Va este cunoscuta, probabil, zicala ” Cine se aseamana se aduna” . Ne alegem prietenii dintre cei care au acelasi mod de gandire ca al nostru, cu care avem pasiuni comune. Dar ce te faci cand intri intr-o comunitate formata din oameni cu care nu ai nimic in comun? Te acomodezi, incerci sa intri pe aceeasi unda cu ei sau te retragi in carapacea ta si risti sa fii catalogat drept ingamfat, salbatic sau neadaptat? Cum faci? Ramai sus sau cobori? Te ridici sau stai pe loc? Abandonezi sau te transformi, in functie de cerinte? Marin Preda spunea ” Inteligenţa înseamnă adaptare” ; Arthur Schopenhauer , ca ‘‘Oamenii isi schimba sentimentele si comportarea la fel de repede cum isi schimba interesele”. Tu ce-ai spune?
Adaptarea este chintesența vieții, dar același lucru-i valabil și pentru cei din jurul tău. Depinde de tăria fiecărei părți.
Doar nu stai cu lista în mână și bifeze pasiunile comune. În prietenie e vorba, în primul rând, de toleranță. Și ține prietenia asta și de o anume chimie, sexualitate ș.a.m.d. Cine spune că își alege prietenii după cât de citiți sunt sau mai știu eu ce alte criterii, vorbește aiurea. Într-o prietenie, dacă stai să contabilizezi, pierzi timp prețios. Eu îmi tolerez prietenii și ei pe mine. Cam asta e! „Interes” sună un pic cam comercial. Să-i zicem „nevoie” mai bine! 🙂
*bifezi, nu bifeze…tableta, care are dicționar propriu, îmi mai joacă feste. 🙂