Ne vaitam, ne impacientam, ne razvratim, avem griji, necazuri, cadem in depresie. Traim drame daca ni s-a rupt o unghie, daca am ramas fara serviciu, daca nu ne putem cumpara un telefon mai bun, daca ni s-a stricat calculatorul sau daca unul din copii a luat o nota proasta. Ne suparam ca sotul intarzie, ca sotia palavrageste prea mult cu vecinele, ca scroafa a fatat doar doi purcei sau ca masina n-a pornit la prima cheie in mijlocul iernii. Ne streseaza programele tv pline de telemanele, sefii cicalitori, salariile mici, drumurile cu hartoape , gerul, caldura, soarele, norii. Ne enerveaza si zecile de stiri despre catastrofe, crime, accidente. Ne deranjeaza tot ce e negativ, pentru ca mintea noastra minuscula trebuie protejata de tot ce se intampla afara, pentru a se putea concentra la propriile probleme, framantari , angoase. Suntem atat de concentrati sa ne protejam sanatatea si viitorul incat uitam sa ne mai bucuram de ceva. Si imbatranim . Si regretam ca n-am trait asa cum ar fi trebuit: cu un dram de optimism, cu un suras pe buze, cu ganduri pozitive, cu un dram de nepasare. In goana dupa capatuiala , cu totii uitam ca viata este trecatoare. Ca hazardul, soarta, divinitatea sau pura intamplare hotarasc cine si pana cand va trai. Ati inteles ceva? Poate nu, dar daca veti privi pret de o secunda fotografia de mai jos veti intelege ca viata nu se rezuma numai la munca, la adunat averi , si ca tragediile cele mai mari nu sunt ale noastre. Si ca oricat ti-ai detesta propria viata, oricat de multe necazuri ai avea , te poti considera un om fericit. Acesta este din punctul meu de vedere , o tragedie :
Sursa:libertatea.ro