Nr. 42 Interviu cu Ștefan Bogdan Trepăduș

La numărul 42, un poet. Am jurat de vreo… puține ori că nu mai fac interviuri cu poeți dar se pare că nu reușesc să mă abțin. Azi, un interviu cu Ștefan Bogdan Trepăduș, blogger mort la datorie. Pardon, blogger pe Mort la datorie. Îl știți, nu-l știți, haideți să vedem de ce scrie, despre ce scrie și ce are de spus despre blog și blogging.

Iată interviul:

Io: Cine și cum e Ștefan Bogdan Trepăduș (TSBogdan) Descrie-ne omul care poartă acest nume. Cum e, ce face în viața de zi cu zi?
Ștefan: În viața de zi cu zi sunt student, totodată poet, totodată pasionat de gadget-uri și uneori scriu despre asta pe blogurile mele. Sunt mereu îndrăgostit de o muză. Student, poet, pasionat. Mereu. De aceeași muză sau o schimbi odată cu rima? Adicătelea nu face prea multe omu’? Io mă gândeam că ne zici cum alergi după autobuz, cum stai la coadă la pâine, de-astea zilnice… . Bine, poet, student. 

Io: Ești blogger și poet? Sau poet și blogger? În care ordine?
Ștefan: Sunt poet și blogger simultan (că-s doar unul, nu? ? ), proporțiile diferă, însă, de situația în care mă aflu și de starea sufletească/mentală pe care o am. E cu proporții? Trebuia să întreb care-i mai gras sau mai înalt și care-i mai tare-n tastatură.
Io: Adică… niciodată nu pleacă bloggerul pentru a face loc poetului? De exemplu, pleacă Ștefan- vine Bogdan, ceva de genul? 
Ștefan: Nu are cum. Când devii blogger nu încetezi să fii poet și viceversa. Sunt suma pasiunilor mele. De unde rezultă că, matematic, dacă aduni un blogger cu un poet… băi nenicule, parcă ziceai că sunteți doar unul! Ștefane?! Ăștia doi care e unu’, cum îi aduni să dea sumă? Aaaa, tu ești suma! Ei e… este… da, e cam târziu, știu!

Io: De ce scrii? Am înțeles, din pasiune. Dar ai o motivație? Un țel?
Ștefan: Am foarte multe idei și mi-ar părea rău dacă s-ar pierde. Oricum, se pierde deja o cantitate îngrijorătoare din ele, dar nu am găsit formula prin care să păstrez/aplic mai multe. Ăh?  Aham! Iar de-alea cu matematici. Evident, după sume, vin formule. Și, tot evident, dacă s-ar pierde, se pierde deja. Formula, dacă o are cineva, vă rog din suflet s-o șeruiți cu Ștefan!  O fi student la Matematică?

Io: De ce mort la datorie? De fapt, de ce mort? Na c-am întrebat! 
Ștefan: Mi s-a mai pus întrebarea asta recent. Din păcate nu îmi amintesc. Denumirea e la fel de veche ca blogul, adică are aproape 8 ani. Doamne-ajută! Blogul s-a născut mort? Sau avea opt ani când a murit? Are cineva o cafea? Mor de somn și vorbesc cu un poet despre… nu știu exact despre ce, dar mă lămuresc până la final. Asta în cazul în care nu adorm.

Io: De când scrii? Câți ani are blogul tău? Hait!  Am întrebat câți ani are? 8 măh, abia zâse omu’!
Ștefan: Se pare că am intuit cumva ce urma să mă întrebi. ? Scriu (poezii și nu numai) de când am învățat la școală cum se fac literele ? . Primul articol pe un blog personal a fost scris în 2009. De la finalul lui 2015 scriu și pe un blog IT. Hai c-am scăpat ieftin. Auzi la el, a intuit! Io în locul lui intuiam că ăl de-mi ia interviu se hilizește pe facebook la niște gif-uri  :))))) Dar am o scuză, jur!  Erau mișto! Nu-i strălucită da’… alta n-am!
Io: Care blog de IT este… (link)?
Ștefan: gadget4u.ro cu mențiunea că, din anumite cauze pe care nu am să le menționez aici, de ceva timp nu mai reușesc să adun suficientă energie și inspirație pentru el. ? Cu mențiunea pe care n-o voi menționa, și anume că nu știam că scrii și pe-acolo, îți urez succes și energie, inclusiv electrică, plus inspirație și expirație la scris despre gadgeturi.

Io: Știu din filme că toți poeții au o muză, ai spus și tu că ai. Ce sau cine îți stârnește inspirația?
Ștefan: Eram sigur că ai să mă întrebi și asta! :)) Cu privire la persoana care mă inspiră… nu ai văzut în filmele alea și faptul că muza nu se divulgă? :)) Na, m-aș fi mirat să spui cine e. Voi ăștia, poeții adică, aveți un mod tare interesant de a răspunde. Iar m-apuc de jurat c-o să vă evit!
Io: Nu, de obicei, la filmele cu muze adorm :))))  Și nu numai la ele, se pare că și interviurile îmi dau ceva de furcă.

”Îți scriu dintr-o groapă de viață săpată
Întorc rânduri cu plugul și versuri la lopată
Îți scriu cu spiritul ce abia ține pixul
Împletesc realitatea-n timp ce croiesc visul”

Io: Traducere? Adică ce-a vrut să spună poetul? Că mie-mi sună a lucrări agricole de primăvară. Bine, până la pix, că după el e depre croitorie sigur!
Ștefan: La fel cum eu am tradus în cuvinte ceea ce am simțit, fiecare suflet își traduce cuvintele mele pe limba lui. Te cred, jur! Da’ ieși din groapă, trăi-ț-ar, scrie și tu dintr-un tei, cireș, gutui. Sau stai loclui pe-un scaun și scrie.
Io: Deci… nu ții neapărat ca cititorul să înteleagă exact ce-ai vrut să spui, ci să dea el însuși un sens propriu versurilor tale?
Ștefan: Da, asta înțeleg eu prin poezie. Pe bune? Nu te cred! Chia n-are nimeni o cafea, am nevoie de una, e urgență, simt că imi sapă cireșu’ o groapă. Adică… se împletește croiala! Nu, serios, ăsta e ultimul interviu cu un poet. Din câteva zeci de fraze n-am înțeles nimic. Adică am înțeles, și anume… las’ că vă zic mai târziu.

Io: ”Ars Mortis”. Ce înseamnă? Sper că nu ars morțiș!
Ștefan: „Arta morții”, în latină. Mi-am redenumit astfel categoria pentru poezii a blogului într-o perioadă nu tocmai plăcută a vieții mele. Sper să schimb această denumire cât mai curând! ? Mi se pare logic, moartea chiar e o artă. Vai mama mea! Cine m-o fi pus? Poet am vrut, artă am! 

Io: Reacția cititorilor la tipul tău de poezie? Apropos, în ce specie/subspecie ar putea fi încadrate versurile tale?
Ștefan: Prima întrebare ar trebui să o adresezi cititorilor, iar pe a doua, probabil, criticilor. Emile, numai tu ești de vină! De nu te-oi heitări 50 de ani de-acu ‘nainte, să nu mă mai cheme pe mine.. mă rog, cum mă cheamă nu-mi amintesc  acum exact, dar nu contează, tu ești de vină! I-adevărat că-l aveam pe Ștefan în listă dar tu ai grăbit lucrurile, asa că na de-aci: i hate you! Măi Ștefane, măi tată, zi și tu trei cuvinte: reacția e frumoasă. Sau: cititoru’ e verde! Păi mă trimiți să intreb criticu’? Arată-mi unu’ viu că să aia-aia de nu mă duc să-l întreb!
Io: Tu scrii, ar trebui să ne dai măcar un indiciu ? Ode sigur nu-s, balade nu prea… . Hai, fă o încercare 🙂
Ștefan: Ce am scris în ultimul an sunt poezii de dor și dragoste (cu vreo 2-3 excepții); în rest, cred că am acoperit o paletă destul de largă de genuri. AHA! Deci… poți să zici dar nu vrei! Bine c-ai acoperit paleta, era păcat s-o strice soarele. Ștefane?! Ce paletă? A, aia largă? Dă-o naibii, hai la următoarea întrebare!

Io: Publici zilnic pe profilul tău (fb) texte. Poezii scurte, haiku sau frânturi din alte poezii?
Ștefan: Am tipuri diferite de postări din sfera poetică: 2-3 versuri ad-hoc, 2-3 versuri însoțite de o imagine sau poeme întregi cu link către articolul de pe blog care le conține. Ad-hoc? A, știu cum e, opt cuvinte se întâlnesc la o bere ș-o pun de-o imagine cu rimă. Nu?

”Să zâmbești eu de la tine
-am învățat fraze latine
Cogito ergo sum
Versuri pentru larg consum
La care ai prioritate
Doar să-mi spui și am să ți le
-așez la ușă fără frică
Să m-asigur că tu știi că
Mă inspiri!”

Io: Cred că mă repet cumva dar… versurile tale nu prea par ”de larg consum”. Încearcă să-mi faci un portret al cititorului care (crezi că) apreciază versurile tale.
Ștefan: Ca să îți pot răspunde la asta ar trebui să fac un studiu de piață. Nu numai că nu mă pricep la asta, dar în viziunea mea, marketingul și poezia nu prea ar avea de ce să fie împreună. Whatt? Care piață? Matache sau Obor? Ștefane, aprecierea cititorului n-are a face cu marketingul. Și nici nervii mei! Zi măi nene: cititorul meu e deștept, frumos, bea ceai verde, e încălțat și mănâncă ciorba cu lingura! Asta înseamnă portret. Restul o fi marketing, naiba mai știe… .  Auzi, ce-i ăla marketing?

Io: Dă-mi un exemplu de text scris de tine, text despre care crezi că te reprezintă ca blogger.
Ștefan: Din fericire am un exemplu recent. Altfel ar fi trebuit să stau cam mult timp până să găsesc. Îmi place să particip la tot felul de evenimente conexe pasiunilor mele și îmi doresc să și scriu despre ele (doar că nu prea reușesc).  Bravo ție, la mai multe participări 🙂

Io: Apropos de participări, cum stai cu participarea la concursurile de blogging?
Ștefan: Am tot participat la astfel de concursuri de câțiva ani încoace. Pot spune că fiecare dintre ele a constat într-o experiență diferită și interesantă.
Io: Poți spune și la care?
Ștefan: Am avut participări multiple la BlogalInitiative și SuperBlog, de exemplu.
Io: Câștigi, pierzi? (exceptând experiența)
Ștefan: La început am pierdut, apoi nu mi-a mai păsat de asta :)). M-am lăsat dus de entuziasmul oamenilor din spatele blogurilor (mai ales la SuperBlog) și am avut parte de experiențe frumoase. Acilișea nu comentez. Am fost acolo și n-am ce comenta 🙂

Io: Dacă despre cititorul de poezie nu ne-ai spus nimic, spune-ne despre cititorul de blog. Cine crezi că citește (pe) bloguri?
Ștefan: Probabil că cititorul de bloguri este acea persoană care știe ce caută și unde să găsească, fie că este vorba de informații, activități recreative sau orice altceva. Doamne-ajută! 27 de cuvinte, 138 de caractere,  al meu semn de întrebare persistă! Fix ca vestita coafură. 

Io: Cum îți promovezi articolele?
Ștefan: Pe lângă faptul că le distribui în rețelele sociale, le menționez și în discuțiile offline, atunci când este cazul.  No comment

Io: Urmărești statisticile vizite/vizualizări? De ce?
Ștefan: Le urmăresc, deși nu prea știu de ce ? . În teorie, aș vrea să scriu în stilul sau despre subiectul care le place mai mult cititorilor, dar asta nu se întâmplă niciodată.
Io: De ce nu se întâmplă niciodată? Cum îți alegi, de fapt, subiectele?
Ștefan: Mai întâi trebuie să eliminăm poezia din răspunsul la această întrebare. Iar, în ceea ce privește celelalte articole, e vorba de inspirația de moment, fie ea intrinsecă sau dată de mediul înconjurător (a nu se înțelege doar natura). Bun, ai eliminat poezia, ai eliminat natura, a rămas răspunsul! Inspirația, care vine de la moment și mediu! Aaa, deci făceai mișto de mine când ziceai că ai muză care te inspiră! Nțnțnț! 

Io: Abordezi și subiecte cu tentă socială?
Ștefan: Nu, nu-mi găsesc inspirație în aceste subiecte.

Io: Un subiect pe care n-ai scrie niciodată?
Ștefan: Nu cred că există sau nu l-am descoperit încă. ?

Io: Scrii (și) articole plătite (advertoriale)? Ți-ai dori să poți trăi doar din blogging? Crezi că se poate?
Ștefan: Acum ai pus întrebările alea grele ? , dar nu am să le evit. Pe rând: Scriu (și) advertoriale. Mi-ar plăcea să trăiesc (și) din blogging. Din experiența mea de până acum, nu se poate, însă există câteva persoane care cred că ar putea să mă contrazică. Și eu știu câteva. Să fie aceleași?

Io: Ce și pe cine citești tu? Mă refer atât la bloguri/bloggeri cât și la cărți/scriitori.
Ștefan: Literatură citesc, după cum ziceam și aici, preponderent online. Urmăresc multe domenii, neavând toate legături vizibile unele cu altele, dar cel mai des citesc persoanele aflate în blogroll, că doar de asta le-am și pus acolo, nu? ?
Io: Recomandă-ne o carte și un blog.
Ștefan: Nu pot să recomand o carte anume, de aceea îmi public în fiecare an jurnalul de lectură. Iar pentru bloguri recomandate am făcut blogroll-ul. Ștefan… am avut intervievați care nu se mai opreau din enumerat colegi de breaslă. Tu-i dai cu blogrollu’. Știi care-i de fapt, rolul acestor interviuri? Dar nu-i bai dacă nu știi, încă doi poeți și uit și eu :)))

Io: Ai în planurile de viitor publicarea unei cărți?
Ștefan: Nu mi-am planificat nimic în sensul ăsta. Dac-o fi să vină, e binevenită; dacă nu, aia e. ? Doar ce îți spuneam, cu link, mai devreme că eu nu prea mai cred în cărți. În caiete crezi? Just kidding, crezi în ce vrei tu!

Io: Pune-ți singur două întrebări și răspunde la ele.
Ștefan: Clasica „Unde te vezi peste 5 ani?” Răspuns: Nu știu, am la dispoziție 5 ani să aflu. „Ce o să faci mâine?” – Cu siguranță am să scriu!

Io: De ce ai acceptat interviul?
Ștefan: Să înțeleg că aveam posibilitatea de a refuza? :)))) De obicei las oamenii să mă cunoască prin vers și prin cel ce sunt, dar probabil că există și câteva persoane care ar găsi mai facil un interviu. Nu prea aveai posibilitatea de a mă refuza :))) Alea câteva persoane de care zici, Slavă Domnului, nu vor înțelege nimic. Interviul ăsta e oricum, numai facil nu-i. Vorbesc de mine, care n-am înțeles nici răspunsurile tale, nici întrebările mele.

Io: Ultima întrebare : Unde te vezi peste 5 ani?
Ștefan: Am răspuns la asta mai devreme și nu mi-am schimbat părerea. :))) Pfff… nașpa! M-am gândit că poate-poate :)))

Ați citit un interviu cu Ștefan Bogdan Trepăduș, student, blogger și poet. Poate rezultatul nu e cel așteptat de voi, dar în mod sigur, dincolo de comentariile mele, l-ați zărit pe Bogdan-omul. Citiți-l, urmăriți-i evoluția și… mai vorbim cu el peste cinci ani, poate ne spune mai multe. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc pentru răbdare și răspunsuri iar vouă, celor ce ați citit, vă mulțumesc pentru timpul cheltuit aici. Mulțumesc!