Uite ca intrebarea asta ma chinuie de cateva zile. De mici ni se spune ca nu-i frumos sa mințim. Si ca minciuna are picioare scurte. Dar, fiecare dintre noi, la un moment dat, apelam, conștienți sau nu, la minciuna. Goana dupa o imagine buna, dupa aprecierea celor din jur, goana dupa profit sau orice altfel de goana face din minciuna un rau necesar. Daca vinzi haine și clientul probeaza, nu-i poti spune arați ca un sac plin cu cartofi pentru ca vrei sa-ți vinzi marfa. Daca vinzi cireșe nu-i vei spune clientului ca-s pline de viermi si ca ți se intoarce stomacul cand i le pui in punga, ii vei spune ca-s gustoase și-i vei ura pofta buna. La fel și daca esti avocat, bancher sau un neica-nimeni. Mai ales daca ești un neica-nimeni vei minti. Din dorința de a le arata celorlalți exact contrariul a ceea ce ești. Cel care n-a mințit niciodata e ori mut, ori a murit inainte de a incepe sa vorbeasca. Minți cand raspunzi la intrebarea ce faci cu bine , desi tocmai ți s-a intamplat ceva si iți vine sa plangi de suparare. Minți si cand urezi cuiva o zi buna desi te doare fix in paispe cum va fi ziua respectivului. Minți si cand spui orice problema are o rezolvare , pentru ca exista unele pe care nici timpul, nici banii nu le pot rezolva. Minți de frica, de rusine, de dragul de a minți. Te minți pe tine cand esti treaz, subconștientul te minte cand dormi , aproapele te minte cand vrea sa-ți ascunda ceva, strainul te minte cand vrea sa-ți vanda ceva. Stiu, nu poți fi sincer mereu, uneori sinceritatea provoaca rani, și-atunci spui da cand ar trebui sa spui nu. Sunt minciunile clasificabile? Justificabile? Necesare? Pana la urma cum e : te naști sau devii mincinos?
Aș zice că te naști mincinos, dar depinde de mediul în care trăiești ca să te vindeci. 🙂
La un asa raspuns chiar nu ma asteptam… . Ne nastem mincinosi? E chestie ereditara? Sau accidentala? Pentru ca minciuna sigur e o boala grea… .
Minciuna tine de caracter, acesta se formeaza si cum primele modele sunt parintii, zic ca inainte ca un parinte sa spuna ,,nu-i frumos sa minti” sa se gandeasca de cate ori s-a contrazis fapta cu vorba lui. 😀
Ok… deci mincinosii sunt victime ale mediului in care cresc? Adica , daca l-am auzit pe tata mintind fac la fel? N-ar fi mai logic sa capat o aversiune fata de o asemenea indeletnicire?
Logica vine mai tarziu cand inveti pe propria piele ca minciuna are picioare scurte. Pana atunci minciuna va tine loc de mecanism de aparare sau modalitate de a atrage atentia. :)))
Cred ca parintii si societatea ne invata sa mintim, dar imi place mult raspunsul dat de Petru. 🙂
Si mie imi place raspunsul lui Petru, e convenabil si pentru mincinosi si pentru cei mintiti 😆
se mai spune ca si minciuna este vorba…totusi depinde de fiecare om in parte daca devine sau ba un om cu nasul lung….zi faina plina de viata adevarata…
Apropo de nas-lung : ar fi renuntat oare mincinosii la ”vorbe” daca le-ar fi crescut nasul? Sau ar fi apelat la bisturiu? Cam cate rinoplastii se pot face oare intr-o viata pe acelasi nas?
Nu ne naștem, devenim forțați uneori de împrejurări…cine zice că n-a mințit măcar o dată, e un ipocrit!
Da , e cert ca mintim uneori fortati de imprejurari . Dar cand mintim constant, gratuit si cu nerusinare cine-i de vina? Viata? Societatea? Marea Neagra?Sau prostii care-si pierd timpul ascultandu-ne gogosile?
Aici e altceva, ține de educație și respect de sine, dar clar, nici în această situație nu ne naștem mincinoși!
Deci devenim. Mi-ar fi placut ,parca,sa fi fost ceva din nastere 😆
Vise taică!…:)))
Când visam ne mințim singuri. Deci tot la minciuni ajungem … ?
Dacă încetăm să visăm, suntem morți. Unele visuri nu sunt minciuni! 🙂
Pfff, n-o scoate omul la capăt cu tine ? . Ești optimista de fel? Bine faci ca ești așa!
:)))) Foarte optimistă, că doar o viață am! Mai am și eu momentele mele, dar viața e prea frumoasă pentru negativisme. Hai, poate te molipsești! :)))
Doamne-ajuta! Ai grija sa rămâi așa
Am fost destul invers și n-am câștigat nimic! Acum, acumulez numai sentimente frumoase! Restul, să curgă pe apa Sâmbetei….
Sa curgă, să curgă!
Fata vesela, imi place de tine. Imi place si blogul tau, atat cat am apucat sa vad in cateva clipe. 🙂 Voi reveni! 🙂
Mă bucur ca ai remarcat-o, Vienela. Si eu am dat de ea tot întâmplător și mi-a plăcut ☺
Copiii de regula nu mint. Minciuna apare dupa …
Adevărat! Foarte adevărat!