Subiectul interviului cu numărul 10 este un blogger pe care-l ştiu de ceva vreme ( il citesc de fapt, că de stiut in adevăratul sens al cuvântului nu mă ştiu nici pe mine). Are trei bloguri şi ceva anişori in blogging. Este vorba despre Iuliu Bakcsi. Il ştiți, nu-l ştiți, citiți interviul, intrați pe linkuri si … s-ar putea să vă placă ce si cum scrie. Mai intâi insă, să vedem ce are de spus despre bloguri, advertoriale, etc. Iată interviul:

Io: Cine e Iuliu Bakcsi-omul? Cum te-ai prezenta?

Iuliu: Un om bland, calm si buimac care crede tot ce-i indruga primul venit. Posed un talmes-balmes de impresii si intuitii, ce face imposibila o activitate neuronala decenta. Ok. te trecem la secțiunea dezorientați, ramura ”paşnici”. Hai lasă ca ne descurcăm noi… .

Io: Dar bloggerul? Diferențe, asemănari, etc.

Iuliu: Patesc de multe ori sa intampin greutati in a argumenta logic intr-un articol dar ma bazez pe faptul ca am un talent creativ prin care reusesc sa turmentez atat de bine cititorii incat le anihilez puterea de discernamant. Asta-i tare!  Cum bre să le anihilezi discernământu’ ? Si io care te băgasem la paşnici… . Neee, te mut pe ramura turmentaților!

Io: Eşti blogger? Argumente.

Iuliu: Nu cred ca ma pot considera blogger. Ideea e ca nu-i suficient ca sa detii un blog ca sa fii si blogger. Pana cand nu traiesti doar din blogging cred ca nu se pune problema sa fii blogger. Ha! Asta-i talentu’ ăla creativ, il recunosc! Păi măi nenicule, astea-s #interviuricubloggeri, ce cauți matale acilea? A, scuze, ai si zis că eşti buimac!  Pfff, de ce l-oi fi ales? Hai, poate-şi revine!

Io: Câte bloguri ai? Pe câte scrii?

Iuliu: Am 3 bloguri. Constrans de timp, reusesc sa scriu pe doua Newpartsblog.ro si Newparts.info. Asta ca sa nu zic ca-s lenes. Aha are trei bloguri, acu’ mi-am amintit de ce l-am ales. Cred că are emotii, de-aia a zis că nu-i blogger.

Io:Scrii bine? Eşti mulțumit? Poți mai bine?

Iuliu: Scrisul asta imi da batai de cap de fiecare data. Daca as fi multumit, n-as mai progresa. Cu siguranta ca pot si mai bine. Incerc de fiecare data sa dau ce-i mai bun din mine, uneori reusesc, alteori nu. Să-mi bag… . Mă Iuliu, fratele meu, cum să zici bre că-ți dă bătăi de cap? Zi bre că gândesti intens, că rumegi bine ideile, de-astea! Ce faci? Imi ruinezi cariera de intervievator. Aşa se zice la ce fac io acuma, nu? Adă repede dexu’ că m-am zăpăcit de tot!

Io: Când/care a fost primul articol publicat de tine?

Iuliu: Primul articol l-am publicat prin 2010 cred si era un articol publicitar prin care incercam sa-mi promovez afacerea pe care o desfasuram. Nu-l pot considera articol, ci mai degraba un fel de anunt de vanzare postat pe un blog nou. Un articol/anunt de vanzare in care mi-am pus toata nadejdea ca o sa-mi creasca cifra de afaceri cu cel putin 80%, asa citisem pe internet ca se face si vei avea garantat succesul. Bineinteles ca efectul articolului a fost nul si am uitat de blog o buna bucata de timp. Whaaaat???  Mă baiete, hai mă vorbeşte ca lumea! Cum dreaq să-ti faci blog pentru un anunț? Cine te-a sfătuit? Cine? Nu-l cunosc! Şi zi, efectu’ nul ‘ai? Şi nădejdea? A murit? Săraca! Las’ tată ca-i mai bine, decât să se chinuie săraca… .

Io: Scrii advertoriale? De ce?

Iuliu: Scriu advertoriale. Pentru ca particip la campanii si imi place competitia. Dar scriu si advertoriale la comanda directa. Aham, dacă-i cu comenzi e bine! Cum directe? Ca la taxi, aşa? Ca la campanii mai participam si io, mai ştergeam un praf, mai trăgeam de-o nadejde… .

Io: Ce efect crezi că au acestea asupra unui blog? Argumente.

Iuliu: Ca sa nu aiba un efect negativ asupra blogului trebuie sa mentii un echilibru constant intre advertoriale si non-advertoriale. Atata timp cat maretul Google promoveaza publicitatea platita este destul de vigilent si taxeaza concurenta oricare ar fi ea. Asta e ca un fel de poem al bloggerilor, toți il ştiu, dar practica ne… buimăceşte. Tu ce faci, te simți mai bine? Parcă esti şi mai calm oleacă!

Io: Participi la concursuri de blogging? Dacă da, care a fost cel mai consistent premiu câştigat? Stiu c-a zis deja, dar a zis ne-ntrebat! Şi, dacă tot e buimac, poate zice altceva!

Iuliu: Da, particip la concursuri pentru blogging. Cel mai consistent premiu castigat a fost experienta acumulata. Se spune ca meseria se fura, dar in online este putin diferit. Daca de obicei experienta o acumulezi la locul de munca prin training (platit de tine sau de angajator) in blogging experienta o acumulezi (gratis sau aproape gratis), zilnic mai afli ceva nou, mai dai peste o ghidusie care te ajuta sau se mai realizeaza o aplicatie care iti usureaza intr-un anumit fel „munca”, se mai face un update cu care incerci sa te adaptezi si asa mai departe. In blogging mereu inveti, nimic nu ramane la fel, totul evolueaza. Aaa, m-am prins, face misto de mine! Iuliu mamă, consistența experientei tale dobandite prin training este la prima vedere vastă şi ar fi bine s-o depui intr-o caseta de valori, c-am auzit că sunt unii furăcioşi care vor să-şi facă gratis un update cu evoluția online a meseriei de angajator! Ai ințeles??? Nici eu!!!

Io:Trăieşti din blogging?Dacă da, eşti mulțumit? Dacă nu, crezi că se poate?

Iuliu: Din pacate nu traiesc din blogging. Inca nu am reusit sa ajung la o asemenea performanta, dar nu ma dau batut. Cu siguranta ca se poate, exista atatea exemple de bloggeri de succes, atat la noi cat si in alte tari. Aşa te vreau frățioru’ meu! Optimist! Din păcate, când o sa ajungi să trăieşti din blogging, cum am mai spus, o să-ț bagi păru’ la amanet!

Io: Care a fost cea mai aglomerată zi a ta in materie de articole scrise?

Iuliu: Am avut si o perioada mai aglomerata, in trecut, cand m-am implicat in Orkestra si am scris cate 2-3 articole pe zi timp de o luna. Cred ca a fost una dintre cele mai extenuante luni de blogging intensiv, ce m-a lasat fara energie si inspiratie pentru o buna bucata de timp. De atunci, prefer sa nu ma mai implic in maratoane bloggeristice.  Şi? Tot aşa, experiență multă, ‘ai? Blogging intensiv? Ok… .

Io: Cât timp iți ia documentarea pentru un articol?

Iuliu: Documentarea pentru un articol imi consuma destul timp. Nu pot face o estimare sau o generalizare, de obicei, fiecare subiect necesita o documentare specifica, cerinte tehnice diferite, mod de abordare divers. Am nevoie cam de 2-3 zile pentru un articol de care sa fiu multumit. No, nu-i mult, io am inceput unu’ acu trei ani şi nu l-am terminat. Aşa că tu stai calm, ai toata viața inainte!

Io: In cât timp scrii un articol de 400 de cuvinte?

Iuliu: Depinde foarte mult de cerinte si de inspiratie. Am momente in care sunt stresat din alte motive si atunci nu ma pot aduna sa scriu nici macar un articol de 400 de cuvinte. Cand sunt pe val, relaxat si am un strop de inspiratie intr-o ora e gata articolul. Cum dreaq să fii relaxat dacă eşti pe val? Când esti pe val eşti euforic, vrei să dansezi, vrei să cutreieri lumea, să te dai de-a dura! Nu? Nu! Ok, nu te supăra, ziceam şi io. Dacă tu te relaxezi când valu’ face stropi e bine! Stai calm!

Io: Ai cititori? Multi, puțini?

Iuliu: Conform statisticilor, am cativa cititori. Acum, ca sunt multi sau putini, depinde la ce ne raportam. Pentru mine numarul lor este impresionant. La produsul intern brut al Republicii Blogosferia! Zi mă nene aşa: am cititori. Şi basta! Dacă-s câțiva şi tu esti impresionat, inseamnă că eşti impresionabil. Pe mine m-ai pus la socoteală? Trec şi io din când in când, deci ai câțiva plus unu. M-ai lamurit şi tu!

Io:Te străduieşti să ii atragi? Cum?

Iuliu: As minti daca as zice „Nu”. Normal ca ma straduiesc sa-i atrag si sa-i fidelizez, prin continut si printr-un stil propriu. Sincer, nici nu m-am gândit că le faci cu ochiu’ prin gaura cheii. Probabil esti plictisit deja de interviu’ ăsta, hai rezistă, mai avem oleacă!

Io: Un număr maxim de vizualizari avute intr-o zi ne spui?

Iuliu: Am prostul obicei ca sa nu tin minte cifre, statistici si alte cele. La fel cum nu fac nici printuri cu zilele bune cand se sparge conducta la vizualizari. Uneori trec zile si nu ma uit la statistici, asa ca ratez momentele de varf. Aham. Vârf, val, vizualizări. Hai că m-am lamurit!

Io: Există un subiect pe care refuzi să scrii? Dacă da-de ce, dacă nu-de ce.

Iuliu: Am cateva subiecte despre care refuz ca sa scriu. Primul este videochatul sau masajul erotic, ce in opinia mea reprezinta o forma mascata de prostitutie si exploatare umana. Consider ca nu merita nici o femeie ca sa intre in acest cerc vicios, din care este dificil sa mai iesi, cu atat mai mult sa pun si eu o „lopata” (daca nu este de ajuns naivitatea persoanei) in a promova, a atrage si convinge pe cineva ca sa practice acest „sport”. Raman ferm in convingeri oricati bani mi se ofera pentru un articol de promovare a acestor servicii. Un alt subiect pe care nu pot sa-l promovez sunt jocurile de noroc si casinourile, indeletniciri ce pot provoaca dependenta si tragedii umane. Acilea, in sfârşit, ai zis bine! Cam prea bine! Bravo ție!

Io: Câtă atenție acorzi comentariilor care îți vin ?

Iuliu: Acord o atentie deosebita comentariilor si nu le cenzurez, pentru ca nu vad sensul de a aplica cenzura pe blog. Nu am fost de acord cu cenzura nici in realitate si nu o accept nici in mediul virtual. In general, raspund cat de repede pot comentariilor si sunt atent la subiect. Bravo! Ţi-ai revenit complet! Felicitări pentru insănătoşirea grabnică!

Io: Tu pe cine/ce citeşti?

Iuliu: De obicei citesc articolele ce-mi apar in feed si-mi capteaza interesul sau concurenta in concursurile si campaniile pentru bloggeri. No comment ca-i treaba lui!

Io: Dacă nu ai fi blogger, te-ai face?

Iuliu: Raspunsul este afirmativ. Bloggingul este o mediu de formare personala diferit de bancile scolii, din aceasta cauza cred ca ma atrage si ma simt confortabil in acest mediu inedit. ??? Mno, iar te pierd… . Ai zis că nu eşti blogger. Acu’ te-ai face blogger că te atrage mediu’ inedit. Nu ştiu câte intrebări mai sunt, dar sper că nu prea multe, că pe mine deja mă atrage plecarea.

Io:De ce ai acceptat interviul?

Iuliu: Din curiozitate. Eram curios ca sa vad ce intrebari primesc si cat de usor sau dificil o sa-mi fie sa formulez raspunsurile. Nush de ce, da io cred că n-ai citit niciunul din cele nouă interviuri dinaintea ta, că altfel ştiai cam ce intrebări o să primeşti. Si parcă văd că o să te superi şi-o să-mi tragi nişte injurături de-alea zdravene, de om calm!

Io: Pune-ți o intrebare si dă-ți şi răspunsul!

Iuliu: Te-ai indragostiti vreodata total si iremediabil de cineva? Desigur, de cine nu trebuie, cand nu trebuie sau de cate persoane nu trebuie. Sunt sigur ca toti imi vor binele de aceea n-o sa-i las sa mi-l ia 🙂  Mno bine, adică bine, du-ți si binele la cutia aia de valori, ca să stai fară grijă. Io mă duc să-mi fac un control la cap, să vad exact de ce mi-a venit ideea asta cu interviurile!

Acesta a fost interviul. Interesant, amuzant, enervant? Voi decideți. La fel cum tot voi veți decide dacă ii veți citi blogurile. Multumesc, Iuliu! Rămânem prieteni?

13689344_1062773883759408_1103147512_n