Am tot citit, în ultima perioadă, ceva poezii. Pe bloguri. Unele decente, altele geniale, unele… frumoase. Am și comentat la una! Mi-a plăcut! Exact așa am scris! Cum mă nene să lași așa comentariu? Păi nu era suficient like-ul? Adică apeși pe imi place și comentezi mi-a plăcut? Nu vă spun că imediat ce l-am trimis (pe comentariu) mi-a venit să dau cu telefonu’ de pământ. Și dădeam, dacă nu mi-aș fi amintit în secunda aia câți bani am dat pe el. Tot pentru că mi-a plăcut. Și telefonul. Până i s-a futut difuzorul. L-am reparat și mi-a plăcut iar.
Să revenim însă la comentarii. Voi comentați pe bloguri? Doar când aveți ceva de spus sau… așa, ca mine azi, la acea poezie?
Eu… nu prea comentez. Am făcut-o într-o perioadă și… m-am oprit. Sunt articole care-mi plac așa de tare că uit să dau like. Sau dau like dar nu comentez decât dacă mă arde ceva. Vreun gând inteligent adică. Și de multe ori, după ce comentez, îmi vine să șterg. Dar… ghici ce! Nu se poate! De ce dreaq nu avem acces la comentariile noastre?
Odată lansat în eter, gogomănia de comentariu nu-ți mai aparține. Pa și la revedere! Ai zis-o, zisă rămâne. Scrisă adică. Nu-i ca pe Fb, să ștergi sau să editezi până te ia bâțu și să scoți ceva așa de inteligent încât să te miri tu de tine. Nooo, pe bloguri, dac-ai scăpat porumbelu’ nu-ți rămâne decât să te ascunzi într-un tufiș și să te rogi să nu bage nimeni de seamă ce dreaq ai scris acolo. Și nu-i drept deloc! Io cred că ăsta-i unul din motivele pentru care lumea nu comentează pe bloguri.
Eu ca eu, mă scuză numele, că doar îs Comentator Amator, dar ceilalți? Bine, adevărul e că, oricum ai da-o, e benefic să comentezi, ca blogger, pe alte bloguri. Fie c-o faci inteligent sau doar ca să te afli în treabă, așa, ca mine. Scrii trei cuvinte, tragi un bravo, un frumos, un zâmbet și îți apare numele pe-acolo. Ceilalți cititori, când dau cu ochii de capodopera ta de comentariu, devin curioși, vor să vadă cine-i Sulea care a apreciat la maxim articolul cu pricina și… te-ai ales cu o vizită pe blogul tău. Cam așa funcționează treaba cu comentariile. Fie ele și din două-trei cuvinte.
Ce-mi place mie însă, nu știu dacă voi ați observat pe undeva, e că, la unele articole, comentariile sunt mai lungi decât articolul comentat. Nu că comentatorul ar avea ceva de spus. Sau are ceva de spus, dar nu pe subiect. Sau e prea pe subiect și-ți vine ție, ca posesor de blog, să i-l îndeși pe gât (pe comentariu) comentatorului, de ciudă că ți-a eclipsat bunătate de articol. Dar astea-s cazuri rare. Și oricum, sunt de preferat în fața unui mi-a plăcut.
Dar totuși, revin și zic că mi-ar place ca eu, ca comentator, să am dreptul să modific sau să șterg comentariul scris! Uite, dacă aș fi avut acest drept, aș fi schimbat mi-a plăcut ăla. Cum? Păi aș fi spus… mi-a plăcut mult!
Voi comentați pe bloguri? Aha, n-aveți timp. Nici eu. Dar vă place să aveți comentarii la articolele voastre? Da? Și mie.
Dacă nu ați observat, am folosit îmi place, mi-a plăcut și alte variațiuni… multe ori. De ce? Pentru că afurisitul de like ne-a invadat viața pâna în ultimul por. Atât știm să zicem: îmi place, mi-a plăcut. Și nu mai știm să spunem și de ce. Asta am vrut să zic, de fapt. Dar m-am rătăcit în idee ș-am ocolit oleacă.
Comentează pe blogurile de pe platforma blogspot. Acolo poţi să ştergi comentariul. Nu-ţi rămâne la vedere decât numele. 😛
Sunt şi bloguri (pe domeniu personal) la care, după publicare, ai la dispoziţie vreo 5 minute ca să-ţi modifici propriul comentariu – dacă e cazul.
Io comentez pe bloguri, după cum vezi. Fiindcă bipeda mea zice că tâmpeniile ei sunt trecute mai uşor cu vederea dacă le semnez eu. 😛 :))))))))
:)))) Bipeda ta? Grişka, mi-ai plăcut dar… îmi placi şi mai mult acum. Cât despre comentarii, habar n-aveam că se pot şterge pe blogspot. Deci.. 1-0 pentru tine! Ți-am zis că-mi placi? :))))
Miao, cred că nu mi-ai zis. 🙂
Da’ cred că nici io nu ţi-am zis că-mi place din ce în ce mai mult ce scrii pe-aici. 🙂
Adică suntem chit – la neziceri. :)))))))))
mi-a placut 🙂
:)))) bine
Ohoo, de câte ori păţesc! Şi mi-e ruşine de mine după ce-am dat „publică” dar ce să mai fac? Busuiocu’ se drege greu cu negru pe alb sub nas.
Da, îmi place să vorbesc cu lumea la comentarii, mă bucur de fiecare comentariu şi nu stau să judec nimic. Sunt mici excepţii, nu le scriu. Dar e un caz aparte. Acolo judec şi şterg. Dar în rest mie şi comentariile cu „mi-a plăcut” îmi plac 😀
🙂 Și pe la tine am pus un imi place Dar măcar era așezat intr-un anume context. Acum că știu că-ți place mi-a plăcut… o să comentez mai des :)))
Mie imi place 😛
Nici nu mă așteptam la altceva! :))) Mulțumesc!
Mie una, mi-a placut tare acest articol! Ma regasesc 100% in el. Comentez, dau post si apoi ma framant, ma intreb ce m-a mancat…apoi imi raspund singura „pai daca ai limbrici, te-ai scarpinat”.
Ella, cred că limbricii tăi sunt neamuri cu ai mei :)))
Eu citesc și îmi place un articol, dar poate nu am chef să comentez sau chiar nu găsesc ceva inteligent de spus. De acea, prefer butonul de Like.
Când nu sunt în criză de timp sau când cred că pot spune ceva (nu neapărat inteligent), atunci mai las un semn..verbal.
Problema cu poeziile…e delicată..Ce poi comenta la o poezie dacă ți-a plăcut? Zic și eu… Adică…având în vedere că mă pricep…aș trage un comentariu numai bun de uat bacalaureatul…dar nu cred că asta e ideea.
Totuși, mie îmi place mai mult să primesc! :-)))
Am constatat că deși am lipsit mult în ultima vreme, am cititori care lasă câte un semn în mod constant când scriu câte ceva. Asta mă bucură. Mult!
🙂 Bravo ție că ai cititori fideli. Și eu am, vreo trei, cu mine cu tot :)))
Am numărat eu vreo șase. Fără tine! 😆 (la 7 mă blochez mereu. Cică e un număr important! De aia o fi!)