Cumpăr timp

Cumpăr timp. Vreau să cumpăr. Cel pe care-l am nu-mi ajunge. De ce? Pentru că, uneori, îl cam irosesc aiurea. Sau de cele mai multe ori. N-am timp suficient să merg la un film, dar am suficient cât să bănănăi pe fb. N-am timp să dorm dar am suficient să vorbesc la telefon cu orele. N-am timp să îmi aduc aminte să mănânc, dar am pentru fumat. N-am timp să scriu dar multe ore le petrec citindu-i pe alții.

Așadar, cumpăr timp. Ca să-l folosesc tot stând pe fb, la telefon, fumând, citind. No, nu vă inchipuiți că citesc cine-știe ce romane. Nop, citesc postări, articole, ceva ziare. Analizez, cu mintea mea îngustă, ce și de ce scriu alții. Credeți că am ajuns la vreo concluzie? Da’ de unde?! Starea mea de buimăceală se adâncește. Unii scriu frumos, prea frumos, alții urât, prea urât. Unii au scris dar nu mai scriu, alții au scris, mai scriu, dar le văd plictiseala din cuvinte și știu că n-o vor mai face prea mult timp. Unii scriu de mult timp și, spre surprinderea mea, nu renunță. Iși inșiră cuvințelele în articole de 3-4 lei, iși dau cu părerea despre toate, din când în când mai scapă câte o expresie genială și… continuă să scrie.

Dintre toți cei care scriu, cel mai mult îmi plac indignații. Nemulțumiții de viață, de oameni, de tot și de toate. Cu ei n-ai cum să nu te plictisești. Scrierile lor sunt ca o muzică. Nu, nu ca o muzică. Ca un refren. Se repetă, mecanic aproape, și ca ton, și ca… zicere. La ei nu vei rămâne niciodată surprins. Nici măcar nu trebuie să-ti consumi prea mult timp, au ziceri scurte. Scurte și rele. Nu-i nevoie să citești de două ori, nici să meditezi. Părerea lui ( a celui care scrie) o stii deja, din articolele precedente, deși nu i-ai citit decât două. E fermă, nu lasă loc de toleranță, de analiză, de înțelegere. Nu lasă loc de discuție, nu cere să fie convins de contrariu, nu acceptă că lumea e mare, diversă și nu putem gândi sau acționa toți la fel. Am spus că-mi plac? Da, așa am spus, îmi plac. Pentru că nu trebuie să citesc tot. Trei rânduri mi-s suficiente, economisesc timp ca să pot face altceva.

Timpul economisit, in care alții scriu, eu muncesc, vorbesc la telefon, citesc, fumez. Mă opresc doar ca să-mi verific ceasul, să stiu cât timp am irosit. Timpul meu. Și, de fiecare dată, nu incetez să mă mir cum mi se scurge timpul. Am din ce in ce mai puțin și m-am gândit să cumpăr.

Cumpăr timp. Nu promit însă că-l voi folosi in scopuri nobile. Pentru că apoi mă voi simți datoare să-mi țin promisiunea. Și nici pentru asta n-am timp.

 

Subscribe
Notify of
guest
10 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Racolța Petru
Racolța Petru
7 years ago

Ți-l trimit prin e-mail sau prin fax? 🙂

Poteci de dor
Poteci de dor
7 years ago

Dau din al meu dar nu prea mult. Oleacă, aşa 😉

Mamica Mariei
Mamica Mariei
7 years ago

Dau si eu… putin asa… din putinul meu… ca nici eu nu stau mai bine la capitolul asta… si nici nu cer bani pe el… iti las aici, pe blog, o ora… n-am mai mult. :*

rudia
rudia
7 years ago

Doamne! Să nu fii zgârcit, Comentatorule-amatorule! Dacă găsești, ia-mi și mie un kil, pe datorie! Zău! Plătesc bine! În rate!

rudia
rudia
7 years ago
Reply to  rudia

Măcar olecuță acolo… por favor!