Să te scoli la patru dimineața poate fi extrem de neplacut. Mai ales dacă e duminică. Mai întâi înjuri alarma. Dup-aia lumina, că nu s-a aprins cand domnia ta ai deschis ochii (notezi in gând să-ți cumperi naibii alta veioză, funcțională). Înjuri şi constructorul blocului, c-a pus intrerupătorul la mama-dracului, şi pe cel care a facut patul cu colțuri. Crezi c-ai terminat? Nooo… . Blestemata de brichetă nu merge, aşa că răscoleşti sertarele buimac in cautarea chibritului aprinzător de aragaz, care aragaz iţi va face cafeaua cea domolitoare de arțag matinal. Odată băută sfânta cafea, intri la duş. Apa inghețată te trezeste instantaneu, dacă mai era cazul, şi-ți provoacă un alt val de înjurături la adresa primăriei, a instalatorului, a făcătorului de şampon usturător la ochi si a celui care te-a invitat la pescuit cu noaptea-n cap. Astfel răcorit, te imbraci. Gata. Aştepti să fii ridicat de la dimiciliu. Te enervezi iar, că-ți aduci aminte că-i duminică, lumea doarme si tu ti-ai pus juma’ de şifonier pe tine deşi Boboteaza a trecut de ceva luni, e ora cinci si mori de somn. Noroc că eşti lăsat să aştepți puțin.
Porniți la drum. Oprire de cafea. Oprire de ulei. Ajuns la destinaţie. Linişte. Apă. Verde. Soarele işi mijeşte razele de după linia orizontului. Greieri aparuți de niciunde îți mângâie auzul zdruncinat toată săptămâna de zgomotul oraşului. Iarba iți sărută tălpile tocite de asfaltul impersonal, vântul îți mângâie creştetul plin de injurături până mai adineauri.
Gândul că ai fi putut dormi la ora asta, in patul tau calduț, ți se pare hidos acum. Şi n-ai mai da soarele, adierea şi cantecul naturii nici pentru tot somnul din lume.
Ceri scuze in gând constructorului, făcătorului de mobilier, aragazului, si mulțumeşti celui care a insistat să mergi la pescuit şi lui Dumnezeu că eşti sănătos şi că te poți bucura de o zi superbă, in mijlocul Sfintei Naturi. Mulțumeşti pană şi scaunului pe care-ți relaxezi muşchii.
Nu te poți opri din mulţumit. Cum ai putea,in fața unei astfel de zile?
E bine ca pana la urma ne dam seama ca avem de ce sa multumim si cui 🙂 O zi frumoasa! 🙂
E chiar foarte bine 🙂 Si ție asemenea!
Ne faci în ciudă, da? Nouă, ăstora de suntem la muncă, închişi între patru pereţi. 👿 Nu-i bai, bine că ai vreme bună. Şi captura? Cam cât de mare avea un ochi? 😀
Zi cu soare şi voie bună! 😉
Nu incape in poze de mare ce’i ochiu’ . Spor la muncă ție, clasă muncitoare in week-end!
Mă gândeam eu că aşa e! 😉
Mulţumesc în numele clasei! Ţara are nevoie de noi, ne vrea la datorie, statuile-s în pregătire, porumbeii vor avea loc de… elogii, toată lumea-i fericită. 😀
Mnnn, sper că… cu mujdei şi mămăliguţă…
Păi cum, se poate fară mujdei? Bine măcar ca porumbeii vor fi… uşurați ?????
De cand îmi doresc să văd un răsărit…. dar opresc alarmă fără să fiu conștientă :))
Incearcă să pui trei_patru alarme consecutive ? O să vezi răsăritul sigur. Merită, crede-mă
Știu că merită, dar greu domne, greu :))
Este ?
Parcă am trăi în lumi diferite. Eu zic că nimic nu-i mai frumos și mai sănătos decât o trezire deodată cu soarele. O spun și cercetătorii britanici, și nu ne punem noi cu ei! 😉
Dacă spun cercetatorii britanici e clar ca răsăritul de soare ? Zi de poveste să ai, Petru
Citit cu o deosebită plăcere. Îmi place cum scrii, cu nerv, nu adormi pe condei! (Emoticon de felicitări =D )
ps
🙂
Multumesc, Dumitru Sunt momente in care somnul condeiului meu dispare ca prin minune. Mai ales dacă subiectul e unul… foarte important
Am luat ceva injuraturi dar a meritat efortul
Şi eu zic la fel ? Pot să-mi mai cer scuze un an-doi, dacă ajută cu ceva ? Love you!