Am o pisica. Una mofturoasa, sensibila si ….pisicoasa. Stiu, veti spune ca toate sunt la fel! Va spun eu, va inselati! A mea e unica. E stapana casei. Ea e cea care ocupa cel mai bun fotoliu din casa. Cand ti-e lumea mai draga pofteste sa stea pe scaunul de la birou. Cand te duci la culcare, constati ca tre’ sa dormi pe marginea patului pentru ca ea doarme fix in mijloc. Cand te asezi la masa, in bucatarie (nu, nu sare pe masa pentru ca e o pisica educata!) tre’ sa-ti tii fundul pe marginea scaunului pentru ca tocmai atunci s-a asezat si ea si toarce dragalas. Ca doar nu m-oi apuca acu’ sa deranjez pisica! M-am aventurat de vreo doua ori si-am incercat s-o alung, dar doctorul care mi-a tratat zgaraieturile mi-a recomandat prudenta, asa c-am renuntat s-o gonesc si am devenit un fel de musafir nepoftit in propria locuinta. Dar e pisica mea si o iubesc! Sau eu sunt pisica ei, nu mai stiu. Stiu ca si ea ma iubeste. Ma lasa, din cand in cand, s-o alint. O iau in brate, ii vorbesc in soapta si ne uitam impreuna la televizor, Stam la calculator si citim mail-ul, ne uitam la poze pe Fb. Facem baita si ma lasa sa-i pieptan blanita bogata si stralucitoare. Si-apoi se supara pe mine. Ma priveste cu ochii ei albastri si parca-mi reproseaza ceva, dar nu-mi dau seama de ce! Nu-i fotoliul destul de comod, oare? Sau poate scaunul de la birou? Da, asta trebuie sa fie, s-a plictisit si vrea alta mobila! Stiu, si eu m-am plictist! Scaunele scartaie, patul e de-o seama cu mine, fotoliile s-au rablagit… . Sigur m-a vazut pisica mea ieri ca ma uitam pe Mobila-Ghencea.ro dupa mobila noua, i-a placut, si vrea sa ma stimuleze sa ma grabesc s-o iau. Oare tot pe margine o sa ma lase sa dorm daca iau dormitorul ala fain? Poate o sa-i placa mai mult canapeaua extensibila si-o sa-si mute fizicul pe ea, iar eu o sa ma lafai, ca pe vremuri,cand nu aveam pisica, intr-un dormitor de vis . O sa-mi iau si alte scaune de bucatarie , si-o sa cumpar unul in plus, eventual personalizat, pentru ca ea, ca o regina, sa troneze, nestingherita, in capul mesei. Poate asa voi putea si eu sa iau, macar o data pe luna, micul dejun in tihna. Si daca tot imi cumpar scaune si dormitor, o sa-mi cumpar si o masa pentru living, o masa extensibila. Nu, ei nu-i plac mesele, dar o cumpar! Cum de ce? Ca sa am dupa ce ma ascunde cand o apuca pandaliile si ma fugareste cu ganduri necurate, prin casa! Si ca sa nu mai aiba atata spatiu sa-si faca giumbuslucurile ei fermecatoare, de felina alintata, in living! Cum? Sunt rea? Dac-ati sta si voi cu juma’ de dos pe propriul vostru scaun si-ati dormi-n dunga n-ati mai spune despre mine ca sunt rea!
