A trecut o săptămână de la Gala Spring Superblog 2017. Am lăsat-o să treacă în speranța că mi se vor așeza gândurile, că mi se va domoli entuziasmul de a turui pe tema celor două zile și două nopți dar… a venit timpul să pun pe blog câteva gânduri.

Gazda a fost Hotelul Aurora din Mamaia. Spre surprinderea mea, o locație frumoasă, curată, cu camere spațioase și frumos mobilate (mă așteptam la ceva mult mai modest, având în vedere cele două stele ale hotelului). Faptul că am avut vedere la mare și piscină  și balcon pe care să pot ieși la fumat în toiul nopții m-a încântat teribil). Una peste alta, mi-a plăcut restaurantul cu al lui personal cu tot. Îmi pare tare rău că n-am reținut numele fetei care a fost mega drăguță tot timpul (fiind cumva extrasezon, erau doar doi angajați prezenți în sala restaurantului, ori la invazia de bloggeri și ceva alți clienți trebuie să recunosc că s-a descurcat excelent!)

restaurant Aurora Mamaia

restaurant Aurora

Cum am ajuns la hotel pe la 6 dimineața (măcar la asta am fost prima), înainte de venirea celorlalți am reușit să mă cazez, să mă odihnesc o oră, să ies la plimbare pe plajă și să mă și rătăcesc în Mamaia (apropos, trăiască Poliția Rutieră, mișto angajați are! )

Well… mai după-amiază, plimbare. Companie? O Pisică Neagră, Minerva (Swiss Solutions), Călinescu, Larisa. Bătut juma’ de Mamaie-Constanță în căurarea unei bănci, intrat într-un China Mall (chhhh, mi-am luat o gecuță mișto și Minerva o pereche de blugi bestiali) ș-apoi întoarcere la mamaia cu o oprire la o terasă (ceva cu F, nu-mi amintesc numele) ș-o cumpărătură la un Mega Image.

So, back to Hotel end Gala SpringSuperblog… .

Despre cele două petreceri… pot spune multe. În prima, cea de vineri seara, am avut parte de Dj Michael  și Quick PhotoBooth Constanta 

Mno, recunosc, cea mai mare parte a serii am socializat pe terasă, dar nah, ce vreți, viciile… . Oricum, m-am bucurat de compania Olimpiei, Mihaelei-Roxana și altor câțiva bloggeri veseli, vorbăreți și prietenoși. Ah, neapărat tebuie s-o menționez pe iubita mea colegă de cameră și în această primăvară, Larisa Mustață. Fetița asta are ceva, nu știu exact ce dar… Larisa, love you! Seara, de fapt noaptea, am încheiat-o în patru (Larisa, Emil Călinescu, Adrian Găinaru și eu), cu o plimbare de ceva kilometri pe plajă (eu în picioarele goale) , plimbare asezonată cu live-urile lui Emil (of corse!), ș-apoi, în aceeași formulă, am continuat discuțiile despre bloguri, gadgeturi și… (pfff, chiar nu-mi amintesc despre ce altceva am mai vorbit). Cam asta s-a întâmplat în prima parte a întâlnirii .

A doua zi, sâmbătă adică, a început cu Diana Slav și al ei tur de oraș. Autobuz descoperit Mamaia-Constanța, tur din care, spre rușinea mea (mno, cafea insuficientă) n-am rămas cu prea multe amintiri (în afară de strada Poștei și urcatul cu 5 lei într-un minaret), poze de grup

Ah, mai am o poză. Cu un grup de cadeți pe care mi-am permis să-i ridic de la masa unei terase 🙂

Nu-i așa că-s frumoși?

Ce-a urmat? Festivalul Street Food, Cristina și Gheorghe Chifu (faină familie!), mâncare japoneză, sake și… retur Mamaia, pe jos! Adică fix 9 kilometri (îmi spusese Radu Țuglea că atâția sunt și mi-a confirmat și un taximetrist a doua zi) de mers pe jos și povești.

Gala? Am aplaudat, am avut emoții, am spus tâmpenii, am dansat un pic și… am continuat pe plajă, în compania câtorva bloggeri și a unei sticle-bidon de vin alb (Albert a fost cu vinul), care vin a cam dat bătăi de cap unora (mie și Roxanei nu, eram ocupate cu niște buzunare). Cum s-a terminat seara?  Apoteotic! O horă făr’ de muzică, glume, râsete, ceva emoții și, la final, compania Olimpiei Săpunaru (o încântare de femeie!) și… povești pe balcon.

 

Nu știu dacă am reușit să vă transmit ceva din atmosfera acelui week-end dar… a fost perfect. Și locația, și organizatorii (Claudia Pătrașcu și Albert Budică – Swiss Plan) și bloggerii finaliști ai SpringSuperblog 2017. Două zile și două nopți perfecte, în care am cunoscut și revăzut oameni frumoși, talentați.  Toți nervii, toată frustrarea de pe parcursul competiției, juriile, notele, deadline-urile, au dispărut, pur-și-simplu! Au rămas numai amintirile unor zile mohorâte de primăvară, pe care Superblog le-a făcut de neuitat! So… ne revedem în toamnă! Întâi competiția, apoi Gala. Abia aștept!

Ah, înainte să plec: mulțumesc  pentru fotografii, Daniel Botea! Și Agu, love you! Și… iertare celor pe care i-am sărit, data viitoare, bine?