Azi (de fapt mă screm de vreo doua zile să scriu, ba n-aveam răspunsurile toate, ba n-aveam poza, motive, stiți voi) vă voi aduce in atenițe un alt om-blogger, printr-un nou interviu din seria pe care mi-am propus s-o fac. Om, e, stiu eu. Bine, e o oama, o femeie. Doamnă, dacă mă întrebați pe mine. Are un singur blog, de vreun an jumate, dar scrie al dracului de bine, cu naturalețe, farmec şi… veselie. E vorba de Fata Veselă. De fapt fosta, că de curând a hotărât să-şi spună pe nume: Fabiola Ion. Aşa o cheamă. Ea zice că tot vesela a rămas. O cred pe cuvânt. N-o cunosc personal, tocmai de-aia m-am pus s-o intervievez oleacă, poate-poate aflu mai multe, adică de unde i se trage veselia, de unde atâta optimism şi chef de blogăreală, de-astea… .
Io: Cine este Fabiola Ion? Cum te-ai descrie in maxim 20 de cuvinte? Huh? Iar am trântit mucii-n fasole cu douăzeciu… .
Fabiola: Pfff… greu cu descrierea mea. Sunt aşea…, uneori…, deseori…, dar mai ales mereu….. Sunt o femeie căreia îi place să râdă. De ea sau cu ea. (Ştiu, am depăşit 20 cuvinte dar dacă spuneam cât de mumoasă, dăşteaptă şi devreme acasă sunt făceam deja compunere. Nu că n-am făcut acuş :D) Hait! Păi bine măi fato, io zic maxim 20 de cuvinte, nu de calități căutate de toate soacrele pământului. Io întreb cine eşti şi tu-mi spui cum eşti! Neee, blogări lăudăroşi… .
Io: Când ți-ai facut blogul te-ai gândit că vei ajunge la un moment dat să te muți pe domeniu propriu?
Fabiola: Nu, când mi-am făcut blogul am vrut să văd dacă pot s-o fac şi p-asta. Am reuşit, aveam să văd mai târziu că nu e mare şmecherie. Nici nu visam că o s-ajung în punctul în care sunt acum. Punct? Ce punct bre? Ăla din tavan de la mine, la care mă uit când n-am somn? Ce cauți tu la mine-n tavan? Aaa, scuze, zici de .ro , erai la wordpress si te-ai mutat pe .ro Adică acum esti blogger pe dinviatacanpiata.ro
Io: Scrii mult despre fetele tale. Le spui Buburuze. Despre soacra ta. Despre tine, mai puțin. Cine este Fabiola, fostă ”fata veselă”? Ştiam io că n-o să zici din prima, am fost inspirată să pun de doua ori aceeaşi întrebare ( vorba vine, mă dau şi io mare…)
Fabiola: Hmmm… mi-era aşa de frică la început încât am ales anonimatul. Adică Fata Veselă. Până dădeam drumul la un articol, trecea juma’ de zi. Am legat blogul la facebook după vreo 4 luni. Nici poză de profil nu aveam, cred că ştii. Am fost încurajată să scot capul în lume şi nu-mi pare rău, am mai multă încredere în mine. Aş pune un egal între Fata Veselă şi Fabiola Ion dar aş fi ipocrită. Am învăţat mult, am evoluat, am prioritizat activităţile mele zilnice. În esenţă sunt aceeaşi, doar cu mai multă învăţăminte şi experienţe de viaţă frumoase. Prefer să scriu despre persoanele dragi mie decât despre mine, mi-e dificil pentru că aş fi subiectivă. Despre buburuze aş scrie mereu, sunt surse inepuizabile de umor şi nervi. Ai mei. Prioritizat… alooo, dex-ule, help! Io am crezut c-o să-mi zica aşa, mai pe limba mea, mai… bine măcar că nu pune egal, că muream de oftică! Stai ca iar m-a întors ca la Braila! Nici acum nu mi-a zis cine e, acu’ mi-a zis cum s-a transformat. Pfff, măi Fabiola, măi Fata Vesela, ocoleşti raspunsul de m-ai amețit, nu mai stiu nici cum mă cheamă!
Io:(Ca sa schim subiectu’ ca m-a enervat) Ai scris pe bani? Dacă nu, vei scrie? Dacă da, pe cât? Na, asta intrebare, nu alea cu cine eşti, ce mai faci, un’te muți!
Fabiola: Nu, n-am scris, mă bate gândul, pe cât mai mulţi bani! :))) Ce gânduri bătăuşe ai! Mulți, ah? Incepe cu puțin, nu aştepta să se ingrămădească zerourile… .
Io: Pe cine citeşti cu regularitate? Care sunt subiectele care te atrag? Pe mine, ştiu io, dar te las să zici cu vorbele tale.
Fabiola: Citesc mai multe cu regularitate. Dar de la o vreme am început să le răresc, din cauza timpului. Lifestyle, iubire, bloguri cu mult simţ al umorului. Dacă tot citesc, măcar să-mi transmită o stare de bine, nu? Mda, după interviul asta o să mă răreşti şi pe mine … . Da’ poate mai vii in vizită, ca io scriu de-astea de life-love… .
Io: Despre ce anume nu ai scrie nici in ruptul capului? Hihihi, aici o prind!
Fabiola: Despre politică, despre lucrurile de care n-am habar, despre slăbiciunile, greșelile sau deciziile oamenilor pe care îi respect și îi apFabiola: Absolut niciunul. Tot ce-am scris, am făcut public. Cele mai greu de publicat au fost cele din categoria „Cioburi de suflet”, fiindcă au multă încărcătură emoțională pentru mine și pentru că au dublu înțeles. Tot pentru mine. 😀reciez. Aaa, și n-aș folosi organele sexuale ca să epatez prin scriere. Să-mi bag… pardon, fără organe, al doliea intervievat care stă cu spatele drept. Asta sa fie oare cheia succesului?
Io: Există vreun articol pe care regreți că l-ai scris dar nu ai indrăznit să-l ştergi?
Fabiola: Absolut niciunul. Tot ce-am scris, am făcut public. Cele mai greu de publicat au fost cele din categoria „Cioburi de suflet”, fiindcă au multă încărcătură emoțională pentru mine și pentru că au dublu înțeles. Tot pentru mine. 😀 Ca cum ar veni ne laşi să credem ce vrem, ah? Bună tactica, dar dacă tu vorbesti de varză şi noi venim la masă, ce faci? Nu că mi-ar fi foame, nuuu, ziceam aşa, ca fapt divers… . Nu şterge mamă, las’ că şterg io la mine cât pentru trei bloguri
Io: Ai prieteni in blogosfera românească, prieteni reali?
Fabiola: Da, am. Cred că e cea mai faină treabă asta, să-i cunoști și în real pe cei cu care rezonezi în virtual. Pe unii i-am cunoscut în Constanța, pe alții am făcut un drum special la București. Am ieșit numai pe plus. Bravo ție! Şi lor că te cunosc pe tine!
Io: Urmează un al doilea blog sau te concentrezi la unul singur?
Fabiola: Nu mai urmează nimic, că nici de ăsta n-am timp atât cât mi-aș dori. Mda, mâine-poimãine te văd cu inspe bloguri şi Pfa… . La cum scrii, pun pariu că o să ai succes cu toate!
Io: Cât timp îți ia să scrii, in medie, un articol de 4-500 de cuvinte?
Fabiola: Dacă nu mă bruiază buburuzele, că au un talent extraordinar în a face asta, maxim o oră cu totul, poză, corectură. Soțul iese din discuție, el a înțeles că arta asta a „creației” necesită ignorarea mea completă. Dar am avut și articole care au fost scrise în trei zile, cu feliuța, n-am avut cum altfel. Ma nene, io inchei interviul aici, îmi bag… pardon, fără organe, păi şi desteaptă, şi rapidă, şi frumoasă???? Chiar aşa? Cum de unde ştiu că-i frumoasă? Poftim poză cu ea:
Io: Numeri vreodată cuvintele, ai un minim, un maxim?
Fabiola: Nu număr niciodată, încerc să nu fie kilometrice postările, puțini oameni stau bine cu răbdarea. Las’ că-i invaț io cu interviurile mele să aibă rabdare, tu menajează-i.
Io: Cât de importanți sunt cititorii pentru tine?
Fabiola: Foarte importanți. Răspund la toate comentariile, nici mie nu-mi place să fiu ignorată. Doar așa pot să simt feedback-ul. Mă enervez când mai intră vreunul în spam și-l văd foarte târziu. Na, e si respectuoasă. De-aia o iubeşte soacră-sa!
Io: S-a intâmplat să te autocenzurezi sau să schimbi datele unei intâmplari reale pentru a nu şoca, scandaliza sau plictisi?
Fabiola: Ca să fie clar, eu povestesc exact ce mi se întâmplă, fără a cosmetiza. Iubesc sinceritatea, mă caracterizează. Acum dacă aș sta cu temeri… n-aș mai scrie nimic. Ete fix acilea m-am dus să-mi tai o venă! Şi sinceră?
Io: Este Fabiola Ion blogger? Argumente? Whaaatttt? Am întrebat io asta? Doamne-fereşte! Asta nu-i intrebarea mea, mă dezic total de aşa prostie!
Fabiola: După unii, da. După alții, nu. Am primit de curând un 7 cu indulgență de la un cititor. Nu am cum să fiu pe gustul tuturor. După mine, habar n-am. Câteodată da, câteodată nu.Ceva argumente pentru da: am intrat în atenția unor bloggeri mari, am ajuns să scriu pentru o revistă online, am fost distribuită de două site-uri de știri din Constanța. De curând am avut 1862 vizualizări într-o zi, dintre care 1578 unici. Asta așa, ca să mă laud singură. ?? Argumente pentru nu: am dat-o în bară rău de tot de câteva ori Ce bine că nu m-a luat la şuturi! Diplomată, frate, o doamnă! Cââât? O mie… opt sute… să-mi bag! Organele, na! Păi io n-am atâția nici în… imaginația mea!
Io: Câtă atenție acorzi comentariilor primite?
Fabiola: Am zis, foarte mare. Nu ignor niciunul. Ar fi lipsă de respect din partea mea. Omul ăla și-a răpit din timp să-mi scrie două vorbe iar eu să nu-i răspund? Nțțț. Nu face fata așa ceva. Ai zis? Da, ai zis, mă scuzi, mă gandeam la mia aia… Văleu muică, era ingramadeală sau stăteau la coadă organizată?
Io: Ce anume te enervează cel mai tare la bloggerii pe care-i citeşti?
Fabiola: La cei pe care îi urmăresc, nimic. La restu’, nu-i mai urmăresc. La aceștia mă enervează ori lipsa răspunsului la comentariul meu, ori conținutul care nu-mi transmite nimic. Haoleu, mă duc să mă verific. Huh, mă mai urmăreşti încă !
Io: De ce ”Din viață ca-n piața” şi nu altfel?
Fabiola: Pentru că așa m-a p ocnit inspirația atunci. Pentru că până la urmă, viața asta e o piață cu de toate. No comment că-i blogu’ ei!
Io: Te-a schimbat in vreun fel blogul?
Fabiola: Sincer? Cred că da. În bine. Am învățat să-mi educ răbdarea. Am învățat să scriu corect, cel puțin așa cred. Am cunoscut oameni deosebiți prin intermediul lui. Aaa, şi io la fel, gramatica e… fix langă calculator şi nu m-ajută, a dreaq jegoasă!
Io: De ce ai acceptat interviul?
Fabiola: Ca să mă citesc la tine! Hahaha… glumesc. De ce nu? E primul și mi-a plăcut. Sper că m-am descurcat.
Dacă te-ai descurcat??? Glumeşti, sper! M-ai invârtit pe degete, mi-ai spus de toate şi nimic despre tine, mi-ai demonstrat, dacă mai era cazul, că există şi oameni-bloggeri care ştiu să facă blogging cu şi din pasiune. Mi-ai arătat-o pe Fabiola Ion aşa cum o intuiam: blogger curat in gândire, clar în exprimare şi corect şi cald cu cei din jur. Nu-mi rămâne decât să-ti doresc viața lungă in noua ” casă” şi să mă felicit că te numeri printre prietenii mei, chiar dacă-s virtuali. Mulțumesc, Fabiola!
Ce gropite are cand zambeste! Dar se pare ca te-ai pus pe munca, nu gluma! Faina fata, faine idei, mi-a dat de gandit pe ici-colo.
E super fata! Sper sa nu se infurie :)) Asta si urmaresc, sa va/imi dau de gandit. De munca… nu ma dau la o parte, din pacate timpul imi cam da batai de cap… . Iti multumesc ca ai avut rabdarea sa citesti pana la capat!
Un om frumos, multumim!
Ivy, te tot studiez…Incepe sa-mi placa de tine, ceea ce e cam periculos (pentru tine) Ma bucur ca iti plac oamenii astia. Sunt o duzina de oameni frumosi, care scriu dumnezeieste, care au de spus lucruri interesante. Dincolo de comentariile mele, aceste ”interviuri” vor folosi, sper, celor care au de gand sa-si faca un blog, celor care nu si-au gasit directia in blogging dar si acelor bloggeri care au uitat de scrisul asa cum ar trebui sa fie el: pasionant, pasional si cu pasiune. Multumesc pentru apreciere, nu e meritul meu, pentru mine e mai degraba o joaca, meritul e al lor, al celor (doi deocamdata) care si-au rupt cateva minute bune din timpul lor pentru a-mi raspunde.
M-am spart de râs la „comentariile” tale. Nu sunt singura cu simțul umorului. Eu îți mulțumesc, mult succes cu ideea asta creață. ?
Eu îți multuțumesc! Bine ca ai simțul umorului, altfel… . Mulțumesc pentru răbdare, promptitudine si ințelegere. Succes, să rămâi aceeaşi!!
Am citit tot-tot şi mi-a plăcut mult-mult! Fabiola e o scumpă.
Frumos interviu, bravo!
Nu uita că vine şi rândul tau, să vedem atunci ? Ma bucur că ți-a plăcut.Cât despre Fabiola, este! Nu mi-a dat block, am scapat si de data asta… .
O dulcică! îmi par bine că o cunosc, dar în acelaşi timp regret că nu prea avem timp să ne întâlnim mai des. Foarte amuzant interviul, maxim! Bravo!
Daca o cunosti esti o fericita. Dulcica esti si tu Agu, si asta nu numai pentru faptul ca o cunosti pe Fabiola… . Daca spui tu, inseamna ca chiar e amuzant interviul. Uneori am indoieli, nu toata lumea gusta umorul meu. Multumesc!
Super interviu…Felicitari!!!!Super si Fabiola!!!Astept cu nerabdare urmatorul interviu.Pupici!!!
Multumesc mult! Daca aveai blog iti aratam eu tie! Urmatorul pe week-end, cred. Adica vreau dar… mai vedem.
Unde găsești, frate, oamenii ăștia așa de…citibili? :-)))
Na, că-mi plac interviurile tale! Mai vreau. Să merg la next?
Off topic:
Ori neuronu meu îi mort de-a binelea, ori e o îmbârligătură pe la întrebările 6-7. Se repetă ceva, ca și cum a sărit un copy-paste acolo… Ori îs io bătrână, chioară și gheboasăă! 😀
BIne ai făcut! Până acum ai făcut alegeri mișto! 😉
Şi mai am de lucru… mai sunt multi care, desi mici, scriu frumos, curat, sunt talentati dar… si unii mari care n-au uitat de unde au plecat.
Corect! 🙂
Plus că sunt absolut savuroase interviurile! 🙂 Ah! Am mai zis asta! 🙂
Mai am două programate saptamana asta. Or sa-ti placă sigur. Cred că stii ambii protaginişti. Nu intreba cine că nu zic!
Nu întreb! Să fie surpriză! 😉
Oamenii astia sunt aici, in blogosfera asta mare… Fă-te că n-ai vazut chestia aia ?) ))
😆 Care…chestie? 😀
Asa, bravo :))
😉
Schimbă telefonu’! 😆
Telefonul e nou, problema e ca am primit un cadouaş , din senin. Un program care se trezeste sa corecteze: din că face fă, din când face cât. Daca nu-s oe fază o fracțiune de secundă…
Văliooo! Telefon nou? Di cari? Că eu mai am puțin și o iau razna cu al meu! Nu știu ce să aleg acu!
Galaxy J7 . O porcărie de cameră, carcasa de rahat, merge bine in rest. Bateria foarte foarte buna. Doua zile de butonat asiduu.
Aham. Da io am întrebat pi blog: S6 sau Lg G4?
N-am avut niciodata Lg, nu pot să-mi dau cu parerea..
Hm… Of! Nimeni nu mă ajutăăăăăăăăă!
Neajutată mai eşti! Săraca de tine…
„Beata” de mine! 😀
Super fain interviu :). Da’ vezi ca imbarligatura aia de care-ti zise Rudia ramase, poate o repari cumva. Na, ca ma gasii carcotitoare :))). In ce limba scriu, frate?
Nu repar nimic, aşa rămâne, am comis-o, lăsăm probele:) Mă bucur că ți-a plăcut interviul 🙂
Eu o cunosc personal si ma bucur!
Bine de tine 😉