Nr.14 Radu Țuglea

Intervievatul cu numarul 14 este un blogger. Il cheama Radu Țuglea. Il ştiți? Eu da, de ceva vreme. Şi dacă tot il ştiu eu şi voi (poate) nu, i-am luat un interviu. Ca să-l cunoastem mai bine. Să ştim cine e, de ce scrie, şi-alte de-astea, de oameni băgăcioşi. Ne va spune oare cum e treba cu blogurile, blogăritul şi norii de pe cerul violet? Haideți să vedem!

Io: Cine/cum eşti, ca om?

Radu: Sunt român! Spun asta nu dintr-un măreţ patriotism ci datorită faptului că tatăl meu a fost ofiţer, aşa că de mic copil m-am plimbat dintr-o garnizoană-n alta. În plus, el este muntean, mama moldoveancă, eu prin naştere oltean şi locuiesc în Constanţa. Momentan… În rest un om obişnuit cu multe calităţi, zic eu şi cu defecte, zic alţii. Am o amică din anii liceului care mă tot şicanează cu tema aceasta dar când o rog să-mi precizeze un singur defect, nu de alta dar să iau măsuri să-l corectez, îmi răspunde invariabil: „Nu ştiu, mă, dar toţi avem defecte!”
În rest frumos, deştept şi modest că aşa m-a învăţat mama să spun când eram mic şi cu mici dar nebănuite şi multe încă nedescoperite talente, aş zice eu. Aaa, da recunosc, sunt un leneş creativ.
De formaţie sunt inginer mecanic, poate de aici spiritul analitic. Clar că toți avem defecte, Radule. Bine, eu nu, nici tu, nici cei care vor citi interviul. Leneş creativ? Cum vine asta? Iți foloseşti imaginația ca să-ți scuzi lenea? Sau te dai leneş de dragul creativității? Frumos zici? Şi modest? Bă nene, da’ s-a rasturnat caru’ cu modestie fix pe bogu’ meu?

Io: Dar ca blogger?

Radu: Cam la fel! Probabil puţin mai autocenzurat. Citez din pagina „Despre mine” de pe blog: Îmi plac comentariile (sunt vorbăreţ), îmi plac laudele (cele meritate, desigur), suport stoic înjurăturile (neapărat să fie scrise cu talent, nu de alta, măcar să mai învăţ şi eu ceva). Tot aşa, deştept, frumos, plimbat, modest? Nus’ cum arată o injuratură de-aia, la mine n-a fost cazul, dar nu disper. Zici ca inveți? Nu ştii injurături? Vin’ bre că te-nvață mandea!

Io: Cât de des se intâlnesc omul cu bloggerul?

Radu: Pe aici circulă o vorbă: La C-ţa vântul bate de două ori pe an. Jumătate din timp dinspre uscat spre mare iar în rest dinspre mare spre uscat. Deci răspunsul meu este: de două ori pe an! 🙂 Aha! Deci… da… de două ori. Sau pe-acilea e vreo şmecherie? C-ta? Ce făcusi bre, ai mâncat centru’ orasului? Lăsaşi doar marea si uscatu’! Bătea vantu’ şi au zburat literele?

Io: Câte bloguri ai? De ce?

Radu: Am 5-6. Unul despre cum se fac lumânările aproape abandonat, al doilea tot de nişă, despre sistemul de curăţenie Kirby, al treilea cel pe care m-ai găsit (Dincolo de nori), probabil şi cel mai cunoscut iar celelalte sunt nişă în nişă aşa că nu se pun. De ce? Păi fiecare are utilitatea lui. Altu’! Cum 5-6? Fratele meu intru blogareală!  Ai 5 sau 6? Sau al şaselea e al tau da’ nu prea? Esti gravid şi nu vrei să zici până nu-l auzi ca orăcăie? Sau ai şase şi unu-şi dă duhul iar tu te pregătesti sufleteşte pentru pierdere? Priponeşte bre blogurile, că ți le ia vântu’. Sau valu’. Şi te trezeşti cu 7-8. Bine că ai unu’ cu lumânări. Lumânări??? Ai abandonat lumânăile? Stinse, sper! Sau las’, doar n-o lua foc  blogu’.

Io: Care/când a fost primul articol pe care l-ai scris?

Radu: Un articol despre altfel de lumânări de nuntă (pe vremea aia aveam o firmă cu obiect de activitate secundar producţie de lumânări decorative şi conexe) şi a fost un articol de promovare a unui produs nou pe un blog care a fost conceput ca o modalitate de a face cunoscută firma. Deşi nu aveam nici un fel de cunoştinţe despre blogging (nici alţii) în scurta perioadă care a funcţionat (până în 2010 de când e aproape abandonat) a avut rezultate notabile materializate în comenzi. Curios este faptul că deşi am anunţat că nu voi mai scrie pe el trezeşte şi acum, după 6 ani de inactivitate, destul interes, desigur din partea unui public interesat. Când? Pe 06.06.2008. Dar 6-0=6, 6-0=6, 8-2=6. Poate de asta nu a avut viaţă mai lungă şi mai liniştită. Dar nici nu mă îndur să îl şterg, acolo sunt multe din creaţiile echipei cu care am lucrat. Da-ți plac cifrele, nu glumă! Păi şi aşa notabile au fost rezultatele de l-ai abandonat? Veeezi? Te-a plimbat tăticu’ când erai mic şi nici acu n-ai stare, faci blog, abandonezi, faci lumânări, le stingi… . Nu, pe bune, n-ai lasat vreo lumânare aprinsa pe-acolo, nu? Nu de alta, dar se intinde focu’ si-mi gasesc blogu’ scrum dimineața. A, e pe blogspot? La’s bre să arda, aia n-au nici butoane de like, nici stelute, se mai incinge atmosfera oleacă.

Io: Cum ți-ai descrie stilul in care scrii?

Radu: Versatil. Dar nu în sensul în care îl dă dex-ul cuvântului. Aş spune că se poate plia pe aproape orice.
Dacă reuşesc să stârnesc cititorului măcar umbra unui zâmbet înseamnă că în mare parte mi-am făcut treaba. Good job! Keep going!

Io:Eşti mulțumit de felul in care scrii? Poți mai mult, mai bine?

Radu: Mereu când am terminat articolul. Ce se întâmplă după publicare când le recitesc e cu totul altă poveste! Dacă pot mai mult, mai bine? Cu toţi spunem aşa, cred. 🙂 Mie-mi zici?! Si io zic că pot, că dreg , că opresc vântu’ si… nimic. Tot aşa bate!

Io: Scrii cu/din pasiune sau …?

Radu: Şi, şi! 🙂 Uite că nu ştiu dacă în cazul ăsta se acceptă virgula! Dacă greşesc sper să am parte de indulgenţă! Şi pe tine te-a atins isteria virgulei? Pune-o, nu strică. Mie-mi plac virgulele, le pun si când respir, aşa că indulgență maximă! Deşi cred că-i bine pusă. O fi?

 

Io: Advertoriale. Ce parere ai despre ele? Tu scrii pe bani? De ce?

Radu: Că există şi fac parte din blogosferă, într-un fel sau altul cu toţii scriem advertoriale! Că unele sunt bune, altele sunt sub orice critică. Că unele sunt documentate altele nu. Scriu şi articole plătite, desigur (atenţie cele de la concursuri nu intră în aceeaşi categorie) dar nu orice. De ce? Păi cum spune vorba aia: „Cine a spus că nu are nevoie de bani nu ştie de unde să-şi facă cumpărăturile!” Nu comentez ca ai dreptate. 

Io: Pot afecta in vreun fel un blog acest tip de articole?

Radu: O să răspund cu o altă întrebare. Poţi să-mi dai, te rog, un exemplu de o publicaţie sau emisiune care a pierdut din tiraj/audienţă exclusiv din cauza reclamelor? Normal că pot să-ti dau exemple! Pe mine m-au pierdut, că nu mă mai uit/citesc deloc. Bine, nu din cauza reclamelor, da’ tre să zic si io ceva, nu?  Cum? Unde-s exemplele? Ăăă… erau aici, da’ nu le mai găsesc.

Io: Participi la concursuri de blogging? De ce?

Radu: Ooo, da! M-ai prins cu una din plăcerile mele vinovate! Ador competiţia şi erupţiile de creativitate! Erupții? Se lasă cu bube? Oailei… . Contagioase? Nu vrei să te muti in parte-astalaltă, că bate vântu dinspre mare şi mă pomenesc cu vreo bubă creativă in creştet… .

Io: Dacă participi, care a fost cel mai consistent premiu câştigat?

Radu: Cele mai consistente premii le-am câştigat la Orkestra! Au fost două de acelaşi ordin de mărime! Păcat că nu mai există! Din punctul meu de vedere alături de SuperBlog sunt cele mai transparente competiţii la care am participat. Atenţie nu am spus şi cele mai corecte şi aici mă refer la O. Păcat că la SB n-am lipici la jurii, căci altminteri e distractiv. În rest câştig destul de des premii mici (în jur de 100eur). Primul premiu pe care l-am câştigat mi s-a părut şi cel mai consistent sentimental vorbind, din păcate am şters din greşeală articolul. Am însă rămas articolul următorului premiu! Aşa de transparentă fu Orkestra că dădu ortu’ . Aprinde şi tu o lumânare, ceva, să-i luminezi calea spre raiul blogosferic. Auzi, lumânările care le făceai erau şi ele transparente? Oaileiii, deci transparența ucide? Mă duc să-mi smăcuiesc blogu’ . Nu erau transparente? Ce bine, m-am liniştit, nu-i de la transparență!

Io: Cum ne-ai zugrăvi blogosfera românească? Asta apropo de smăcuit.. .

Radu: Nu sunt în postura de a avea o imagine de ansamblu. Cred totuşi că este pe cale să treacă printr-un nou proces de aşezare. Şi cred că e precum soarele, e loc pentru toţi. Da’ ce, statea in picioare? Mititica, ada’ bre un scaun, a făcut varice de la atâta bâțâială de pe un picior pe altu’! E cu proces? Care-ai dat-o in judecată mă?

Io: Care a fost articolul scris de tine cu cel mai mare impact (comentarii, vizualizări, distribuiri)?

Radu: Dacă vorbim de blogul amintit este vorba de un articol care a participat la un concurs, parcă SB. Articolul se numeşte „Cum am învăţat valoare florilor”, povestea este reală, cu mine în rolul principal. Când m-am uitat ultima oară avea un pic peste 9600 de vizualizări şi un bounce rate mic de tot. Culmea, n-a prins podiumul, nu a fost nici măcar în primele 10. Bine, nici eu nu îl consider a fi cel mai bun articol al meu. Un articol care îmi place mult este Ce-şi doresc bărbaţii Blogu’ amintit? Nu ăla cu lumânări , nu? Ce-şi doresc barbații? Bere! Că-i cald de mori, sunt 9600 de grade in capu’ meu acum. N-a prins podiumu’? Normal, dacă juriul era format din barbați… . Nu era? Auzi, bonce rate ăsta e tot aşa, eruptie de-aia?

Io: Acorzi atenție statisticilor? De ce?

Radu: Păi asta-i întebare? 🙂 Desigur că acord multă atenţie statisticilor şi cred că orice blogger ar trebui s-o facă cu maximă seriozitate. De ce? Altfel cum mi-aş da seama că am greşit şi când trebuie să îndrept ceva? Normal, nu-i intrebare! Era aşa, ca un fel de proba de microfon: doi-zece-doi… .

Io: Cum iți atragi cititorii? Cum iți promovezi articolele?

Radu: De curând am înţeles importanţa reţelelor de socializare şi experimentez intens în sensul acesta! Până acum mă bazam pe alegerea titlului (nu fac la fel ca cei de la Gândul), conţinut şi optimizarea acestuia pentru motoarele de căutare-SEO. Ihi. Daaaa, bine faci. Ce-i aia? Co… mo…  se… . Da-da, zici bine!

Io: Reactiile lor sunt importante?

Radu: Desigur! Acel cititor mi-a dăruit o parte din timpul lui şi este normal să ţin cont de părerea lui. Şi să-i răspund. Din punct de vedere SEO nu cred că are un impact major, dar pot greşi. Aplauze!

Io: Existã un subiect pe care il eviți, despre care un vei scrie niciodata?

Radu: 🙂 Niciodată să nu spui niciodată. Există subiecte de evitat, nu că eu le evit. Şi dacă sunt de evitat nu le voi menţiona nici aici. :))) Raduu,  pot să evit să comentez? Ca să evităm evitarea evitatului care evită? 

Io: Există un subiect căruia ai putea sa-i dedici nenumărate articole?

Radu: În mod sigur, nu. Dar nenumărate nu înseamnă că încă nu le-a numărat cineva? Nu bre, nenumărate inseamnă că incă nu le-ai scris, deci nu pot fi numărate că-s nescrise. A, şi nu-i frumos să răspunzi la o intrebare cu o alta.  E ca şi cum te-ai plictisi şi vrei să scurtezi chinu’ . Vrei? Hai mai stai oleacă, nu mai e mult!

Io: Ce părere au prietenii despre faptul că scrii?

Radu: Îmi lipseşte o doagă, sunt dus cu pluta, m-am prostit la bătrâneţe (deh, ce să le fac dacă ei nu mai pot…). Vrei să mai continui? Nuuu, suficient de clar! Da’ n-au dreptate, nu? Mie mi se pare că esti destul de zdravăn, da na, nu suntem prieteni decât pe Fb.

Io: Ai prieteni in rândul bloggerilor?

Radu: Aşa îmi place să cred! Eu oricum, sunt un prieten loial, doar sunt scorpion şi încă plin! Cum incă plin? Scorpionii se golesc sau ce? Se dezbracă? Se varsă? Mă omule, iar vrei să pleci? Mai stai oleacă, ce naiba atâta grabă? Aaaa, vrei la plaja? Hai că merg si io!

Io: De ce ai acceptat interviul?

Radu: Sincer? Mi-au plăcut comentariile tale citite la celelate interviuri! Şi le-aştept cu interes acum deşi un pic îngrijorat. A, da şi pentru că e primul interviu online! Cum bre ingrijorat? Ce, ai auzit că fur nori? Stai liniştit, p-acilea-i pace, io-s calm, afară-i cald, ursu’ doarme… . Primu’ online? Mă bucur!

Io: A rămas o intrebare nepusă. Ce ai fi dorit să te intreb si un am intrebat? Intreabă şi răspunde. O singură intrebare.

Radu: Ce părere ai despre blogurile de pe platformele gratuite blogspot, wp vs cele de pe domenii proprii?

Este firesc ca un brand să aibă domeniu propriu şi este evident de ce! Însă pentru blogurile personale cred că este mai potrivit din toate punctele de vedere un blog pe platformă gratuită. Ştiu bloguri de pe aiurea cu un trafic ameţitor pe platforme gratuite. Cred că această discuţie este exacerbată în special în România. Eu, de exemplu, am cinci domenii pe .ro pe viaţă dar rămân pe blogspot. Desigur când numele blogului meu va deveni un brand în adevăratul sens al cuvântului voi trece pe domeniu propriu. Până atunci mi s-ar părea că port haine mult prea largi! Nu mă bag că n-am intrebat io. Auzi, da’ care-i treaba cu hainele largi? Că cică vara-i bine să te imbraci lejer… .

Acesta a fost interviul. Radu Țuglea este blogger. Unul amuzant, vioi, care scrie bine. Nu-l laud că cică-i plac laudele. Voi, ca să decideti dacă e sau nu aşa, trebuie să-i vizitati norii, cerul, şi să aflați singuri de ce e violet si nu … verde, caă io am uitat sa-l intreb, mă grabeam să ajung la plajă. Îi mulțumesc pentru interviu şi pentru răspunsuri şi ii doresc să fie sănătos şi să scrie incă o mie de ani. Mulțumesc , Radu!

pe tun la belgrad

Subscribe
Notify of
guest
31 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
RaduThor
7 years ago

Lumânările erau preponderent din gel, adică transparente! 🙂 Aşa că…
M-am speriat degeaba, comentariile tale nu au avut aromă de lime! 🙂 Spun lime, pentru că îmi place mult şi folosesc des fructul.

Mulţumesc pentru interviu!

RaduThor
7 years ago

Păi, cam da! Aşa că am recitat de trei ori litania împotriva fricii, aia din Dune care spune cam aşa: „Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” Apoi m-am apucat să răspund! 🙂

RaduThor
7 years ago

Sunt mai curios decât o fată mare la… oare la ce, că m-a lăsat memoria? 🙂

Adriana
7 years ago

Radu, esti un om de nota zece si un blogger mereu surprinzator. Cu tine am impartit multe de cand ma plimb pe holurile virtualului si sunt sigura ca vom mai imparti, inclusiv o bere sau o cafea ceva, caci nu cred eu sa nu bifam, intr-un final si un „face to face”. De-o vrea si comentatorul sa vina, dam cu banul pentru locatie: mare sau munte. Eu n-am vazut marea din 2004, dar asta e alta poveste.

Special interviul, precum Radu! Vă felicit pe amândoi!

Adriana
7 years ago

..ei, tu ai in apropiere si muntii- Măcin, nu? și marea. Poate ne supărăm și venim pe capul tău, fără munte, fără mare. Că nici prin Tulcea n-am mai călcat de vreo 30 de ani.

RaduThor
7 years ago

Aaa, Măcin! Frumos drumul de la C-ţa până acolo! Am auzit de un locuşor pe acolo unde se mănâncă o ciorbă de peşte sau o saramură dumnezeiască. Eu ţi-am trimis pe FB o bucăţică de mare într-o poză. Ţi-am spus doar că sunt un leneş creativ! 🙂

RaduThor
7 years ago
Reply to  Adriana

Cu mare plăcere, oricând! Dar eu numai bere fără alcool, că aşa sunt eu cumpătat! 🙂
păcat că n-ai putut să vii la gala SB! Cred că a fost cea mai reuşită din toate la câte am fost!

Adriana
7 years ago
Reply to  RaduThor

….vor mai fi gale, deși nu știu dacă mai particip. Mi-a plăcut rolul ăsta de „cenușăreasă”, gata, gata să i se potrivească pantoful…cu premiul cel mare.

Anul ăsta mi-s imposibile plecările, nici in concediu nu am fost- doar rataciri de cate o zi…jumate. Poate anul viitor să-mi fie mai darnic.

RaduThor
7 years ago

Eeei, trebuie să iei trofeul!

RaduThor
7 years ago
Reply to  RaduThor

Asta trebuia să fie răspuns la Adriana!

RaduThor
7 years ago
Reply to  RaduThor

Păi să câştigi în toamnă! Ţin pumnii! Dacă voi participa şi eu o voi face doar pe sărite!

Fabiola Ion
7 years ago

L-am descoperit pe Radu de curând, prin Diana Slav parcă, o altă bolggeriţă constănţeancă, şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că e şi el tot din Constanţa. Şi eu care credeam că îi ştiu pe toţi. Ie-te că nu. În rest, ce să zic, mi-a plăcut ce am văzut la el pe blog, iar interviul da, frumos, ca de obicei.

RaduThor
7 years ago
Reply to  Fabiola Ion

Mulţumesc de aprecieri. Nu sunt foarte sigur că le merit dar sunt bine primite! 🙂

Poteci de dor
Poteci de dor
7 years ago

Îl felicit pe Radu! Ştiam eu că oamenii din zona aia sunt tare faini şi haioşi. 😉

RaduThor
7 years ago
Reply to  Poteci de dor

Am primit felicitările! Mulţumesc!

rudia2014
7 years ago

🙂 Radu e unul dintre bloggeri aceia despre care spui: unde nu te gândeai, acolo-l aflai! :-)))
Scrie mult! și des. Și consecvent. Asta e de remarcat și de urmat! 🙂

RaduThor
7 years ago
Reply to  rudia2014

🙂 Ăsta-s eu? Eşti sigură? Nu mi-ar fi trecut prin cap!
Dar prinde bine la moral! 😉

rudia2014
7 years ago
Reply to  RaduThor

Păi cum! Dau de un concurs, pac „Dincolo de nori”are deja un articol scris! 😆

RaduThor
7 years ago
Reply to  rudia2014

Şi tu acu! Asta de vreo lună şi chiar şi aşa am sărit o mulţime! 🙂
Fug de alea cu concurenţă serioasă! 😉
Nu scriu la parfumuri, fashion, călătorii (dacă n-am fost p-acolo). Eu mai cu fiarele, cu berea, cu ţigările electronice…
Păi cum să nu scriu la un concurs cu tema „Tu ştii ce-şi doresc bărbaţii?” Păi eu ce mi-s? 🙂

rudia2014
7 years ago
Reply to  RaduThor

😆
Corect!
Oricum…ideea era că apari cam peste tot! Cel puțin pe unde mă preumblu eu! 😀

RaduThor
7 years ago
Reply to  rudia2014

Păi îţi pumnii, mult succes! 🙂 Eu, de obicei, citesc articole participante de abia după ce se termină competiţia. Aşa că de aia am amintit de campanie.
Dar sunt multe locuri unde nu ne întâlnim. Încă! 🙂

rudia2014
7 years ago
Reply to  RaduThor

🙂 Nu știi de unde sare iepurele! 😉

Dorina
Dorina
7 years ago

Cam fain interviul asta :).