Nr. 32 Interviu cu Marius Mandache

În spatele fiecărui blog se ascunde un om. Unul care gândește, respiră, iubește, scrie. Scrie pentru a fi citit. Fie că recunoaștem sau nu, toți ne vrem citiți. Nu-l voi întreba pe intervievatul de azi dacă vrea să fie citit. Nu direct, oricum. Îl voi întreba de ce scrie, cum scrie, de ce are blog, ce crede despre blogging. Poate așa mai învățăm cîte ceva despre blogăreală.  Cine este intervievatul? Marius Mandache, cel cu blogul Mandachisme.com  Il știți, nu-l știți, haideți să vedem ce și cât ne spune despre el și blogul lui.

Iată interviul cu numărul 32:

Io: Cine este Marius Mandache?
Marius: Dincolo de faptul ca sunt tata de fetita si ma mandresc cu asta 🙂 sunt in bloggosfera de exact 4 ani. Incerc sa fiu cat mai „in trend” cu toate cele, iar fii-mea chiar ma ajuta sa ma pastrez tanar si verde. Am 37 de ani si ma simt de 20. 🙂  Aham!  Ceee? Tată  în blogosferă? Sau tată verde? Ah, am înțeles, Marius Mandache , dincolo de faptul că e, este! Și încearcă să fie, iar fii-sa îl ajută. După care se simte! Și eu simt: simt c-am pornit-o aiurea. Da’ nu ne panicăm, nu? Avem timp să înverzim! Măi tăticule de fată! Măi Mandache! Ăsta-i CV-ul lu’ matale?

Io: Ce cauți în blogosferă? Ești blogger? Scuzaț’ întrebarea, am zâs să-l întreb, dacă s-o rătăcit omu’ în mijlocu’ procesului de înverzire!?!
Marius: Oficial, am blogul Mandachisme din 2013. Am mai scris putin si inaite dar pentru altii. Nu constant, ci cand eram provocat de cate ceva. Pot spune ca sunt blogger, daca scriu si am si blog, nu? 🙂 Interesant este ca ceva arde in mine sa „o ard” si pe vlogging. Se pare ca acesta e trendul de care vorbeam si mai sus. M-as transforma in blogo-vlogger, daca mi se permite exprimarea. 🙂 Arde?  Io chem pompierii! A, nu, nu-i chem, că arde în el. Un’ te arde, maică, la stomac? Chem salvarea?  Da, mamă, dacă ai blog cică ești blogger! Da’ io nu-ți permit exprimarea aia cu blogo-vlogger că nu știu ce înseamnă și sună obscen, așa că stai locului ca un blogger cuminte și lasă transformările în mijlocu’ interviului!

Io: De-aia ne bombardezi cu live-uri? Faci practică pe Facebook?
Marius: Daca ar fi sa numar Live-urile, nu sunt mai mult de vreo trei in 2016. Am plusat in 2017 cu ele pentru ca vreau sa vad cum este Live. Este mult mai greu pentru ca nu poti pune stop sau sa tai din clip. E mult mai usor sa te inregistrezi si apoi sa tai ce nu-ti place. Dar incerc sa improvizez un pic, sa imi fac incalzirea. Deci, joc de glezne… Deci faci practică pe noi, ăia de te avem la pretini. O fi greu, nu zic nu, da’ cin’ te pune? Nici n-ai început bine și te vaiți! Mama mă-sii de vlogo-blogo-live… cum s-o numi ce faci tu acolo!

Io: Câte articole ai pe Mandachisme?
Marius: In momentul acesta am 573 de articole. Am fost foarte prins cu munca timp de doi ani si am scris mai rar. In 2016 am revenit un pic mai montat pe asta. Sper sa fie din ce in ce mai bine. Mi-am propus sa scriu in 2017 cate un articol pe zi. Suna bine, nu? Sună bine da’ mie-mi ieșiseră la numărătoare 572. Ori ai unu’ în draft ori nenorocita de matematică m-o trădat iar.  Acu… nu ți le mai socotesc, oricum ai strâns ceva. Ăl de rămăsăi cu gura căscată c-am numărat io articolele lu’ Mandache, închide-o, dinți nu număr!

Io: Scrii din/cu pasiune, vreo nevoie sau de plictiseală?
Marius: Nu sunt ca alti bloggeri, care scriu tot ce le trece prin cap. Initial asa voiam, sa-mi exprim ideile, dar Advertorialele m-au prins si au dat un sens scrierilor mele pentru ca dincolo de a face reclama, puteam sa scriu asa cum simteam, cum voiam eu sau cum vedeam lucrurile. Iar cand scrii cu pasiune si iti iese ceva din chestia asta, why not? Stiu ca scriind mai mult advertoriale pierd cititori fideli sau care ar fi putut sa fie fideli, dar… dragostea mai trece si prin stomac, nu? 🙂 Tin sa subliniez faptul Marius: Am structurat cumva toate scrierile mele. Gadgetianu’ de Serviciu vorbeste despre tehnologie, Oaia Acida ar vrea sa vorbeasca mai mult dar n-o las eu ca-i cam sloboda la gura (mai am un blog cu acelasi nume), insa la Povestiri isterice trec in general povestile care sunt „trase de par” in mod voit. Duse in extrem si lasate sa-si faca de cap. Initial am scris cateva povestiri istorice, cu personaje istorice, dar transpuse in povestiri destul de… isterice, nebune, funny.ca scriind in stilul meu, am pierdut de multe ori, dar am si castigat destul de multe. In special, experienta. 😀  Bon, deci e pasiune amestecată cu dragoste care trece prin stomac. Probabil de-aici arderile și arsurile alea. No, dacă ții, subliniază! Îți dau un marker, o cariocă, ceva?

Io: Care a fost primul articol publicat? Link?
Marius: Ha ha, nici nu este un articol. Este mai mult o propozitie. 😀 Uite, asa aflu ca pe 25 ianuarie implinesc 4 ani de Mandachisme. Nu, nu e articol. Nici maicu’ nu se vede. Da’ lasă că a doua postare e deja foarte lungă, are vreo… mai multe propoziții. Ș-o poză! Cu un stilou mișto! Pfff… greu cu începuturile astea… .

Io: Care-i treaba cu ”Povestiri isterice”?

Marius: Am structurat cumva toate scrierile mele. Gadgetianu’ de Serviciu vorbeste despre tehnologie, Oaia Acida ar vrea sa vorbeasca mai mult dar n-o las eu ca-i cam sloboda la gura (mai am un blog cu acelasi nume), insa la Povestiri isterice trec in general povestile care sunt „trase de par” in mod voit. Duse in extrem si lasate sa-si faca de cap. Initial am scris cateva povestiri istorice, cu personaje istorice, dar transpuse in povestiri destul de… isterice, nebune, funny. Acilea vorbim de categoriile în care-și încadrează articolele, dacă nu v-ați dat seama. Dacă n-ați înțeles cum stă treaba, are pe-acolo pe unu’ care vorbește, o oaie care ar vrea să vorbească da’ e cam cenzurată, ș-o categorie cu violență fizică extremă: trasul de păr. Inițial ai scris zici. Ce-ai făcut dup-aia, după inițial? Cred c-ai uitat să ne zici… Hai lasă, ne zici altă dată!

Io: Un exemplu de povestire isterică?
Marius: Daca dai cautare pe blog Stefan cel Mare, sunt cateva articole scrise in acest fel. Povestea Grasei de Cotnari este una dintre ele. Cu asta m-am auzit si pe radio la Huidu si Gainusa, pe cand erau impreuna. 🙂 Era o zapaceala, cu elemente multe si detalii destul de funny. Inca este. 🙂 Am facut si continuari. Moaaamă! Ce mișto! Te-ai auzit la radio?  Mno, bravo ție!

Io: Zici că mai ai un blog. Care-i?
Marius: Oaia Acida. Am vrut sa cresc mai mult personajul Oaia, ii facusem si pagina pe fb, dar timpul m-a oprit sa fiu mai creativ cu ea. Oaia este un personaj inventat dintr-o oaie de plus. O caram cu noi si „vorbeam” prin intermediul ei, dandu-ma drept Oaia. Cam cum fac ventrilocii dar nefiind un ventriloc, eram pur si simplu… Oaia. Destul de acida, iti zic eu! 🙂 Acolo se regasesc cateva articole, majoritatea tot advertoriale. Cărai Oaia sau erai Oaia?  Care ”noi ” o cărați? Tu și cititorii? Tu și advertorialele? A, tu și aciditatea. Iar e cu arsuri??? Mno, lăsând gluma, ai cam irosit frumusețe de personaj pe… dar asta-i fix treaba ta!

Io: Advertoriale… . De ce scrii?
Marius: Ma motiveaza sa scriu pentru ca mi se dau tot felul de teme de care nici in cele mai aspre cosmaruri nu as fi crezut ca voi scrie. Apoi vine partea in care imi umflu muschii alaturi de ceilalti bloggeri (vechi si noi) si imi place competitia. Iar daca sunt si castiguri (si este musai sa fie) din asta, ma simt bine. Dopamina imi da peste bot, mai ceva ca Jason Statham. Deci, imi place sa incasez. 🙂 Să încasezi… ce? Peste bot? Ești masochist? Cine-i Dopamina? Sigur asta-i Oaia! Măi Mandache, adună-te oleacă, ce naiba, te-am întrebat de ce scrii. A, ai zis, îți place să încasezi. Ce? Sper că bani. Și pentru că îți place competiția. De unde deducem că tu scrii mai mult advertoriale pentru concursuri. Nu de-alea de vine firma și-ți dă 1o lei pe articol.  Așa e? Hai că ne zâci tu singur la un moment dat… .

Io: Ai un subiect pe care ai putea scrie la nesfârșit? Unul care te pasionează?
Marius: In 2017 vreau sa scriu mai mult despre filmele pe care le vad. Am vazut multe filme si desi mi-am propus sa scriu mai des despre ele, nu am facut-o. Timpul trece, nu poti scrie despre un film de acum doi ani ca nu citeste mai nimeni. Totusi, voi scrie despre filme mai des. In stilul meu, fireste, nu ma fac vreun critic sau ceva de genul. Pur si simplu ce consider eu despre filmul respectiv. Si cu spoilere daca asa imi vine. 🙂 Dar ca sa iti raspund la intrebare, nu am un subiect anume. Imi doresc ca la un moment dat sa scriu o carte. Una in genul lui Eftimie de la TNR, Arhanghelul Mihail, sau ca povestirile lui Gainusa, cred ca ma caracterizeaza. Mandache, îți voi fi veșnic recunoscător (sîc)  că ai răspuns (și) la umila mea întrebare!  Succes în 2017! 

Io: Știm deja că participi la concursuri de blogging. Ai succes? Câștigi? Care a fost cel mai consistent premiu pe care l-ai luat?
Marius: Din 2013, de cand m-am apucat, pot spune ca am castigat destul de mult. Neasteptat de mult, as spune. Dar sunt perioade si perioade. Nu este nimic constant. De exemplu am citit azi la Manafu ca cei mai buni 20 de bloggeri au castigat in 2016 aproape 15000 de euro. Transpunand premiile mele in bani, pentru ca se stie ca nu toate premiile sunt in bani, eu am castigat in 2016 vreo 2000-2500 euro. Nu-i rau pentru un blogger semi-anonim. Invazia vedetelor in bloggosfera si in vloggosfera va fi din ce in ce mai mare si vor lua o mare parte din aceste bugete pregatite de clientii agentiilor. Noi, bloggerasii, ori evoluam, ori ne vom multumi cu mai putin sau… :). Anul trecut cel mai amre premiu a fost de 500 de euro la vestita campanie Kerrygold. 🙂 Cei mai buni 20 au câștigat 15000? Fiecare!? O fi! Doar că mi se pare că Manafu stă cu matematica fix ca mine. Ori se folosește de cifrele alea ca să mai ademenească ceva bloggeri și să-și facă el targetul în calitatea de ”om de agenție”, ori articolul l-a scris pentru că se plictisea teribil. Ar fi fost mai interesant de aflat care-s acei bloggeri ”buni”și cu ce branduri au lucrat. Dacă au plătit impozite pentru banii ăia, dacă… . Măi Mandache, ‘ți-ar Manafu de râs, ăla nu mai e demult blogger. Noi da,  suntem ”bloggerași”. Hai să revenim la Oaia ta! Oile! Premiile! 2500 zici? Bravo ție!

Io: Dacă ar fi să alegi între concursurile lui Blogatu, Superblog și Bolgal Inițiative, ce ai alege?
Marius: Blogal Initiative de departe. La Blogatu am tot incercat dar nu mi-a placut niciodata stilul lui de a pune problema, ca sa zic asa. Am si castigat la el dar nu ma simeam bine. L-am abandonat dar e posibil ca in 2017 sa scriu si acolo, mai vedem. La SuperBlog mi-a placut si imi place. E misto comunitatea. Conteaza asta. O singura data am scris la toate probele, dar fiind destul de strans cu jobul, mi-a fost greu sa scriu asa cum se cere. Adica destul de strans cu timpul. La Blogal Initiative, am avut cele mai multe succese. Tot la ei am si participat pentru prima data in 2013. Imi place stilul lor. Cred ca mi se potriveste cel mai bine si daca ma simt bine cu ei, iese ceva bun si din mine. As mai aminti Orkestra, care a fost acum vreo 3 ani. Acolo am castigat foarte mult pentru ca „am simtit” si juriul. Era pe creativitate. A fost o nebunie totala atunci. M-am apucat cu o luna intarziere sa scriu, si in final am iesit pe locul trei. Scriam si cate 10 articole pe zi! 🙂 No comment! Just asking 🙂

14. Io: În afară de premii, aduc concursurile și altfel de beneficii?
Marius: Cunosti oameni, evoluezi cu scrisul si cu ceea ce creezi. In 2016 pe langa faptul ca am scris, am creat si cateva clipuri. Unele animate, altele cu mine in rol principal. Trebuie neaparat sa evoluam. Nu cred ca mai este atat de multa lume care DOAR sa citeasca un articol. Trebuie sa vii cu ceva care sa te atraga. Eu cred ca concurand, ne vom redescoperi, ne vom reinventa si vom deveni mai buni in asta. Poate chiar vom ajunge sa castigam atat de mult incat sa ne lasam de joburile de zi cu zi si sa facem ce ne place, nu? La concursuri? Mi-e teamă că la concursuri nu putem câștiga toți. Da, câștigă toți, dar nu toți blogării. Câștigă toți sponsorii. Câștigă zeci, sute de reclame în schimbul unor premii… simbolice. Au parte de sute de articole laudative pentru care, în mod normal, ar trebui să plătească bani grei. Dar asta-i altă poveste… .

Io: Tu ai evoluat? Cum îți vezi scriitura? Ești mulțumit? Poți mai mult? Mai bine?
Marius: Am evoluat, da. Cum ziceam, am inceput sa scriu si sa mai pun ceva si pe langa. Ce este o friptura fara garnitura? 🙂 Intotdeauna poti mai mult, nu te poti limita. Trebuie sa ai scanteia, sa te transpui in alt tu, sa te modelezi si sa experimentezi. Trebuie sa iasa. Magia cuvintelor este incomensurabila. Cred ca toti putem mai mult. De asta vreau sa ne masuram puterile in concursuri. Nu poti castiga un concurs sau un premiu cu un articol de duzina. Se mai intampla, dar asta este alta discutie. 🙂 Deacord cu tine. Totuși, dacă magia cuvintelor e incomensurabilă, de ce te gândești la vlogging? Și încă ceva: mi se pare mie sau ai redus blogăreala la participarea la concursuri și scrierea de advertoriale?

Io: Dă-ne un link spre un articol de-al tău care să te reprezinte ca blogger. Și spune-ne și de ce crezi că te reprezintă
Marius: Cel mai indicat este chiar articolul castigator la Kerrygold. Pot sa zic acum ca as fi putut sa o fac si mai bine, dar probabil ca nu as mai fi castigat :). AM scris din suflet, din amintiri, am vrut sa transmit ceea ce am simtit si eu la randu-mi cand eram in acea perioada. Sentimente, trairi, gust, imagini, clipe, oameni dragi, copilarie etc.

Io: Cum e bloggerul Marius Mandache?
Marius: Incerc sa ma reinventez permanent. Nu-mi iese mereu, dar vreau sa scot ce e mai bun din mine. As vrea sa scriu mai mult, adica trebuie sa-mi dau cateva palme cateodata ca sa ma ridic si sa-mi pun degetele pe tastatura. Am momente cand ies niste articole geniale in juma’ de ora, si zile in care nu iese nimic o zi intreaga. Depinde de tema, de feeling, de timpul pe care il am la dispozitie etc. Vara prefer sa ies cu bicicleta in ture lungi. Poate o sa scriu mai des despre asta si poate o sa imi fac niste vlogguri legate de plimbarile mele. Am cateva clipuri deja pe YouTube, facute asa pentru mine mai mult. Deci usor-usor o dau in vloggo-blogareala, dar mai vedem. Am avut cu ce sa fac asta, am cu ce sa fc asta (ma refer la toate instrumentele) imi mai lipseste un pic de curaj, cred. 🙂  Dacă mai zici de două-trei ori, mă apuc de vlogging! Hai, curaj, fă și gata! 

Io: Ești integrat în blogosferă? Ai prieteni reali printre bloggeri?
Marius: Nu pot spune ca sunt integrat. Nu am intalniri cu bloggeri decat foarte rar. Mi-ar fi placut sa ma pot vedea mai des, sa invat mai multe din interactiunile cu ei. Am invatat, insa, de unul singur. Am si avut un job care imi acapara timpul, apoi era si familia. Mi-a fost greu sa ajung la unele intalniri. Nu am un prieten blogger cu care sa ma vad des. Interactionez cu toti prin online. Daca as fi fosti mai „mainstream” probabil ca as fi avut o evolutie mai rapida. Dar nu-i timpul pierdut, nu?  Nu ești integrat, deci. Da’ cum? Dezintegrat? Autodidact. Asta-i bine. Auzi, ce-i ăla main.. cum ai zis tu acolo? Adică mai arătos? Sau mai iute de tastatură? Hai lasă că-l întreb pe Gogu.

Io: Câtă atenție acorzi cititorilor tăi? Ai?
Marius: Nu am atat de multi care sa interactioneze cu ceea ce scriu. Intra, citesc si ies. De obicei ca sa creezi atractie, trebuie sa ai subiecte delicate. In advertoriale nu prea exista asa ceva. Numai sa vina vreun client al firmei X si sa spuna ca de fapt nu e asa, ca el a patit nu-stiu-ce. Imi place totusi ca vad ca intra lume. Dar, nu atat de multa ca la cei ce vorbesc despre subiecte ce ard. E si normal, de altfel. E un risc pe care mi l-am asumat. Bun, dacă ți l-ai asumat! Pentru că, la un moment dat, o să apară și clientul de care zici.  Atunci să mi te văd :))

Io: Poate un blogger deveni ”formator de opinie” ?
Marius: Poate, daca are influenta mare, daca are audienta mare si daca se promoveaza, fie direct fie indirect. Dar depinde si de cati oameni il urmaresc. Pot fi un formator foarte bun la mine pe scara blocului, dar ca blogger e un pic mai greu. Acum este si multa diversitate. Multi se duc spre YouTube, cand pot vedea pe viu, persoana ce le vorbeste. Se exercita astfel o si mai mare influenta. Iar YouTube! Mandache, încep să mă enervez! Înțeleg din răspuns că se poate să devii formator de opinie dacă ai influență, audiență, promovare și urmăritori mulți. Mă duc să-mi cumpăr câte un kil din fiecare, tu mai zi de YouTube ceva.

Io: Dacă n-ai fi avut blog(uri) ți-ai fi făcut unul azi? DE CE?
Marius: Da. Ca sa scriu. Sa ma joc cu toate cuvintele, sa ma descopar si altfel. Imi pare rau ca nu m-am apucat de scris mai demult. Cred ca eram departe acum daca ma apucam cu cel putin cinci ani inainte. Departe… unde? Paris, Londra, New York? Eu zic așa: dac-o ții tot într-un advertorial ș-un concurs, nu ajungi decât până la bancă sau poștă, să-ți ridici premiile pe care le câștigi sau… le speri. Adevărat, banii ăia te pot duce, la un moment dat, într-unul din locurile menționate (sau altele, că la Paris văzui c-ai fost). So, nu te-ai apucat mai devreme, păcat. Ai Oaia, prinde-o de lână. Aia poate fi aur. Cu ea poți recupera ăia 5 ani 🙂

Io: Ce părere ai despre gramatica limbii române?
Marius: Bai, mie nu mi-a fost greu sa o invat. Mi-a placut. Dar atat cat am invatat in generala si in liceu, atat mi-a si ramas. Unele mi le-am mai reamintit pe parcurs, altele le-am uitat. Se gasesc destui oameni care sa te traga de maneca, dar eu sunt de parere ca daca nu sari calul constant, e normal sa fii targetat pe mesaj, sa ajunga asa cum trebuie la cel ce-l receptioneaza. Ca mai mananci un i sau pui virgula unde nu trebuie, nu-i chiar atat de grav daca nu denatureaza mesajul. Noi romanii suntem foarte critici cu asta si, in general, cu foarte multe. Ne place sa… comentam! (moowahahaha…) >) Ooo, da! Mai ales mie, rău! Cît despre gramatică… te împaci bine cu ea. N-am băgat de seamă nicio păruială pe-aci. Poate să fie vreuna în comentariile mele 🙂

Io: Îți promovezi articolele? Cum, unde, de ce?
Marius: Da, in general le public pe grupurile de pe fb, dar nu am mare incredere ca ajunge unde trebuie. Ca sa iti ajunga un articol unde vrei tu, este necesar sa platesti la fb. Nu am ajuns chiar acolo incat sa ma promivez asa, dar daca voi ajunge acolo, voi face asta. Sa te promovezi „pe degeaba” si sa o faci bine, nu prea iti poate iesi. Îhâm, ai dreptate! 

Io: Despre ce anume nu ai scrie în vecii vecilor?
Marius: Articole despre politica. Am avut oportunitatea de a scrie in campaniile politicienilor, pentru diversi, si nu am putut sa o fac. Nu pe blogul personal, ci in afara lui. Nu voi scrie despre politica niciodata, decat atunci cand va merita sa scriu despre asta. Ma refer la politica romaneasca. Deci, ne vedem peste o suta de ani. 🙂 Aaa, prea curând! Ce atâta grabă? Mai stai până prin 2536. Nu serios, de ce oare majoritatea bloggerilor se feresc de politică? :))))

Io: Pune-ți o întrebare și răspunde la ea
Marius: Ai de gand sa iesi mai des #cubicla in 2017? Ai de gand sa dai rapid si vreo 15 kilograme jos? Te apuci cu mai mult aplomb de YouTube? Raspunsul este evident, NU. 😀 Glumesc, desigur. Acesta este targetul meu. Si mai am unul, dar nu-l pot spune aici. O dorinta ce nu are legatura cu bloggingul, ci cu cu viata personala. Sa iasa si aia si ma declar fericit! 🙂 Așea… YouTube, 15 kile, bicla Khaterine, un băiat. Este? Zi că nu :))) 

Io: Crezi că ți-am pus întrebările potrivite?
Marius: Da, a fost misto. M-ai prins pe mine intr-un moment mai serios, dar m-am putut deschide in fata intrebarilor tale foarte bine. Am spus tot ce simt. Daca o faceam „funny way” iesea o… poveste isterica de toata frumusetea. Iti recomand ca o data, in viitor, cand va mai creste Oaia Acida, sa-i iei si ei un interviu. Va fi savuros si zemos! 🙂  Dacă faci oaia să behăie fără advertoriale în coadă, promit să-i iau un interviu.  Zemos? A, da, că oaia face lapte, brînză, zer, pateu… .

Io: De ce ai acceptat interviul?
Marius: Pentru ca am observat ca exista printre noi un Comentator Amator ce face interviuri cu bloggeri. Se mai faceau si intre bloggeri interviuri, dar acesta este primul meu interviu in minunata calitate de blogger. Tin sa-ti multumesc pentru asta, ma bucur ca ne-am cunoscut (poate prea putin) si in offline si sper sa ne vedem cat mai des.  N-ai pentru ce 🙂

Io: Gata (interviul).
Marius: Gata? Credeam ca de-abia acum incepe! :))))))
Io: Poți să modifici răspunsul la o singură intrebare. Deci… repede! Numărul întrebării și răspunsul nou!
Marius: Nu modific. Lasa asa. Asta-s eu. Cu greseli, cu calitati. Am raspuns sincer si nu pot modifica. Nu am ce. 🙂

Acesta a fost interviul cu Marius Mandache. Blogger din 2013, cu un blog ș-o Oaie. Aveți niște link-uri, intrați pe ele și… citiți. Dup-aia hotărâți dacă vă place sau nu. Eu v-am făcut cunoștință cu el, cum am știut eu mai bine. Ați observat, probabil, că la un momentdat am schimbat tonul comentariilor. Am făcut-o pentru că… habar n-am de ce. Nu mă judecați prea aspru 🙂

Nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc lui Marius pentru timpul pe care mi l-a acordat și pentru răspunsuri.  Mulțumesc, Marius! Sper să rămânem prieteni.  Iar vouă, celor ce veți trece pe-aici, mulțumesc pentru vizită și citire. Puteți comenta, dacă simțiți că a rămas ceva nespus, dacă aveți o altă părere despre intrevievat sau