Mi-e ulița pustie, iarnă

A hornului negreală a tăcut

Hai de îți cerne albul de o seamă

Cu-a anilor mulțime ce-a trecut.

 

Mi-e răsuflarea caldă ca o rană

Mi-e cald obrazul fără de sărut

Al gândului păcat te cheamă

Pe uliță să treci cu albu-ți așternut.

 

 

Să las trei urme. Pași-mi seci

Să calce gerul rece în picioare

Să trec încet, urmele reci

Să fie umbre de culoare.

 

Să las trei pași. Să știu c-am fost

Că n-am visat în van a ta ninsoare

Mi-e ulița pustie, iarnă. Fără rost

Îndur a gerului strânsoare.

 

Hai iarnă, cerne-mi a ta viață

Acoperă cu albu-ți negre gânduri

Trei urme vreau să las, ca pe o ață

Să-nșir pe ea ale tăcerii  rânduri.

 

Mi-e ulița pustie, iarnă

Mi-e gerul greu, mi-e răsuflarea rană

Aștept să-ți cadă albul, să se  cearnă,

Să  fie albul tău a pașilor mei hrană.