Dacă ieri citeam cu noaptea-n cap ziare, azi am făcut o călătorie zdravănă printre bloguri. Pe unele le-am redescoperit, pe altele le-am descoperit, pe altele le-am acoperit. Cu câte un unfollow. Că veni toamna și erau cam dezbrăcate și părăsite. Nu de mine, zău! De cei care scriau pe ele. Sau nu scriau pe ele… .
In aproape fiecare postare am simțit toamna, în toate formele ei. Și toate culorile ei. Și toate trăirile ei.
Un soi de depresie autumnală i-a cuprins pe bloggeri. Cu excepții, firește. Foarte mici și puține excepții. Cum nici eu n-am o stare… normală, m-am regăsit cumva în toamna multora. Și în gândurile lor. Am păstrat câteva fragmente, dar nu din cele depresive, vi le las și vouă cu link-urile de rigoare, cine știe, poate vi se vor părea interesante… .
Am trăit toată viața înconjurată de doruri, ca de un gard înalt prin care nu vedeam lumea, doar auzeam freamătul ei. Doamne, cât mi-am dorit să evadez. Într-o zi te-ai furișat printre gratiile vieții mele, te-am simțit. Îmbătrînisem așteptându-te. Răsuflarea ta mi-a înflorit obrazul și buzele au început să mi se coacă, era secretul meu.. –Trepte
Sunt momente în viata când descoperim ca singurul lucru de care trebuie sa ne fie frica, e frica însasi. ..momente
Te-am alungat cu raţiunea ce-mi striga implacabil că nu e adevărat şi am fugit spre un alt vis, mai aproape de realităţile mele de zi cu zi, mai concret.-Lordul nopții
… un semn de întrebare/ din care fac toiag/cu tălpile desculțe/ cum urc pe al Tău prag?– Aș vrea..
…Este cumva vibrația energetică diferită a fiecăruia responsabilă pentru eșecul din viața reală ? Răspunsul absolut nu-l am, dar sfatul e unul singur. – Facebook..
Cred ca toamna ne face să intrăm în depresie… pff 😛
Vezi că se ia :)))
Unde l-ai găsit pe micuţul cu ochi albaştri?
Când mă gândesc că e mai frumos decât mine, mă cuprinde o depresie autumnală groaznică… 😛
Vai Grișka, ești complexat de culoarea ochilor tăi? Depresia autumnală e deja luată, nu a mai rămas și pentru tine :p
Neh, culoarea ochilor mei nu e culoare, e culori: căprui şi verzui, vorba poetului. Recunosc că la mine nu e chiar verzui, e mai spre gălbui, dar tot două culori se cheamă că sunt! Iar ăla micu’ tot mai frumos ca mine este. Mă scapă de depresie doar gândul că blana albă e o mare problemă. Miao, cred că i se toceşte limbuţa spălând la ea!
Vai… dar ai ochi superbi! Cât despre țâcă cel alb… ai dreptate, va avea de lucru. Ești frumos dragule, și deștept. Asta te face cât 5 pisoi drăgălași și albi 🙂
Miaulţumesc.
Dar, având în vedere că tocmai s-a constatat că am 6,2 kilograme, cred că sunt cât o duzină de pisoi drăgălaşi şi albi! :)))))))))))) (Oare ţi-am mai spus că o tanti care a venit la noi în vizită m-a întrebat dacă sunt motan sau ponei?)
Motane… ponei??? Ai grijă la siluetă! Eşti un pic, puțin şi oleacă cam gras :)))
Comentatorule, mie mi-ai dat un unfollow au ba? 😀 😀
Ție? Nu Potecuță, nu! Am dat doar celor care erau inactivi de mai bine de un an şi unora care nu mă mai interesau de ceva timp 🙂
Toamna are ploile sale marunte si indelungate. Sunt destui care detesta vremea ploioasa si asta le creeaza apatie, depresie, melancolie. Ador ploaia si simt o stare de mult bine si calm cand aud ropotul picaturilor de ploaie.
În sfârșit cineva care iubește ploaia. Să-ți urez , oare, multe zile ploioase? 🙂