Nu mai e niciun secret, ne-am mutat cu toții vietile pe Facebook. Suntem supărați? Ne e dor de copacul sub care făceam pipi când eram mici? Ne doare un deget? Ne-am supărat pe soț, pe viață, pe aerul respirat? Vecinu’ face zgomot? Îi scârțâie patul? Pute cineva in autobuz? A întârziat tramvaiu’? Îți cade părul? Nu-i nevoie să ne plângem cuiva anume, putem pur și simplu să postăm pe Fb. Cu cât e statusul mai plin de patos, cu atât ne trece mai repede necazul și vine altul. Că astea vin in valuri. Nepoftite. Neașteptate. Exasperante.
Dacă prietenii din listă nu sunt receptivi la necazurile noastre, postăm in grupuri.
Slavă Domnului, facebookul e plin de grupuri. Dorul are grupuri: dor de casă, dor de tine, dor de mamă, etc. Te doare? Durerea e grupată și ea: durerea sufletului, durerea unei pierderi sau… pur si simplu durere. N-am gasit niciunul pentru durere de cap, dar sigur n-am căutat bine, tocmai pentru că durerea nu-mi dădea pace.
Dacă a dat peste tine pioșenia sau o tragedie iar la biserică e-nchis, nu intra in panică! Intră pe Fb și adresează-i-te direct lui Dumnezeu. Are pagină până și el! Nu vrei să apelezi direct la el, ți-e teamă că are de făcut ceva important și ți-e jenă să-l deranjezi? Nu-i nimic, iți stau la dispozițit Sfântul Nectarie, Sfântul Vasile, până și Sfântul Duh.
Simți că ți se apropie sfârșitul? Nu-i bai! Porțile Raiului și Flăcările Iadului sunt la dispoziția ta. Ce zici? O să-ți dai duhul, crezi că-i de stat la coadă pe-acolo și tu n-ai timp de pierdut? Nu, stai liniștit, grupul cu pricina e deschis oricui și nu are decat 13 membri. Un singur like și ești intrat pe lumea cealaltă.
Mno, nu ești nici pe moarte, nici nu vrei să te rogi, dar ești supărat că ăla de la etajul 3 face nuntă azi și tocmai ce-au aterizat nuntașii cu muzicanții aferenți să-l ia de-acasă, exact când tu plănuiai să asculți Mozart în surdină și să visezi că ești rege, deși pe tron n-ai mai stat de vreo 5 zile din cauză de constipație? Nu-i bai! Poți merge pe Grupul împotriva nunților la scara blocului să-ți verși acolo amarul. Acu’, pe bune, dă-o dreaq de tradiție! Dacă ții neapărat să te însori, fă-o în pădure! Nu deranja vecinii! Sau ții neapărat să afle tot cartierul că ai pus mâna pe Maricica și nu mai tre’ să vă intâlniți pe-ascuns ca să… una-alta?
Vedeți, intr-un fel sau altul, viața cu tot ce e-n ea, inclusiv cu noi, oamenii, s-a mutat pe Fb. Poze, torturi, animale, sentimente. Tot. Ne-am mutat cu toții. De la mic la mare. De la prost la deștept. De la nebun la… nebun. Și încă mai sunt locuri disponibile. Că-i mare grădina. Ograda. Curtea. Și au și ele pagini.
Eu m-am mutat înapoi în mine anul trecut, cand am închis contul de fb. E deja suprapopulat fb și tot mai poluat.
Cred că ți-a trebuit mult curaj! Cum trăieşti? Nu-ți lipsesc florile, pisicile? Deloc-deloc? Hmmm… eu n-aş putea să renunț 🙂
Tocmai! Acum am timp sa ma joc cu pisicile mele reale si drăgălașe, dar și să miros, admir, visez, compun printre trandafirii mei. Tot reali!
Nu-mi lipsește! Mai ales ca nu-s prea…socia(bi)lă de fel 😀
Bine de tine. Si de pisici. 🙂
Io nu. Io-s aci. Dacă rămân singură (deşi nu cred), promit să fac economie la lumină 😀
Eu nu am mai avut activitate serioasă pe FB de pe vremea când nu era cu diezul ăla. Aşa că nu ştiu ce înseamnă #io’nu-spefb# 😀
Potecuță, știu că nu ești. Dar nu ți-e dor? Nu te macină curiozitatea să mai vezi ce au alții prin case. ce mănâncă, care cu cine s-a pupat? Mno, nu înteleg cum poți să trăiești așa :)))
Ma descurc fara FB, am o luna deja si imi este bine. 🙂
Văd, văd! Rezistă, nu pierzi nimic 🙂
Eu sunt inca pe facebook… am doua conturi… si sunt in multe grupuri… dar reusesc sa nu fiu doar acolo. activitatea mea este redusa si uneori ma gandesc oare cum pot unii sa posteze… vorba ta… despre orice nimic din viata lor… siiiiiii… am descoperit ca oamenii cumpara, citesc si vizualizeaza orice, oricand si oricat in si din lumea virtuala… Asta nu stiu daca e de bine sau de rau 🙂
ce voiam sa spun este ca ma mentin pe linia de plutire si nu am facut o dependenta din asta… :*
Două? Hmmm… . Bine de tine, eu, de exempulu, am ceva dependență in materie. Și nu incerc să renunț, îmi face bine idioțenia unora, câteodată special îi caut sa să văd cum se mai dau în stambă. O fi grav? Neee, am și eu o latură mai… curioasă 🙂
Ei, nu ne-am mutat chiar toți. Eu mă simt pe fb ca nimeni în drum. Nu pentru că idioțenii. Cred că sunt agorafobă.
:))) Te obișnuiești, cu timpul