În general, rezist la stres. Uneori chiar îmi prinde bine oleacă de tensiune .Azi însă, m-am trezit cu „fața la cearșaf ” .O stare de nervi inexplicabilă, ivită de nicăieri, mi-a amintit de toate neajunsurile, de ceva râcâieli vechi și … bum! Primul venit, primul luat la șuturi. N-a băgat de seamă saracu’ om ca domnia mea avea ceva probleme cu bibilica în momentul în care, surâzător, mi-a ieșit în cale. Nici măcar n-am ascultat juma’ de propoziție, tonul lui calm și indatoritor m-a scos din sărite instantaneu . Și mi-am revărsat sacul cu belele în fața lui zâmbitoare . De schițat n-a schițat nici măcar nedumerire. Nici surprindere. Nici indignare. A tăcut și, la finalul, sau, mă rog, intr-o pauza a mea, a spus doar „Mulțumesc pentru răbdarea cu care m-ati ascultat! ” Și s-a întors, elegant, lasandu-ma cu gura căscată. Păi cum bre, să lași omul așa, cu juma’ de nervi nevarsati? Cum sa-l zgandari și dup-aia sa pleci, pur și simplu? Vi se pare normal? Io cu cine mă mai cert acu? Cui îi dăruiesc cealaltă jumătate de isterico-nervo-tirada? Aștept cu nerăbdare sa-mi sune telefonul, sa dau nas în nas cu vreun șef sau să mă salute vreun necunoscut. Ca, după ce că aveam io nervii mei, m-a mai enervat și idiotul cu multumescul lui. Cum mama naibii sa fii luat la … și sa spui doar multumesc pentru răbdare? Ce răbdare mai idiotule, când eu nici măcar nu ti – am dat ocazia sa zici ceva? Pfff, fierb, mă perpelesc, am nevoie de cineva cu care sa mă cert, altfel o iau razna! Doritori?
Eu nu. Dar îţi mulţumesc pentru intenţie 😀
Sigur nu vrei? Habar n-ai ce pierzi ?
Sunt un caz pierdut, nu ţin la ceartă.
Aha, deci și tu ești din gama „Mulțumesc pentru răbdare ” Unde-s certaretii de-altadata dom’ne ???
Nici ei nu mai sunt ce-au fost…
Mda…. cam așa ceva 😠 Clar, nu-i rost de ceartă cu tine 😑
Eu, eu, mă bag eu!!! Am chef de distracție! Deci? Care e subiectul? :)))
Subiectul e că viața e grea. Tu ești cauza. Chiar dacă stai la ‘jdemii de kilometri de mine și nu ne cunoaștem, ești cauza tuturor belelelor de pe planeta. Și nu mă contrazice că mă enervez și mai tare!
O,ba da! Te contrazic! Că vreau să te văd furios de-a binelea! Doar atât poți?? Ești mic copil pe lângă mine! Iar viața e așa de ușoară… e numai lapte și miere. De-aia sunt eu veselă!
Veselia ta m-a enervat și mai tare! Cum bre lapte și miere??? Te crezi în țara vacutei Milka? Tu știi că laptele se acrește și mierea aduna muștele, ceea ce-mi da un nou prilej sa mă involburez și sa-mi doresc sa-ti dau cu găleata de lapte în cap , sa te ung cu miere , sa te leg de un pom și sa te las să te mănânce toate lighioanele zburătoare și târâtoare, sa vedem atunci cât de vesela o sa fii 😈👹👺
Aaa, dar la soare mie-mi place, fac plajă des iar mierea…mmm… deja am alte fantezii! :))))
Aha, deci ești sado-maso ? Schimbare de plan : te gâdil cu o pană până Îți iese veselia pe nas. Te fac sa râzi până la epuizare si-apoi trec la planul cu legatul de copac, sa nu mai ai energie sa te bucuri de lapte și miere ?
Sunt orice vrei tu să te scot din minți! Cât despre gâdilat, n-ai nimerit-o, nu mă gâdil!!! Doar la creier! Altceva? Hai, că doar m-am încălzit. 🙂
Și cam cum te gâdili tu la creier? Cu ce? Cine? Când?
Eee, asta e cu totul altă poveste! Cu povești, cine îmi place, tot timpul! 🙂
😉
Sper c-ai observat c-am trecut de la ceartă la violenta! Tu ești cauza.Veselia în exces duce așa ceva? ?
Nuu, duce la altceva, dar vreau să-ți văd limita! :)))
Ce limită, mi-au trecut nervii. Azi sunt la fel de vesela ca și tine ?
Yuppy! Scop atins! 🙂
Da… .Mulțumesc pentru suport ?
Cu plăcere!
Ha, ha, tu iti dai seama ca omul ala a incercat sa iti dea o lectie (peste nas) cu politetea lui exagerata? :)))
La certuri nu ma bag, ca-s destul de agitata de felul meu. :)))
Mda, mi-am dat seama, tocmai de-aia m-am enervat și mai tare ?
Ma gandeam eu… 😀