Povesti

“Am încredere că o să fiu prima actriţă, scriitoare, director de filme de mare succes aici, în America! O să muncesc din greu ca să îmi fac ţara mândră! Planul meu de viitor e ca în următorii ani să ajung o actriţă şi o scriitoare de scenarii de filme de mare succes. Talentul şi ambiţia nu îmi lipsesc! Muncă, muncă, muncă şi o să ajung unde îmi doresc, cu siguranţă”- asa spune o romanca , plecata in America acum 6 ani. Povestea ei pare banala. E tanara, ii place mediul in care a intrat, lucreaza cu oameni fascinanti, bla-bla-bla. Nu te intereseaza, nu-i asa? Nici pe mine. Oricum, nu ma incalzeste cu nimic. Eu tot eu raman , sunt la fel ca inainte sa citesc povestea ei. Daca fata venea cu o poveste de genul  asta , era altceva! M-as fi indignat, as fi injurat, le-as fi umplut frigiderul jigodiilor straine si… atat. Ce, va asteptati la mai mult ? Ei, hai! Pai ce, l-am pus eu sa plece din tara? Nu! L-am imbatranit eu? Nu! E vina mea ca nu e tanar, sanatos,destept si n-a plecat intr-o tara mai buna? Nu! Nu e vina mea, nici a voastra, binenteles! E vina Protv-ului ca ni-i arata, ne spune povestea lor si … atat. Iar noi ne uitam si atat. Si uitam ca s-ar putea ca unul din copiii nostri  , intr-o buna zi, sa caute sa-si faca o viata mai buna intr-una din tarile astea, straine. Ne vom ruga binenteles, sa traiasca povestea ei. Pentru ca, oricum, pe a lui o vom uita cel tarziu maine. Cine dreaq l-a pus sa se duca acolo?