le ajut de fiecare data acolo unde imi sta in putinta, cu chestiuni legate de social media sau potentiale colaborari.

Io: Ne poți spune care a fost prima rezoluție pe anul acesta? Dex-ul zice așa: REZOLÚȚIE s. f. 1. hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ◊ document adoptat prin vot de un congres, o conferință, o plenară etc. 2. rezolvare a unui act, a unei cereri. 3. (jur.) anulare, cu caracter retroactiv, a unui contract în urma nerespectării condițiilor prevăzute. 4. (med.) dispariție treptată a unui proces inflamatoriu, urmată de resorbție. 5. (inform., radio, tv.) număr de linii ce pot fi afișate într-un spațiu egal cu înălțimea ecranului. (< fr. résolution, lat. resolutio)
Alexandra: In prim plan a fost achizitia unui nou telefon, pe care am dus-o la bun sfarsit cu ajutorul prietenilor bloggeri. Intentionez in acest an sa ma ocup mai mult de problemele de sanatate si cel mai curand vor aparea la orizont noi ipostaze cu mine si un”aragaz cu 2 ochiuri”. No comment!

Io: Concursurile de blogging. Participi? La care?
Alexandra: Am foarte multe participari la astfel de concursuri, nu neaparat datorita premiilor, ci pentru faptul ca eu le vad drept un ajutor pentru imbogatirea cunostintelor si o permanenta dezvoltare a creativitatii. Imi place sa pun creierul in functiune de fiecare data cand am sansa. Particip anual la competitia SuperBlog dar si la restul platformelor de acest gen: BlogAwards, BlogalInitiative. Cam peste tot, adică. Nu știu ce cunoștințe îți îmbogățești, probabil te referi la cunoștințe-oameni.

Io: Dacă ar fi să alegi între aceste trei platforme, care ar fi norocoasa?
Alexandra: SuperBlog. De obicei partenerii au fost prompti atat ca rezultate cat si in oferirea premiilor. In plus, SuperBlog ofera sansa unica din blogosfera de a-ti cunoaste adversarii in viata reala, care s-au dovedit a fi oameni grozavi. Mai sunt si coordonatorii de-a dreptul fantastici si extrem de implicati pentru a realiza de la o editie la alta o competitie cat mai atractiva si plina de creativitate. Ai emoții, te înțeleg. Oferă șansa de a-ți cunoaste adversarii care s-au dovedit. De fapt nu cred că ai tu emoții, cred că stau eu prost cu nervii. Să-mi bag tastatura-n… husă, Alexuțo, ce-mi faci tu mie… .

Io: Care a fost cel mai consistent premiu câștigat, unde și cu ce articol?
Alexandra: Cel mai consistent premiu a fost o vaca de marime naturala pe care am preschimbat-o ulterior in greutatea in branzasi o pereche de casti Beats, la proba Delaco din editia de toamna SuperBlog 2015, unde am participat cu articolul ” Unde se ascunde cea mai faimoasa branza”  Există și vaci în mărime… altfel? Greutatea cui? A căștilor? Sau a lu’ nenea/tanti Delaco?

Io: O… vacă-vacă? Cum adică vacă în mărime naturală?
Alexandra: Adica vaca vaca, nu de jucarie. )) La asta se refera „vaca in marime naturala”. De atunci is pitica si vacuta. :)))
Io: Vacă… vie?
Alexandra: Da :)) Holstein de-aia :))
Io: Și ai schimbat-o cu brânză. Câte kile?
Alexandra: 44, indesate si alea. Pe atunci cantaream undeva la 40-42, dar cei de la Delaco au rotunjit orientativ (in aceste circumstante Emil ar fi fost cel mai castigat). (N.A/Emil Călinescu, blogger)

Io: Indică-ne un articol pe blogul tău care să nu fie advertorial și să nu conțină link-uri
Alexandra: Acesta

Io: Cum și unde te vezi peste 5 ani?
Alexandra: Este o intrebare la care nu as sti sa raspund cu exactitate. Traiesc clipa si imi permit sa-mi fac planuri doar pe o scurta durata de timp, insa eu sper ca si pe viitor sa fiu la fel de activa pe blog ca si in ultimii 2 ani, sa ma dezvolt din acest punct de vedere, poate sa intemeiez o familie si sa obtin un job bun. No comment. Dar îți doresc succes!

Io: De ce ai acceptat interviul?
Alexandra: Sincer nu stiu….Un motiv poate fi faptul ca-mi esti o persoana draga si ca de-a lungul acestui drum in blogging se vor ivi si astfel de oportunitati care ma vor ajuta sa-mi perfectionez anumite aspecte care tin de propria persoana si de viata ca blogger. Asadar, l-am considerat o oportunitate. Este al doilea interviu pe care l-am avut in intreaga perioada de blogging si astfel am reusit sa retraiesc niste amintiri frumoase legate de evolutia pe plan personal si profesional, pentru care iti multumesc. <3 Am vaga impresie că n-o să-ți mai fiu așa dragă după interviul ăsta. Da’ nah, riscuri în blogging îs la tot pasul… .

Io: O întrebare la care ai fi dorit să răspunzi dar… nu ți-a fost pusă? Pune-o şi răspunde
Alexandra: Î: Cum privesti monetizarea blogului? R: Pentru cititori, apropiati, necunoscuti, ceea ce vizeaza partea de produse primite in cadrul colaborarilor, acestea sunt privite deseori ca „produse gratis”. In spatele tuturor acestor produse gratis, fie ca blogger, fie ca vlogger, se ascund ani de munca si multa implicare. La inceput, in afara concursurilor dedicate, habar nu aveam de existenta colaborarilor si de faptul ca pe langa competitii, datorita parteneriatelor cu diferite firme, pot obtine anumite beneficii. Totul a pornit din pura pasiune si dorinta de a explora necunoscutul. Consider ca o persoana nu ar trebui sa se dedice unui blog/vlog fara dorinta si placere fata de ce implica acestea, fara dorinta de a se implicare continuu. Nu-ti poti transforma peste noapte blogul sau vlogul intr-o cariera, plecand doar de la premiza ca se pot obtine clipind din degete „produse gratis”. Nu comentez că nu-i intrebarea mea și nu mă pricep la de-astea cu produse.

Io: Dacă n-ai fi blogger, te-ai face?
Alexandra: Ingrijitor de animale. <3 Iubesc animalele, in special chestiile pufoase precum: pisici, caini, soareci, bufnite, etc. Io am vrut să întreb dacă te-ai face iarăși blogger, dar cum întrebarea a fost… răspunsul e… . Pufoase? Șoarecii? Ai uitat aricii! :)))

interviu cu alexandra enache

Acesta a fost un interviu cu Alexandra Enache. Bun, inspirat, altfel? Hotărâți voi, la fel cum tot voi veți hotărî  dacă o veți citi sau nu. Eu doar v-am adus-o în atenție ș-am comentat… .

Mulțumesc, Alexandra, pentru cele trei ore și 20 de minute pe care le-ai petrecut în compania mea… agreabilă, sper. Și mai sper că nu tw vei supăra. Sau măcar că-ți va trece repede 🙂

Îi mulțumesc ei și vă mulțumesc și vouă, celor care ați citit interviul. Vă aștept să reveniți oricând veți crede de cuviință! Mulțumesc!

Subscribe
Notify of
guest
21 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Ianolia
Ianolia
7 years ago

Inca nu te-am iertat cu branza. Si tu si nasa ati fugit cu branza care incotro! Nt Nt Nt. In rest, ma bucur sa mai aud de tine! O sa dureze ceva pana sa ne revedem…Spor in toate! <3
P.S. Ioana, cand ne vedem stam mai mult la povesti ca tu-mi iei depresia cu mana! <3

Alexandra
Alexandra
7 years ago

Nu-i cu suparare deloc! Eu te-am chinuit rau, stiu. Deh…ingineria si ciudatenia de mine. Te-am avertizat! :)) Ianolia, poi ce ai degustat la gala … aia e. :)))

Alexandra
Alexandra
7 years ago

Ioana please, nu-mi fa pofta de oua.??

Radu
Radu
7 years ago

„marimea corespunzatoare siluetei mele din raioanele de barbati” ??? Alexandra, sigur nu era raionul de copii?
Ioana, Trebuia întrebată ce şi când pescuieşte! 🙂

Poteci de dor
Poteci de dor
7 years ago

Ne prezinţi numai oameni mişto dar tot îmi păstrez părerea şi spun că sarea şi piperul stau în comentariile tale.
Mă pun pe îngrăşat anul ăsta şi anul viitor particip şi eu la concursul ăla cu brânză. Că la cât de mult îmi place, am impresia că nu-mi ajung kilele 😀

Adriana
Adriana
7 years ago

Si-a mai luat si niste vacante speciale. Nici acum nu stiu pe unde s-a plimbat, dupa ce a luat premiul ăstora. Fata noastra e delicioasa. Mov-delicioasa. Tu? Tie iți trebuiesc lucruri zbuciumate și iesite din comun să te recunosc, pe deplin. Cu toate acestea, tot te invidiez. N-as putea sa fac astfel de comentarii, nici daca ma mai nasc o data..

Adriana
Adriana
7 years ago
Reply to  Adriana

vaaaai, și nu-l puteai da..altcuiva? Premiul, adica. Omlete imi fac și eu..

Alexandra
Alexandra
7 years ago

Cu sansa de a arunca omlete in mine, la Vacante…n-am valorificat. Cat de peste..ah…Tare imi mai este dor sa prind un crap, la proriu.
Deh…referitor la marimea de barbati, daca iau din China, imi iau normal S, daca iau de la noi, mi se par cu mult mai largi marimile mici. Deci adaptez dupa caz.

Radu
Radu
7 years ago
Reply to  Alexandra

Îmi place plachia bucovineană! 🙂

Radu
Radu
7 years ago
Reply to  Alexandra

Păi începe cu „A prins Alexandra un crăpcean undeva la vreo două kile, l-a curăţat de solzi şi l-a grijit atent de maţe, să nu-i spargă fierea cea păcătoasă, l-a dat la rece cu ceva sare să se-ndulcească…” şi se termină cu „Radu s-a ridicat satisfăcut de la masă, desi nu chiar fără regrete. Ar mai fi încăput încă o porţie, cât să intovărăşească cu o ulcica de Fetească Albă de Cotnari, cea cu moliciuni şi dezmierdări înşelătoare şi primejdioase, cui n-are măsură”. Restul, e poveste! 🙂

Radu
Radu
7 years ago
Reply to  Alexandra

Ioana, cu povestea! Glumesc, o să mă străduiesc să pun reţeta reinterpretată cu chefal sau laban, la mine pe blog. Deh, în mare nu prind crap. Dar să se mai potolească crivăţul ăsta! Şi apoi, eu am spus că Alexandra doar l-a curăţat. 🙂