Nr.27 Interviu cu Ștefan-Valentin Manea

Wellll. numărul 27! Făt-Frumos Întârziatul! De ce întârziatul? Păi l-am așteptat să apară la interviu fix o oră și 40 de minute. In tot acest timp, am stat pe fb, m-am lamentat, am rupt întrebările, i-am adresat ceva injurii(în gând), am scris juma’ de mesaj plin cu… diverse, pentru dumnealui evident, daaaar… minune maximă: a apărut! ”Am fost să ud zarzavatul”, zice!  Whattt??? Wtf? Sincer, mi-au trecut toți nervii instantaneu și m-a bufnit râsul. De-a lungul vieții am fost lăsată să aștept, pentru diverse lucruri sau persoane, dar pentru o întreagă grădină de zarzavat, never! So, am trecut peste supărare și am pornit interviul. Cu Făt-Frumos . Ah, nu, nu așa îl cheamă, numele lui este Fănel. E blogger și scrie pe fanel.ro. Nu-l știți? Atunci cititi un interviu cu Ștefan-Valentin Manea, alias Fănel, alias Făt-Frumos cel cu grădina udată. Haideți să vedeți ce are de spus despre bloguri, bloggeri, blogosferă și… însurătoare :)) Iată ”mini-interviul” :

Io: Cine ești? Nu vreau CV. Cum e omul Ștefan? Dacă vreți neapărat, are un pomelnic afișat pe Fb. 
Fănel: Omul Stefan e un om obisnuit ce are o predilectie mare in a intra in conflicte. De multe ori incerc sa stabilesc o conexiune certandu-ma cu lumea din jurul meu. In rest incerc sa ajut cat mai multa lume cand am posibilitatea. Ăh? Predilecție mare, ajuți, te cerți… . In care ordine? Aleatorie? Sau mai întâi il ajuți și dup-aia manifești marea predilecție? Mno, cu mine să nu te cerți c-ai încurcat-o!  Cum adică conexiune prin ceartă? Măh Fănele, tu vrei să mă sperii! Stai bre calm, e doar un interviu, dă-l dreaq!

Io: Ești blogger? De când? De ce? Unde?
Fănel: Sunt blogger??! Pai totul a inceput in 1900 toamna care de fapt era 2006. Dupa o perioada indelungata de strabatut internetul in lung si-n lat pe forum-uri si alte agore de idei am dat peste lumea blog-urilor. Totul a inceput cand mi-a intrat internetul de mare viteza in casa si am inceput sa ascult radiourile de pe internet in care aveai intrare pe chat-urile acestora si te puteai contra cu ascultatori in direct mai ceva ca la OTV. Moderatorii de emisiuni intrau si eu in contact cu tine. Era parca Radio Lynx atunci la putere. Usor, usor am descoperit ca toti erau bloggeri pe acolo si am inceput sa-i citesc. Iar ulterior am purces la a incepe chiar eu sa scriu din nevoia de a-mi da cu parerea despre subiecte. Inca de la inceputurile mele pe internet mi-a fost greu sa-mi gasesc nickname-uri. Asa ca primul blog s-a numit icsigrec si era dezvoltat pe platforma gratuita blogger.com. Asa a inceput totul. Am inceput un blog pentru a putea comunica ideile care pana atunci le comunicam prin forum-uri, dar si din nevoia de a face parte dintr-u grup hip. Ulterior am studiat fenomenul si am aterizat pe domeniul fanel.ro. De ce fanel.ro?! Fanel era nickname-ul ales sa comentez pe chat-uri, blog-uri, forum-uri …era identitatea mea online. Fanel era Stefan-Valentin Manea si Stefan-Valentin Manea era Fanel. Aham!  Și cum ziceai… inernetul ți-a intrat cu mare viteză in casă… nu, internetul de mare viteză ți-a intrat in casă… . Scuză-mă, tre’ să te intreb ceva, altfel n-o să mă pot concentra la ce mama naibii fac acilea. Așa că întreb: 

Io:Ce zarzavaturi ai in grădină? Wtf! Nu asta era întrebarea! No, acum răspunde… .
Fănel: Rosii, Castraveti, Ridichii negre, Ceapa si Usturoi. Printre ele cresc niste arbusti de goji pentru sanatatea mea si a neamului meu. Vrem sa traim 200 de ani ca ciorile. :)) No shittt!? Am asteptat mai bine de o oră juma’ ca să trăiești tu 200 de ani? Mno, dacă-i pentru un scop așea nobil… treacă! Ignor că m-ai dat pe-o ceapă ș-un castravete :))

Io: Fănel e la fel de punctual ca Ştefan? Știu, am zis că ignor… mno, nu pot, ce vreți?!
Fănel: Amandoi sunt la fel de dezorganizati. Avem timpul impartit in multe bucati si de fiecare data timpul respectiv se dilata oferind ajutor si altora care nu erau pe lista de asteptare. Practic punctualitatea e zdruncinata de un program mult prea incarcat pentru ca amandoi nu reusesc sa prioritizeze problemele pe care le au de rezolvat. Deci, practic da. Un boem visator pentru care timpul e important doar in lumea lui. Deci, practic, da, m-ai dat pe-o ceapă!  Prioritizeze? Oau! Mai zi cuvinte de-astea, c-am dexu’ deschis! Deci… ca cum ar veni, lumea lui Fănel e… in altă lume, pe alt fus orar. Tocmai ai dat cu mine de pământ sau mi se pare? Mă simt la fel de zdruncinată ca și punctualitatea ta… .

Io: In care punct diferă Stefan de Fănel?
Fănel: Fanel e limitat de biti si adrese www. Stefan e din carne si sufera mai presus decat avatarul lui de internet. Difera mult ca si constructie a ideilor pentru ca nu toate ajung sa depaseasca sticla ecranului si tastele apasate cu putere. Uneori gandurile raman inchise in cap chiar daca am tendinta si nevoia sa le astern pe biti. Multe idei se nasc si mor in Stefan fara sa ajunga sa fie puse in virtual de Fanel. Dar si mai multe idei ajung sa fie aruncate in eter doar pentru ca momentul in care se propaga ma regasesc cu mainile inclestate in tastatura. Cand mana in tastatura e adanc infipta, gura virtuala nu tace. Mno, deci Fănel e grădinarul și Stefan floarea? Aoleu, Stefane, vezi că te sabotează Fănel ăsta! Băi nene, am înțeles tot, adică aproape nimic! Doar că aștia doi se au ca șoarecele și pisica!  Doamne fere, acum înțeleg de ce ai aplecare spre ceartă, de-aia… cum ziceai? Predilecție! 

Io: Care crezi că e diferența intre oameni și bloggeri?  Asta nu-i intrebarea mea, jur! E a lui Emil Călinescu, el m-a pus s-o pun, când mă plictiseam așteptându-te! :))
Fănel: Nu poti diferentia omul de blogger pentru ca si bloggerul e om. Poti diferentia insa omul care simte nevoia sa ajunga blogger de omul care nu simte aceasta nevoie. De-a lungul timpului au fost oameni care s-au apucat si s-au lasat, dar sunt si multi care au ramas acolo in lumea scrierilor de jurnale online. Unii si-au dorit sa treaca in zona pecuniara, iar altii au ramas adanc infipti in lumea boema a slovelor aruncate in eter pentru o mana de prieteni adunati cu sudoarea fruntii si a tastaturii. In fiecare om zace un blogger inca nedescoperit, iar mai nou vad ca lumea paraseste zona de scriere si intra in zona de video jurnal sau vlog – video blog. Blogger-ul e tot un om. Oooo! Vaaai! Pecuniară? Cine s-a infipt? Slovele? Băi nene, deci bloggerul e tot om! Mulțumit, Emilentule? Eu nu! Vreau să știu cine-a rămas infipt și cum dreaq poți să aduni prieteni cu sudoarea frunții! Te duci să tragi la ei la jug? Le uzi zarzavatul? Nu zău!  Eu aștept. Vor-vin! Nu? Pa! Aaa, stai, tu vorbeai de bloggeri! Scuze… .

Io: .”Bogatia este temnita in care ne inchidem singuri de cele mai multe ori. Ajungi sa traiesti o viata intemnitat in obsesia avutiei incat uiti sa-ti asculti sufletul tau care plange.” De unde știi?
Fănel: Zicerea asta n-o stiu de niciunde, dar e adevarata. E vorba de pregatirea cu care venim pe acest pamant si de educatia pe care o primim. Si eu ma lupt cu viciul dorintei de imbogatire zi de zi, chiar pe alocuri ducand pana la obsesie. Se spune si ca fiecare actiune are timpul ei de producere. Astfel ca fiecare avem un moment diferit in care trebuie sa vedem sufletul care plange. Undeva intr-o slujba bisericeasca se aduce aminte de momentul in care Iisus transforma apa in vin. Si in aceea povestire se aminteste cum Maica staruia pe langa Fiu sa faca ceva, dar acesta ii spune ca „Inca nu este momentul!”. Se pare ca pana la a-ti asculta sufletul plangand trebuie sa treci prin niste cazne ale vietii ca sa poti simti cu adevarat plansul respectiv. Suntem diferiti si avem scopuri diferite pe acest Pamant minunat. Mno, la scopuri nu te contrazic. Dar, dacă fiecare acțiune are timpul ei de producere, de  ce lupti cu viciul? Nu pleacă de la sine, la timpul potrivit?

Io: Unde mai scrii, in afară de fanel.ro?
Fănel: Scriu pe unde apuc. Acum ceva vreme scriam pe curatmurdar.ro, un proiect ceva mai controversat la aceea vreme. Nici nu stiu daca mai exista. In tineretea mea am scris si pe un alt proiect personal magazinutil.blogspot.com care se dorea un mare proiect de viitor in lumea online. A murit subit din cauza de subfinantare. Mai dau cu sapa din cand in cand si pe citizen47.biz un proiect lasat in paragina cam de multa vreme. Am cochetat cu scrisul de articole si pe artistu.ro cand ma plictisisem de scris pe blog-ul meu. In forma de casa in casa mai am si un blog pe subdomeniu blog.fanel.ro unde e toata arhiva de pe icsigrec.blogspot.ro si la care s-au adaugat nazdravaniile online la care am participat. In rest am pus umarul ca si texte pe mai multe proiecte de magazine online si site-uri de diverse firme care intre timp si-au incetat activitatea din diverse motive. Nu are rost sa amintesc de acele site-uri pentru ca nu le mai poti vedea nicaieri online. De-a lungul timpului am tot incercat sa intru in piata cu diverse proiecte care au murit prin neglijenta. Imi aduc aminte aici de un proiect de cultura care se numea portart.info incercam sa aduc in actualitate teme cotidiene din lumea artelor. Apoi a fost roadofromania.com in care am incercat sa povestesc strainilor desprea tarisora asta numita Romania. Si probabil ca mai sunt si alte proiecte de care sigur am uitat intre timp. Ale www-ului wave-uri!!!!  Mda… wave-uri. Cam multe, parcă. Daaaar… măcar te străduiești :)))) 

Io: ”Matematic vorbind, traiesc pentru a supravietui si supravietuiesc pentru a trai.” Asta o spuneai in 2013. Cum trăiești in 2016? Din blogging?
Fănel: In 2016 din blogging nu traiesc. Traiesc din diverse activitati conexe care implica si blog-urile. E o combinatie fatala de evenimente la care se adauga si scrisul de articole advertoriale pe blog. E un procent care acopera sa zicem cheltuielile cu casa si la final ramane un pol de-o ciorba si-o cinzeaca de tuica. A ramas cam aceeasi situatie ca in 2013 pentru ca imi place sa traiesc cat timp si cei din jurul meu traiesc alaturi de mine. Nu pot urca pe un munte pe care sa-l cuceresc fara sa-i am pe cei dragi alaturi de mine. Nu ma pot bucura de bani ca si victorie cand in jurul meu e nacaz. Incerc sa aduc totul la un numitor comun pentru a multumi si capra si varza. Dar una peste alta 2016 e un am in care simt ca m-am maturizat din ceea ce priveste castigurile cu munca online. Am ajuns la varsta online in care pot sa merg pe ape. Măi fănele, stai mai incet că mi-o iesit sufletul urmărindu-te cum urci muntele! Ș-au mai apărut și caprele! Nu mi-ai zis că ai si varză in grădină! Deci sarmalele le mănânci singur, ăh? Mno, una peste alta, ori ești extraterestru, ori am avut dreptate când ți-am zis Făt-Frumos. Pe bune? Mergi pe ape? Mno, eu nici să înot nu știu, da’ tu mergi acolo, ai grijă doar, să nu te impiedici de vreo spumă, ceva… .

Io: Amintești de o grămadă de proiecte. Le începi, abandonezi. Nehotărâre? Plictiseală? Renunți cu usurință sau… forțat de imprejurări?
Fănel: Le incep si-mi place sa le gandesc, dar ajung cu proiectele in zona in care necesita investitie si putere de risc. Imi place sa risc banii in multe alte treburi, dar nu mi-am putut niciodata infrange frica de a investi intr-un proiect online. Una la mana ca dupa calculele mele economice investitia este mult prea mare si castigurile vin foarte greu. Si doi la mana multe dintre proiecte am fost fortat de imprejurari sa le abandonez pentru ca pe drum veneau diverse teme ale vietii reale pe care trebuia sa le abordez cu seriozitate. Intre munca mea online si viata mea reala, pun mare pret pe viata mea reala. Lucruri vin, lucruri pleaca. Am incheiat capitolele respective si am trecut mai departe. Nu e plictiseala cat este supraaglomerare de activitati. Mda, Fănel ocupatu’  te cheamă. Dar… nu pot să nu te admir pentru faptul că faci distinctie între real și virtual. Spre deosebire de… alții.

Io: ”… 2010 este cel care mi-a aratat ca daca ai continuitate intr-o idee poti chiar sa reusesti.” Iți lipsește. uneori, ”continuitatea”?
Fănel: Continuitatea asta tine ca lucrurile din jur sa fie stabile. In momentul in care te apuci de un astfel de lucru online nu ai mama, nu ai tata, nu ai frati si n-ai surori. Calci pe cadavre pentru a reusi sa duci proiectul la bun sfarsit. Imi lipseste abilitatea sa parasesc orice fiinta umana pentru a ma dedica succesului. Mai bine un esec am meu personal si liniste in jurul meu decat eu de succes si castelul din jur daramat si dus la groapa de gunoi. Nu poti plange pentru ce a trecut, trebuie sa privesti in viitor. In 2010 am constatat ca puteam face mai mult daca renuntam la tot ce ti-am povestit mai sus. Nu e o lipsa a continuitatii cat e vorba de o lipsa de dorinta sa fac asta in detrimentul unor lucruri care facute la timpul lor iti aduc beneficiu sufletesc pe termen lung. Poate ca nu e timpul si nici momentul sa stralucesc atat de tare in lumea online. Poate ca toate proiectele sunt experiente care duc la proiectul alfa ce va urma. Imi aduc aminte ca am citit intr-unul dintre jurnalele unui mare scriitor( acum nu-mi aduc aminte care) despre faptul ca ajungea cu unele scrieri intr-un impas atat de mare incat parasea cartea la modul ca-i dadea foc si se apuca de alta. Spunea ca ciornele scrise si aruncate in sertar ii secau inspiratia pentru urmatorul roman. Cam asa si eu cu munca mea online. Dau foc ca sa-mi eliberez spatiul de stocare pentru urmatoarea miscare.   Las’ bre, că de strălucire ai timp!  Dar cu focul… ai grijă, și timpul arde. La fel ca ciornele scriitorului tău. Și nu-l mai poți nici aduce inapoi, nici rescrie, nici cumpăra altul. Știu eu! 😉

Io: Se spune că bloggerii sunt formatori de opinie. Părere?
Fănel: Da sunt formatori de opinie. Dar mai presus de formatorul de opinie blogger, multi sunt deformatori de opinie. Sunt putine voci care formeaza o opinie la noi fara sa aiba in spate un feedback de jurnalist. Sa fim seriosi in afara de cativa care au avut talent si au scris din pasiune, masa cea mai mare de bloggeri vine din presa. Au fost oameni care au lucrat in presa online sau printata si care au schimbat macazul catre lumea online. Chiar si eu prin 2008 am fost cooptat in redactia ziare.com datorita faptului ca scriam pe un blog si ca cineva a pus o vorba buna pentru mine acolo. In vremea de inceput ale blogosferei cand se incarca o substituire de bugete de la ziare catre bloguri era un adevarat razboi si un clickbait intre blogger si ziare. Tarziu a incetat acest conflict cand majoritatea au aterizat prin curti de trusturi media si cand o mare parte din jurnalistii cu renume de presa au cotit-o spre platforme de blog pentru a forma opinia in nume propriu. Deci… sunt. Sper că nu toți! Doamne fere, la cât de inveninați sunt unii în scrierile lor… . Brrrr!

Io: Tu ești? (de)formator de opinie?
Fănel: Sunt formator de opinie pentru un grup restrans de oameni din jurul meu. Incerc sa ajung formator de opinie pentru cati mai multi oameni pot. Uneori formez opinii in ceea ce priveste situatii sociale si politice, dar niciodata nu am deformat o opinie contra unei sume de bani. Sunt multe voci in lumea asta online care sunt platite sa deformeze o realitate pentru a tine un pachet de oameni ocupati cu o problema inexistenta. Nu am achiesat niciodata la astfel de lucruri. Pur si simplu nu mi se pare corect sa fac acest lucru. Poate singurul lucru pe care-l fac e ca fac reclama din cand in cand unor produse pe blog si pot spune ca deformez o opinie. Insa de fiecare data cand o fac ma interesez de proiect si incerc sa ma tin departe de proiectele controversate care aduc atingere principiilor mele.  Aha, grup restrâns. Adică mamă-tată, nepoți și doi vecini.  Achiesat??? Să moară Veta dacă știu ce-i aia! Stai așea!  ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Rar) 1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție. 2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr.: -chi-e-] – V. achiesa – zice dex-ul. O să mi-l leg de gât. O să dorm cu el. Îl pun lângă icoană!  Dex-ul, de el vorbesc! Măh Fănele, zi-mi dreaq pe limba mea! Formezi rar, deformezi bine! Asta… nu deformezi dacă nu-i bine!

Io: Ochii? Tot căprui? Hait! Car’ pana mea ai întrebat asta?  Mno, răspunde Fănele, e lumea curioasă!
Fănel: Ultima data cand m-am uitat in oglinda tot asa aratau. Pot sa descriu lucruri complexe, dar ma poti incuia cu intrebari simple, gen „Ce culoare au ochii tai?!” Vorba cuiva : Hopaaa :))) Răspuns scurt. Cel mai scurt de până acum.  Așa deci… bine de ținut minte :)))

Io: Ne-ai spus deja că scrii advertoriale. Despre orice? Ai limite, chestii despre care refuzi să scrii, indiferent de suma pe care a-i primi-o?
Fănel: Da. Chiar vara asta am fost ofertat sa scriu despre videochat. Am o parere destul de proasta despre acest business. Drept pentru care am refuzat sa scriu. Nu pot face reclama unui lucru care practic se vinde aproape singur. In plus cred ca multe sunt paravane pentru case de prostitutie. Toata lumea stie, dar nimeni nu face nimic. Asta este una dintre limitele mele. Nu pot scrie despre proiecte controversate in care sunt implicate persoane dubioase. N-as putea niciodata sa scriu despre beneficiile extragerii de aur la Rosia Montana cu RMCG. Indiferent de suma. Ok… tu știi mai bine despre ce vrei și poți scrie.

Io: De ce nu eşti însurat? Sau eşti? Băi, nu eu am întrebat! Eu mă concentram la o intrebare inteligentă!
Fănel: Nu sunt. N-am gasit inca persoana cu care sa-mi mananc zilele pana cand moartea ne va desparti. Alt răspuns scurt 🙂 Mno, caută! Să-ți mănânci zilele??? Stai locului, încă o remarcă de-asta și fug toate din calea ta! 

Io: Cum îți alegi subiectele?
Fănel: De cele mai multe ori se aleg singure. Ori sunt subiecte fierbinti care se intampla in societate, ori in momentul in care mi se intampla o treaba o pun pe hartia electronica de cum ajung acasa. Nu e un casting de subiecte. Ele vin si pleaca. Se intampla sa scriu subiecte kilometrice care nu vad tiparul cazand sub securea propriei cenzuri. Uneori dupa ce scriu textu si-l citesc ma oboseste atat de tare incat il sterg. Cele mai multe texte le scriu intr-o singura suflare pentru ca altfel isi pierd din prospetime. Mno, o parte din răspunsul ăsta merge perfect la întrebarea anterioară sau mi se pare mie? Just kidding!

Io: Cum ai defini stilul în care scrii?
Fănel: Smuls. Nu am un stil anume in care scriu. Cand am subiecte care ma supara pun patima in cuvinte si imi pierd gandurile in texte lungi si simandicoase, iar cand am subiecte moderate ca si patima scriu boem si agale ca un prozator de cafenea. In general imi place sa fac o poveste in ceea ce scriu. Sunt un povestitor esuat in texte incalcite. :))) Descrierea perfectă!  Prozator de cafenea? Nu de-ăla de grădină cu zarzavaturi? Sorry, nu pot să mă abțin :)) 

Io: Cum vezi blogosfera românească?
Fănel: O vad. Nu exista o blogosfera. Exista oaze de blogosfera in care fiecare isi incearca norocul cum poate. Exista dinozauri care inca mai sunt in putere si care s-au retras intr-o viata boema de famile, dar exista si cei care au ajuns la maturitatea online in care copilaresc prin blogosfera ca pe vremurile de la inceput. Lumea vine, lume pleaca. Fiecare isi incearca norocul sa-si gaseasca drumul catre un castig sau catre un grup de prieteni cu care sa hoinareasca. Marea majoritate s-au maturizat si au inceput sa inteleaga ca trebuie sa-si gaseasca o nisa pentru care sunt facuti. Altii au cotit la 360 de grade intrand in lumea mult mai proaspata a video blog-urilor(noua mea obsesie pe care o studiez). Blogosfera romaneasca s-a maturizat si a intrat intr-un ritm de pilot automat in care certurile nu-si mai au locul. S-a format o masa omogena care se autocurata singura. No comment, că-i despre cum o vezi tu.

Io: Că tot veni vorba de videobloguri, ăsta e viitorul bloggingului?
Fănel: Asta e viitorul celor sub 30 de ani. Noi astia dinozaurii nu avem sanse prea mari. Vad ca copilarimea ce vine din spate se formeaza mult mai repede si invata intr-un ritm rapid sa vorbeasca in fata camerei. Exista si uscaturi in padurea asta a youtube-rilor, dar padure fara uscaturi se pare ca nu prea se poate. Asa ca viitorul este al nostru si al lor. Vlogger-ul face brandawerness iar blogger-ul ajuta la mentinerea in piata cautarilor.  Hmm, ce nașpa! Deci peste vreo… ani, o să iau interviuri la copilașii cu bube vorbitoare? Asta… vorbitori cu bube. Nu! Vorbitori la camere, asta am vrut să zic! Chhhh… .

Io: Dac-ar fi să dai un anunț la ”matrimoniale”, cum ar suna? No, jur pe Sfântu Dex că e ultima intrebare… pe lângă gard!
Fănel: N-as da anunt la matrimoniale. Nu ma pot vinde pe mine. Si-n plus nu cred in astfel de proiecte. Atunci cand e cazul lucrurile se intampla trebuie sa dai doar ocazia ca sa se poata intampla. Dar de dragul jocului ca sa ne jucam sa zicem ca ar suna asa:”Salut sunt Stefan si caut o persoana cu care sa-mi impart zilele pentru tot restul vietii. Imi place sa traiesc in permanenta intr-o cautare a adevarului si sa alerg dupa himere acolo unde poate nu exista. Nu ma sustrag de la muncile casnice pretextand ca alerg dupa Pokemoni verzi pe pereti. Astept provincia negresit!” :))) Deci… săriți dragi domnișoare din provincie! Mno, să sperăm că citesc interviul ăsta muuulte fete. Si că vei fi invadat de cereri :))) Te nășesc, jur! Tot pe Dex! :)))

Io: ”…apreciez cand vad un text bine scris si nu tin ranchiuna chiar daca m-am contrat in diverse momente…” Pe cine\ce citești?
Fănel: Pe oricine. Cel mai mult imi place sa citesc pe cei ce ma urasc. Sa scormonesc in sufletul lor. De-a lungul timpului petrecut pe net am fost banat de pe diverse medii sociale de diverse personalitati ale lumii online. Astfel ca mi-a placut sa-i urmaresc pe mai departe fara sa interactionez cu ei. Bine, poate uneori la ocazii speciale am interactionat fiind atacat in mod precis. Prin natura a ceea ce fac citesc in principiu cam tot ce inseamna blog si studiez pentru diverse alte activitati conexe de care vorbeam la un punct mai sus. In particular prin intermediul mediilor de socializare descopar pe zi ce trece blog-uri noi pe care sa le trec la lista de urmarit. Trebuie sa am in permanenta noi oportunitati de prezentat in piata pentru cei ce sunt interesati de colaborari. Hm… Iată o altă față a lui Fănel. Urăsc, scormonesc, studiez… . Nu-s cuvinte cam serioase?  Mno, parcă îmi trece cheful de blogging.

Io: Enumeră patru defecte pe care le are Ștefan, trei pe care le are Fănel
Fănel: Stefan e nerabdator, pune etichete rapid, traieste intr-un negativism constant si nu suporta banii. Fanel in schimb e pus pe cearta mai tot timpul, nu e constant in proiectele pe care le deruleaza pe internet si are bipolaritate in ceea ce priveste numarul de oameni pe care ii urmareste pe mediile sociale. Oaileeeeiiii… . Pe bune? Tu vrei să mă sperii! Mno, fiecare cu defectele lui. Tu, dacă ți le recunoști, și o faci, se vede, bravo ție! 

Io: Plagiatul? In blogging. Există?
Fănel: O da. Exista si chiar sunt surprins ca mai exista inca oameni care copiaza texte cu totul de la unul la altul. Blogging-ul e o alergatura continua dupa continut. Pe masura ce masa de bloggeri a crescut, motoarele de cautare si-au ascutit tot mai tare simturile pentru amirosi frauda. Cei ce intra in prezent in lupta pentru continut nu stiu lucrurile asa cum sunt in mediul online. Astfel ca intrand in piata cu un plagiat risti sa-ti periclitezi existenta in online. Si chiar daca ai impresia ca ti-ai acoperit toate urmele pe internet tot se va gasi unul care sa te demaste pentru cine ai fost si ce ai facut. E un mediu protejat si neprotejat in acelasi timp. Un continut original si sanatos te va ajuta mereu sa ajungi sus in top. Plagiatul a fost un joc in vremurile de inceput cand nu existau reguli si nici jucatori atat de multi. Good point!

Io: Sus în top? Există așa ceva?
Fănel: Nu exista sus in top. Exista site-uri de moment. Nu poti compara amploarea unui Vlad Petreanu, Mircea Badea, Cabral sau alte personalitati care si-au facut blog si au o oarecare notorietate cu unul care a venit de pe strada si scrie. Sunt cateva varfuri frumoase care au aparut de niciunde si se mentin acolo prin continut original si care are priza la public. Daca vrei un top poti urmari topul zelist.ro! Vârfuri? De munți? De sulițe? Vârful degetelor? Ești conștient că, deși au conținut original, calitatea conținutului acestor vârfuri e aproape nulă?

Io: Mno,unul cei trei pe care i-ai amintit îi… varză. Sincer, prefer pe unul venit ”de pe stradă” Care scrie cu pasiune. Chiar dacă nu are multe de spus. Apropos, cu ce echipă de fotbal ții?
Fănel: De mic copil sunt stelist, dar in timp am ajuns sa tin si cu alte echipe. Dar sunt si voi ramane stelist. Restul sunt iubiri de o vara. Hopaaaaaa, vorba amicului :))

Io: Hmmm… Steaua lui Becali… . Vai Steaua lui! Iubiri de-o vară? Toamna n-are iubiri?
Fănel: Eu nu tin cu Steaua lui Becali tin cu Steaua pentru ca am crescut in Militari cu discutii despre Lacatus, Hagi, Duckadam… Gigi a venit mult mai tarziu. Si pana la urma e cam singurul care a cam furat si a investit si intr-o echipa de fotbal pana in punctul in care a facut si performanta. Restul inca se pregatesc pentru ceva campionate internationale. :))
Toamna incepi sa te imbraci si iubirile nu se mai nasc atat de rapid. In plus mirosul de muraturi si dulceturi iti ascund simturile de indragostire. Doar mustul si promisiunea vinului iti pot prevesti ca pe iarna s-ar putea sa gasesti un suflet care sa-si doreasca sa-i incalzesti mainile si obrajii cu saruturi pasionale. Mno, despre Gigi furăciosul putem spune multe, despre Gigi oierul… și mai multe, la fotbal nu mă bag că-s… cam ca Steaua lui Gigi :))) Daaaar, despre toamna pe care mi-o explici acilea…  Băi Fănele, dă-o dreaq de treabă, pân’ acu udași zarzavatul și-acu’ vinzi castraveți?  Wake-up, o să rămâi ne-nsurat! :))))

Io: De ce ai acceptat interviul?
Fănel: Pentru ca m-ai rugat frumos. Nu se putea sa refuz. Si in plus reprezinta o oportunitate sa ajunga slova mea la cat mai multa lume. Eram nebun sa refuz o asemenea oferta.

Io: :)))))))))) funny!
Fănel: Mediul online inseamna ca o cautare permanenta de noi si noi cititori. Ok… dacă zici tu!

Io: Toamna incepi sa te imbraci si iubirile nu se mai nasc atat de rapid???? Îmi rămase gându’ la toamnă, ce vreți?!
Fănel: Ochi-inima-creier. La schimbare de temperatura dintre vara si toamna(nu vorbim de toamna asta care e o vara prelungita) si creierul sufera anumite iesiri in decor. Iese din poezia de vara in care vedea ici colo trupuri dezgolite si inima ii zburda mult mai rapid catre o indragostire( asta e iubirea exprimata inginereste…mi-a zis un coleg acum ceva vreme ca eu sunt mai mult inginer decat economist) decat in toamna. In plus e stiut ca schimbarile de temperatura inversa aduc schimbari de morocaneala a organismului stiind ca se pregateste de un timp rece si umed. Mno, hai c-ai dat-o la-ntors.Ce făcuși cu poetu’? Mustu’? Vinu’? Mda, aia e, te-ai trezit repede. Bună ancoră ai in realitate 😉

Io: O intrebare pe care am omis-o sau la care ai fi dorit să răspunzi? Pune-o tu și dă-ne și răspuns la ea
Fănel: Cat de greu este sa postezi in continuare pe un blog dupa ce facebook-ul si alte medii sociale iti ofera o alternativa perfecta la a posta oricand si fara prea mari batai de cap cum o reprezinta un blog?! Mediile sociale sunt medii facile in care se pot lasa mesaje si care se pot arunca rapid in agora internetului. Blog-ul reprezinta o carte de vizita care nu fuge in viteza unui timeline de mediu social pentru a putea fi vizualizat azi si poate cel mult maine. Postezi in mediul social informatie facila de zi cu zi si mergi pe blog pentru a posta lucrurile cu adevarat importante. No comment, că n-am întrebat io!

Mno, dacă vreunul dintre voi a ajuns la finalul acestui interviu cu Ștefan-Valentin Manea, merită aplauze. Dacă v-a plăcut cum, ce și cât a răspuns Stefan, meritați aplauze. Dacă vreți să-l mai citiți, mergeți pe linkuri și… citiți. Eu doar vi l-am adus, v-am făcut cunoștință cu el. Mai departe… sunteți majori, știți ce aveți de făcut.  Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc că mi-a suportat cu stoicism intrebările (apropos, le-am… omis din interviu pe unele). Mulțumesc, Ștefan!