Proiect exemplu

În România există peste 700 000 de persoane cu dizabilități. Diverse dizabilități. În condițiile în care populația stabilă a țării este puțin peste 21 de milioane, conform ultimului recensământ. Sunt 700 000 de oameni pentru care statul plăteşte, din banii contribuabililor fără dizabilități, ajutoare sociale, pensii (sau cum s-or numi) şi… atât.

Voi ştiți ce inseamnă dizabilitate? Conform Dex-ului,  este acea stare fizică, psihică sau mintală, care limitează o persoană în deplasare, activitate, receptare.  O limitează, probabil, în funcție de gravitatea handicapului. Pentru că, probabil ştiţi, dizabilitate este sinonim cu handicap. Şi mai e sinonim şi cu infirmitate, şi cu deficiență, şi cu dezavantaj, şi cu neputință. Cam multe sinonime pentru o persoana care nu face altceva decât să-şi încaseze pensia derizorie şi să-şi plimbe neputința de la o zi la alta?

Tu ce-ai face în locul unei asemenea persoane? Ok, nu tu, eu ce-aş face în locul unei asemenea persoane? Cum mi-aş drămui puținii bani şi sanatatea precară?

Greu de spus. Pentru că acei bani chiar sunt foarte puțini. Cred că mi-aş căuta de lucru, ceva, orice. Ceva trebuie să pot face! Dacă nu să vorbesc, să scriu. Dacă nu să scriu să citesc. Dacă nu să citesc să meşteresc, poate. Dar cine ar angaja un om care, fie că nu aude, nu vede, nu este coerent sau îi lipseste o mana, un picior… ? Vezi bine, nu mi-ar fi uşor, cel putin nu fără un pic de ajutor şi întelegere din partea cuiva. Pentru că n-aş putea lucra atât cât lucrează un om sănătos, n-aş fi la fel de rapid şi nici disponibil oricând (aş avea zile în care merg la medic, zile în care nu ma simt bine, etc.), de-asta zic că aş avea nevoie de întelegere. De bunăvoință. De răbdare. Prea multe nevoi am? Ştiu. Ce întrebi, ce ştiu să fac? Întrebarea corectă ar fi ce pot să fac. Studii prea multe nu am, cu sănătatea nu stau bine deloc, oare ce aş putea munci? Care meserie mi s-ar potrivi? Ce talent zace nefolosit în corpul meu neputincios? Cu îndrumare potrivită, cu niste cursuri de formare profesională, cu un pic de răbdare, aş învăța, m-aş descoperi pe mine, omul normal, şi, în ciuda faptului că m-am născut aşa sau am dobândit în timp o deficiență, m-aş face folositor, atât mie cât şi comunității din care, vreți-nu-vreți, fac parte. Aş fi privit altfel, aş învăța să lupt, mi-aş învinge, măcar în mintea mea, limitele.

Uite, am auzit că in Spania, printr-un proiect numit Por Talento, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană şi pus în practică de fundația Once şi FSC Inserta, au ajutat, din 2009, de când a fost demarat proiectul, peste 30 000 de persoane cu diverse dizabilități să-şi găsească un loc de muncă adaptat la starea lor de sănătate. Asta a fost posibil datorită unui portal web special înființat, portal care, de-a lungul timpului a atras peste 200 000 de utilizatori,  dintre care 40 000 de angajatori dispuşi să lucreze cu persoanele aflate în dificultate fizică sau psihică. Tot prin intermediul Por Talento, peste 8000 de persoane au beneficiat gratuit de cursuri de calificare şi workshop-uri. Alții, nu puţini, au fost ajutați să-şi continue studiile sau să le definitiveze. Cu un buget total de un milion de euro, dintre care 700 000 oferiti de ESF(European Social Fund), cu un proiect bine pus la punct şi nişte oameni inimoşi, 30 000 de oameni au intrat în societate cu fruntea sus, pe uşa din față. Au intrat in rândul oamenilor normali. Nu mai sunt priviți ca fiind o povară pe umerii statului, inutili sau dispensabili. Şi, cel mai important, nu li se mai potrivesc toate acele sinonime din Dex-ul nostru.

Nu-i aşa că mi-ar fi prins şi mie bine să fi avut o astfel de mână întinsă? Mi-ar fi prins, îți zic eu. Ştii ce? Poate sunt destul de norocos şi una dintre miile de fundații din România se va inspira din acel proiect . Pentru că bani pentru susținerea lui se găsesc. Zilnic din bugetul Comisiei Europene pleacă bani pentru astfel de proiecte, iar angajatori cu inima la fel de mare ca a spaniolilor se vor găsi, cu siguranță. Trebuie doar să avem şi noi o Once a noastră care să gestioneze cu bună-credintă acei bani, un FSC Inserta care să atragă persoanele cu dizabilități, să le informeze şi să le îndrume ”paşii” spre locul de muncă potrivit lor.

E imposibil la noi, zici? Nimic nu e imposibil, zic eu. Trebuie doar să încercăm să fim mai încrezători în oameni, în puterile lor. Sa renunțăm la scepticism. Cum? Nu se dau bani din  Fonduri Europene pentru proiecte de genul ” fii încrezător” ? Ba poate că  se dau şi nu ştii tu! Au la activ sute de proiecte finanțate, aşa că n-ar fi imposibil. Poate tu preferi să nu iei drept exemplu un proiect cum este Por Talento şi să ne vezi cerşind în metrou, la colț de stradă sau în intersecții pentru că statul  român nu ne poate da mai mulți bani şi nimeni nu indrăzneşte sa ne angajeze pentru că nimeni nu-i poate asigura că suntem capabili să facem ceva anume. Sau poate ai prefera să nu ne vezi deloc, să ne ducem viața mizeră departe de ochii tăi? Nu, sigur ți-ai dori să existe un asemenea proiect şi la noi!

Untitled

Subscribe
Notify of
guest
33 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Iulia
Iulia
8 years ago

In sensul definiției date de tine, si eu am multiple dizabilități numite fobii, unele fiind handicapante. Ce pot face? Deja sunt intr-o situatie dificila la actualul serviciu întrucât sunt lucruri pe care nu le mai pot face. Toti se uita la mine ca la o ciudata. Nu am permis de conducere tot din motive de emotivitate.

Spunsieu
8 years ago

Da, procentul celor cu dizabilitati e ingrijorator la noi, mai rau este ca sunt integrati foarte greu in societate si greu isi gasesc o ocupatie care sa le mai aduca un venit cat de cat. Parca statul nostru nu si-ar cunoaste interesul! Interesant exemplul spaniol. In plus, este dovedit ca munca poate imbunatati starea de spirit a acestor oameni, ii face sa se simta folositori, nu exclusi din societate.

RaduThor
8 years ago

„o Once a noastră care să gestioneze cu bună-credintă acei bani”

Aici cred că este problema dar şi soluţia!

Aniela Deby
8 years ago

Eu sunt optimista si cred ca daca ajunge articolul asta la ochii mai multor oameni, o sa se implementeze si la noi un proiect. Citeam acum cativa ani despre astfel de proiecte, și am rămas surprinsă cât de multi oameni binedispusi să il puna in practica exista prin alte tari. Și sincer chiar le-ar prinde bine celor cu dizabilități. Ne plângem ca statul nostru e infect, dar uneori proiectele astea nu țin doar de ei. Trebuie să se nască sau să existe omul potrivit ca proiectul asta sa dea roade. Iti dai seama ce incredere de sine sporita, ar avea persoanele cu dizabilități, mai ales dacă angajatorul le-ar înțelege situațiile?

xaaranovack
8 years ago

Si in caz ca umilinta de-o viata pe care ti-o ofera statul roman, afla ca pt o persoana cu dizabilitati, statul nu ofera ajutor de inmormantare. Deci…da… Nici sa traiesti nu te lasa, si nici sa mori…
Imi doresc sa ramana fara picioare cam jumate din chipurile, alesii nostri, poate asa se vor schimba lucrurile. Altfel, nici dupa un secol.

Spanoae Mihaela
Spanoae Mihaela
8 years ago

Eu tind să sper că și în tara noastră vor fi astfel de proiecte si exista oameni inimoși care să întindă o mana de ajutor acestor oameni cu dizabilități și care de fapt pot fi numiți,, oameni normali „. Cu toții respiram același aer și avem aceleași drepturi.

Loredana Vlăescu
8 years ago

Foarte interesant. Sustin cu toata inima proiectele frumoase, care ajuta vieti!

Poteci de dor
Poteci de dor
8 years ago

Deşi pare o luptă grea, izbânda în cazul ăsta înseamnă şansa la viaţă. Şi merită orice efort.

La capatul curcubeului

Cum orice om are dreptul neîngrãdit la muncã, viațã, activitãți în comun, așa și ei ar trebui să fie ajutați și nu marginalizați. Cândva existau acele „cooperative” pentru persoanele cu dizabilitãți, acum…

K-my K-m
K-my K-m
8 years ago

E foarte bine ce spui tu,insa eu sunt convinsa ca proiecte exista si la noi dar nu se pun in aplicare . Sa fie vorba de lene ,nepricepere,incompetenta , nepasare, comoditate ..?! ..sau lasa ca merge s-asa ,vorba aia:timpul trece ,leafa merge noi ne facem ca muncim ” …si,oricum, nu-i intreaba nimeni…

nick2255
8 years ago

Cum să intre în in rândul oamenilor normali un om (coleg de-al meu de școală) care este pensionat medical (ceea ce până la urmă tot la categoria dizabilități se încadrează, fiindcă este limitată capacitatea de muncă) și care la ora 09.00 a.m. se duce glonț la „conferință”??? Nu știți ce este conferința? Eh, aflați că este întrunirea matinală de la cârciumă, unde se dezbat știrile TV bombă de seara trecută! Cu țoiul de rachiu în față se înțelege… Iar pe seară conferința are seria a II-a!
Avem 700000 de pensionați medical fiindcă nu există în această țară, comisie de expertiză a capacității de muncă care să nu fie coruptă! Toată lume știe asta, dar toată lumea tace. Iar banii de la buget se cheltuiesc din pricina tăcerii! Nenorocirea nu se oprește aici. Bolnavii cu afecțiuni evidente sunt revizuiți periodic, într-o bătaie de joc incalificabilă, fiindcă celor de la respectivele comisii le este teamă că i-a crescut omulul la loc un picior care îi lipsea, o mână ori un ochi!!!

Adriana
Adriana
8 years ago

Știi, întâmplător sau nu, cunosc câteva persoane cu nevoi speciale, căci de restul infirmităților în care cred că ne-am încadra fiecare dintre noi, dar spre norocul nostru doar pasager, nici nu vreau a aminti. Și de când le cunosc, știu că există și alte posibilități. Există fundații care îi ajută să se întâlnească, să învete limbi străine, sa plece impreuna in excursii, sa se ajute unii pe altii, sa-si gaseasca locuri de muncă și sa faca și cate ceva la care se pricep. Vazusem, nu demult, la tv, un reportaj, cu un tip la vreo 35 de ani, care din scaunul cu rotile, facea o gramada de bine altora, ajutandu-i sa faca proiecte cu Uniunea Europeană. Ceea ce spui tu e si mai complex și cred ca pentru unii dintre ei se va gasi cineva care sa implementeze proiectul și la noi. Sa nu crezi ca m-a apucat optimismul subit, eu, pesimista de servici. Nu, dar am prieteni cu handicap care scriu, care iși castiga banutii prin diverse ativitati și asa cum si printre noi exista acei care se lupta cu „eu nu pot”, asa e si in lumea lor. Sau poate iar șansa, educatia, familia, prietenii, oportunitatile…impart și aceasta lume.

Mi-a făcut mare placere sa te citesc, sunt cam absenta prin virtual, mă bucur ca am reușit sa fiu prezenta aici. Saptamana faina!

Adriana
Adriana
8 years ago

…exact asta și spun, ar fi minunat ca numărul lor să crească, să existe un imbold și pentru ei.

Te imbratisez cu mare drag!

ellafairytalel
8 years ago

Un proiect interesant,

dumitruichim
8 years ago

Citesc, cu mult interes, aproape tot ce postezi! Iată, despre acest interesant proiect, cum nu se găsește nimeni în România să-l fructifice?

trackback

[…] non-disabled taxpayers’ money – and that’s about all they get. This is a repost of PROIECT EXEMPLU, originally published in Romanian by Abdou-Razk Dumitrita-Ioana (Facebook), and submitted to the […]