Din toate articolele pe care le-am citit azi( şi am citit!) acest articol îmi zornăie încă in minte. Eu nu-s in stare să-mi declar vreo mulțumire, dar pot, se pare, să apreciez multumirea altora. Totuşi, aş avea o intrebare pentru autor: Având in vedere că articolul a fost scris undeva în februarie 2015 şi republicat azi, pot trage concluzia că mulțumirea lui de sine a rezistat cu brio trecerii timpului? S-a stabilizat ca stare permanentă sau s-a estompat până la stadiul de senzație? Intreb ca să ştiu dacă merită să incerc să-mi induc o mulțumeală de-asta… .
