Ca Romania este o tara frumoasa o spunem cu totii, la unison. O fac frumoasa relieful, cultura, istoria si oamenii. Unii oameni. Aceia care stiu ca o tara, indiferent de prezent, este definita de trecutul ei. De vremurile apuse. De timpul care face ca valoarea simplitatii sa fie incomensurabila. Nu poti avea un viitor daca dai uitarii trecutul, spunea cineva. Si avea dreptate. Nu poti aprecia un computer, de exemplu, decat daca-ti amintesti ca stramosul lui a fost abacul. Poti?!? Eu nu. Asa cum nu pot uita nici ca stramosul adidasului a fost opinca. Si mi-ar place ca si copiii mei sa stie cum arata o opinca, si pastrez cu sfintenie o pereche veche de zeci de ani. Si tot din aceasta cauza , cand vad un magazin de obiecte artizanale sau de produse româneşti traditionale intru. Si cand intru, cumpar. Mai ales cand stiu cu cata migala se tese o ie, se sculpteaza o caseta de bijuterii si se incondeiaza un ou. De exemplu, majoritatea romanilor au auzit din ceramica de Horezu. Dar putini sunt cei care si-ar cumpara o farfurie facuta acolo. Nu neaparat din lipsa se bani. Dar ce sa fac cu ea? De bagat in microunde o fi buna? O oala de lut? Nu e toxica? Mai face cineva mamaliga la ceaun? Ie? Da, misto, dar nu se mai poarta anul asta. Caaat? Prea scump, imi iau ceva de China. Cam asa gandim noi, romanii.Migala mesterilor populari insa, este apreciata ,chiar foarte apreciata de straini. Vin de la mii de kilometri distanta sa le admire iscusinta, rabdarea si simplitatea cu care manuiesc condeiul, acul si roata. Si cumpara produsele pe care multi dintre noi le privim indiferenti. Tocmai deaceea, pe marile aeroporturi gasesti cel putin un magazin dedicat produselor traditionale romanesti. Unde acei meşteri populari imbina dorinta de a duce mai departe traditia si arta romaneascaa oferid pe alocuri un design modern şi contemporan obiectelor create. Ma intreb daca eu as putea contribui cu ceva la perpetuarea artei populare. Stiu ca cei de la Art&Craft o fac destul de bine. Ce-as putea face eu in plus? Nu stiu, poate , pe langa obiectele de artizanat as acorda o atentie si marilor nostri scriitori. I-as traduce in engleza, fraanceza, in toate limbile pamantului si i-as face la fel de cunoscuti ca Dracula. Sau ca pe Nadia Comaneci. De exemplu, l-as darui pe Creanga unui strain amator de lectura. Pe Eminescu unuia cu simt poetic dezvoltat.Si Groapa lui Eugen Barbu romanului care a uitat de unde a plecat.
Acest articol a fost scris pentru proba cu numaarul 2 din concursul Spring Superblog2016
Hmmm, original articol! N-as fi asa convinsa cu generalizarea asta, dar suna bine. Bărbatul meu e nițel, -bine, fie, nițel mai mult-, naționalist. Si, zi-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești. Are o grămadă de prieteni și cunoștințe la fel ca el. Ba, m-a corupt și pe mine, deși eu nu am răbdare să vorbesc altora despre asta. Așa că el ia totul ca o investiție în ceea ce e românesc. Dar ce voiam a spune e că sunt destui care cumpăra, altfel n-ar merge afacerea. Sau mi-e cam somn și vorbesc prostii, dar mă ierti, nu? Mi-ai adus un zambet. Iar. Noapte buna.
Frumos din parte barbatului tau 🙂 Si bine ti-a facut ca te-a corupt! Cat despre faptul ca sunt destui cei care cumpara, eu as spune : destui, dar nu suficienti 🙂 Ma bucur ca ti-a placut articolul
Foarte interesant. Mi-a plăcut tare abordarea. Și ideea ta finală cu cărțile. Dar apropo de Creangă, eu am predat aici limba română la copilașii din comunitatea română (există școala internațională cu clase în multe limbi). Deci mă refer la vorbitori de limbă română, în familie. Și crede-mă că a trebuit să le „traduc”textul. Sunt atât de multe arhaisme că, practic, e imposibil pentru un copil cu un vocabular românesc… rezonabil, adică la nivel conversațional, să înțeleagă un text din „Amintiri”.
Da, Creanga e greu de tradus, dar nu imposibil. Toate limbile pamantului au anarhisme, a noastra cu un strop, poate, mai multe. Dar , cu siguranta, nu e imposibil.Trebuie doar sa vrem sa ne facem cunoscuti marii scriitori.
Frumos articol! O aborbare frumoasa de a promova cultura si arta romaneasca.
Felicitari! Si succes! 🙂
Multumesc. Scris pe ultima suta de metri, necorectat si … in fine. Mi-ar fi trebuit un pic mai mult aplomb. Poate revin pe subiect intr-un alt articol. Multumesc.
„Scris pe ultima suta de metri, necorectat si…” a iesit grozav! Bravo!
Astept cu drag alte articole… pe subiect sau nu. 🙂
Multumesc. Chiar acum admiram grupurile de aa si alte bazaconii strecurate. Ma abtin cu greu sa nu-l editez, n-am voie, dar dupa concurs o fac sigur. MULTUMESC
:))) Bazaconii neintentionate, dar cu atat mai simpatice… 😉 Succes inca o data!
Mulțumesc
Cu drag. 🙂
Mi-a placut si ai dreptate dar din pacate doar altii apreciaza migala mesterilor nostri, noua ni se pare…banala
Succes!
Exact. Intotdeauna ”altii” Noi apreciem mai degraba un hit menelizat , o bere rece si fumul gratarului. Daca nu-i rost de paranghelie, nu e nimic de apreciat.
În atare condiții nu ai senzația că munca ta – care oricum se adresează unui cerc restrâns – nu are un ecou suficient de mare pentru a schimba cu ceva lucrurile??
Nouă, românilor nu constatări ne trebuie, ci soluții.
De ce? Doar suntem experti la constatari , la ce ne trebuie solutii? Mai bine ne vaitam 🙂
Simplu și la obiect! și cum frumusețea stă în lucruri simple, nu pot decat sa apreciez articolul tau. Succes și inspiratie iți doresc!
Sar’na! Asemenea ! Și al tău articol e super, așa că am concurență serioasa ☺
Chestia cu Groapa m-a făcut să zâmbesc trist. Dar să știi că sunt mulți români (mă refer la cei din dispora) care n-au uitat nici de arta populară, nici de literatura românească. 🙂
Dar multi au uitat. Inclusiv limba.
Felicitări!! ! Ești o romanca adevarata!! Succes în continuare!!!!!!
Multumesc mult. La vorba nu ma intrece nimeni, cu fapta… mai greu ca deh, sunt romanca 🙂
[…] DESPRE ARTA […]