Ca o frunză în bătaia vântului. Ca un gând măreț devenit brusc vorba-n vânt. Ca un copac care tocmai si-a pierdut și ultima fărâmă de verde. Așa sunt eu . Sunt frunza. Și vântul. Și vorba din vânt. Și copacul cu ramuri golașe. Sunt călătorul cu bagaje pierdute..Nu, nu pierdute, abandonate. Am luat cu mine doar rămășițe. Resturi. Umbre. Speranțe? Ce poate spera o frunză? Copacul da, poate.Mereu va exista o primăvară și un soare. Și vorba ar putea deveni un vaiet o șoaptă sau chiar un ecou. Sunt frunza care a abandonat copacul. Sunt călătorul care doarme sub copacul fără umbră. Unde mă duc ? Nicăieri. Niciunde. Unde s-ar putea duce o frunză?
https://lafeeblanche.wordpress.com/2013/10/09/ispravile-unei-frunze-neastamparate/
Ai, într-un buzunărel de uniformă de fetiță…
Sper sa întâlnesc și eu fetița care sa mă așeze lângă năsturei. .. .
Da, am dat anunțul tău pe FB! 🙂
De ce fb? Acolo stau fetițele care strâng frunzele neastâmpărate?
Habar n-am! Poate ai noroc! Ai vrea un tomberon?
Habar n-am ce vreau. Are importanță dacă e un sertar sau un tomberon? Care din cele doua variante îi pot reda frunzei încrederea în oameni și viitor?
Sertarul e mai mic și un loc protejat.
În tomberon e ca la grămada din rugby.
Dacă cumva sertarul e doar o capcană? Intim, cu iz de siguranță , dar în același timp închisoare? Nu cumva e mai bine în gramada din tomberon?
Fată, se vede că ești o frunză neastâmpărată! Vezi că în tomberon e și fularrul meu de blăniță! Tocmai l-a făcut Tiff ferfeniță!
? îmi pare rău pentru fularul tău , sigur Tiff a vrut sa ti-l facă mai frumos
Da, mi-a făcut mărțișoare din el…
Lui Tiff îi plac frunzele? Mă gândeam ca eu și el am putea fi prieteni. Am și eu, în puținul meu bagaj , un fular.
Da, bună idee! Te împrietenești cu Tiff! Ți-l dau! În tomberon nu e așa comod! În Alaska ar fi minunat! E bine că ai fular!
Când plecați?
Eu am plecat deja. Sunt în căutarea tomberonului. Dacă Tiff vrea, îl aștept la destinație. Nu știu care e destinația finala ?
Bine, așa zici!
Tiff are și săniuță!
Când ajungi în dreptul sertarului meu să fluieri de trei ori lung și o dată scurt, să flutur batista!
Așa am sa fac. Ufff, am uitat, nu știu sa fluier, aș putea să cânt din muzicuta? Un pic, așa, cam trei secunde. Sau la trombon? Da, mai bine la trombon. Dacă nu mă aude nimeni? !?
Nu, nu din trombon, fiindcă am să cred că ești vecinul de la VII.
Poți să spargi un geam. Voi ști că ești tu!
Dacă nu nimerești, tot e bine, că vor zbura porumbeii, deci scap de la a spăla găinați!
M-am răzgândit, las trombonul. Nu vreau sa mă confunzi cu vecinii tai.geamuri nu sparg, porumbeii nu-i sperii, nu-mi rămâne decât sa mă urc pe un vrej, imbracata-n fusta bej, sa Îți cant la flaut, sertarul sa-l caut, în el sa mă sui, tu sa îl încui, cheia s-o arunci, către orizont, unde orice tont are … căutare.
Scumpo, ce-i cu tine de ești așa de lirică?
Eu te primesc în sertărel, dar spune-mi că nu ești alergică la pufoșenii. Că la mine în sertărel sunt tot felul de năstrușnicii hărmălite, că nu mai am chef să le așez frumos!
De când sunt frunză și cant la trombon vorbesc … liric ? Vrei sa spui ca n-o sa faci ordine în cinstea venirii mele? Mă duc în tomberon și basta! Îmi făcusem niște iluzii. ..
Ba daaa! Dar să nu fii perfecționistă, că nu-mi mai ies vrăjile cum aș vrea…
Azi a fost o zi fără pastiluțe. Sunt bucuroasă că ne-am scris! Mi-era așa de dor de tine… Mai zilele trecute am recitit ce ne-am scris!
? Și eu mă bucur. Îmi fac bine conversațiile cu tine ? Și călătoriile
Să ai grijă de tine! Să ai parte de călătoriile pe care ți le dorești. Mă bucură, de asemenea, îngăduința ta tandră. Vine o vreme când apreciezi orice semn de gingășie.
Mulțumesc pentru urări. Ești o prietena de nădejde și meriți tone de gingășie , draga mea! Să nu lași pe nimeni sa te convingă de contrariu!
Acum că mi-am stors batista, mi-am amintit că nu m-ai luat în călătorie! Lasă că mai vii tu pe aici! 🙂
Tone? Un strop e de ajuns!
Nici tu să nu te lași amăgită!
Chiar dacă nu te-am luat, tu ești cu mine. Azi cu siguranță ai fost. Mulțumesc ca m-ai însoțit și mi-ai înseninat ziua
Ay, ce-mi place! Am ascuns borcănele cu bunătăți în sertărel! Ori suntem o echipă, ori nu!
Mulțumesc și eu!
Eu cred ca toti suntem copaci iar frunzele ne sunt vise. Frunzele care pleaca toamna in lunga calatorie renasc in primavara. E sansa copacului sa o ia de la capat. De fiecare data inmuguresc mai frumos, inteleptind copacul…
Frumos spus. Dar cum rămâne cu frunza?
Frunzele dau sensul de-a fi al copacului. Inainte de a fi frunza, suntem copaci.
Să fim mândri, chiar și ca frunze, dacă știm cum să perpetuăm viața. Doar și ofilirea e de admirat.
Nu m-am gândit niciodată ca o frunză ofilita poate stârni ceva admirație dar.. îmi cam place ideea. Reușești sa mă surprinzi, Petru ☺ Plăcut. Foarte plăcut!